Uitându-mă la lista cu cei 25 de crapi, dintre care trei 20kg+, prinși în partida de o săptămână desfășurată în a doua jumătate a lunii mai pe Standul 3, aș zice că pescuitul pe lacul Orlat este la fel de simplu ca mersul în parc. La fel de plăcut, da. Simplu, nu! Știți vorba “ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se întâmple”? În permanență sunt în căutare de noi provocări. Asta am vrut, asta am primit, cu vârf și îndesat la Orlat.
De când mi-a zis Vlad Pavlovici că pescarii de crap interesați de trofee vor avea o nouă destinație, am așteptat cu nerăbdare deschiderea oficială. Pe lângă atracția elementului de noutate și populația piscicolă, zona în care se află balastiera are o frumusețe aparte. Știam asta din vacanțele pe le-am petrecut acum câțiva ani la Gura Râului. Dealurile înverzite din apropiere și crestele înzăpezite ale Munților Făgăraș din depărtare sunt o imagine care îmi bucura privirea de fiecare dată când mă uitam relaxat în zare de pe terasa generoasă a căsuței aflate pe stand.
Pe proprietarul balastierei, Cristian Pătrașcu, îl știam doar din vedere, de la Varlaam. După ce l-am cunoscut personal, mi s-a adeverit încă o dată că afacerile sunt oglinzile celor care le conduc și că omul sfințește locul. Desigur, e nevoie de o investiție pe măsură pentru un astfel de proiect, dar ingredientul cheie rămâne omul. Cristi, fiind pescar de crap care a pescuit și în afara țării, a preluat și a implementat ce-a văzut bun la alții. Nu mă așteptam să găsesc în România infrastructura, condițiile și confortul de la Orlat. Drumuri și standuri pietruite. Căsuțe cu două paturi cu saltele confortabile și așternuturi, frigider, aerotermă, măsuță, etajere și cuiere. Terase mari, cu bănci și masă. Corpuri de iluminat și proiectoare separate pentru interior, terasă și stand. WiFi prin Access Point-uri individuale pe fiecare stand. Grupuri sanitare complet echipate cu toaletă, chiuvetă, săpun, apă curentă caldă și cabină de duș. Vestă de salvare.
La grija pentru pescari se adaugă cea pentru pești. Mi-au fost puse la dispoziție saltea de primire, sling, trepied și spray dezinfectant, toate de calitate. Mi s-a cerut să dezinfectez plasa minciogului în recipientul aflat la clădirea administrativă și am primit o foaie pentru inventarierea capturilor, pix și un cititor de cipuri, pentru a nota ultimele patru cifre din seria cipului peștilor capturați. Inventarierea capturilor este opțională, dar am ales să cântăresc și să notez toți peștii capturați, indiferent de greutate, pentru a ajuta administrația să aibă o evidență cât mai bună a evoluției crapilor. Tododată, am anunțat administrația pentru crapii care n-aveau cip, să-i ia în evidență. Inventarierea cu ajutorul pescarilor este opțională, însă cântărirea în apă a peștilor trecuți de 19kg este obligatorie.
Nu sunt genul de pescar care vine pe baltă cu “disperarea” de a avea lansetele în apă cât mai repede. Însă, aici, spre deosebire de alte lacuri, eram nerăbdător să mă urc în barcă, să văd peștii pe sonar, adâncimile, structurile, substratul și să aleg cele patru locuri de start. Fiind pentru prima oară pe Orlat, am scanat zona de pescuit în lung și-n lat, trecând puțin chiar și în standurile vecine. A fost pentru prima oară când n-am văzut niciun pește pe vizualizarea stânga-dreapta a sonarului (Side Imaging). Oriunde am mai pescuit, nu mi s-a mai întâmplat să nu apară niciun pește pe sonar. Nu mă refer la crapi de talie mare, cei pe care îi vizam, ci la orice pește, mic sau mare, indiferent de specie. Asta da provocare, că tot ziceam la început că îmi plac provocările. Dacă n-aș fi avut informații credibile că lacul a fost populat, aș fi luat în calcul să strâng și să plec, că rezultatele pescuitului în “piscină” ar fi fost dinainte știute. Mă aflam într-una dintre situațiile pe care am descris-o în partea doua a articolului Localizarea crapilor, respectiv cand pestii „ne spun” unde sa pescuim este varianta simpla, chiar daca nu avem succesul garantat. Ce facem cand nu ii vedem? Alegem locurile unde credem ca vor veni sa se hraneasca sau pe unde vor trece. Le alegem tot pe baza informatiilor: experienta proprie sau a altor pescari pe acel stand, adancimea apei, structurile pe care le vedem cu ochiul liber (ex. mal, plaur, stuf, copaci scufundati), structurile si tipul substratului pe care le identificam sondand apa cu marker-ul sau prodding stick-ul sau plimbandu-ne cu sonarul, directia si intensitatea vantului, data din calendar, daca pestii sunt inainte, in timpul sau dupa depunerea icrelor, temperatura apei si presiunea atmosferica.
Lacul fiind deschis oficial de doar două luni, informațiile pe care le aveam despre Orlat de la pescari erau extrem de puține, iar cu privire la standul pe care mă aflam, singura recomandare era să abordez malul de vis-a-vis, aflat la vreo 260m. Cert este că mă tot plimbam cu sonarul, chiar trecând de mai multe ori prin aceleași zone, dar nu puteam lua o decizie. Erau atât de multe locuri atractive – praguri, gropi, platouri, substrate tare, substrat moale, aproape, departe, apă mică, apă mare – încât nu reușeam să identific patru “câștigători” detașați. În cele din urmă, m-am hotărât să merg pe adâncimi variate, dar nu apă mai adâncă de 2m. Astfel, am optat pentru un platou aflat la granița cu standul din stânga, la vreo 170m, pe apă de jumătate de metru, două în malul de vis-a-vis, adâncimi 1,1m și, respectiv 1,6m și încă una, ceva mai aproape, la vreo 87m, pe jumătatea standului, pe apă de 1.4m. Și la cârlig am mers variat. Pe lansetele 1-3, montura CostaRig cu wafter-e Forgotten Flavours (Monster Pursuit, Scopex Squid, Seafood Blend), iar pe a patra, CostaUp cu un pop-up Squid, tot Forgotten Flavours. Singura constantă în toată această diversitate a fost nada: boiliesuri Dynamite Baits Peppered Squid de 15mm și 20mm tăiate pe jumătate amestecate cu pelete Coppens oferite cu generozitate de administrație, aceleași pelete cu care sunt furajați crapii. Proporția boilies-pelelete a fost cam 1:1, deoarece voiam să mă asigur că mai rămâne ceva nadă în zona cârligului după dizolvarea peletelor. După ce am terminat de plantat, m-a vizitat Răzvan Andrecău, unul dintre administratori și pescar de crap cu multă experiență. Mi-a spus deschis că nu mă poate ajuta cu prea multe sfaturi, deoarece lacul este abia la început și nu are suficiente date de la pescari pe baza cărora să-mi recomande locuri productive. Toutuși, mi-a zis că platoul respectiv este o structură creată artificial în toamnă și, din câte știe, pescarii care au pescuit acolo n-au prins nimic. Fiind la debutul partidei, nu aveam motive să mut lanseta. Am zis să aștept minim 24, chiar 48 de ore, să văd ce se întâmplă. La urma urmei, aveam două lansete în mal, zona pentru care primisem mai multe recomandări. Nu era o problemă să duc toate lansetele acolo, dacă cele două începeau să producă.
Singura constantă în toată această diversitate a fost nada: boiliesuri Dynamite Baits Peppered Squid de 15mm și 20mm tăiate pe jumătate amestecate cu pelete Coppens oferite cu generozitate de administrație, aceleași pelete cu care sunt furajați crapii.
Surpriza, sau poate nu, a fost că, dintre cei șase crap prinși în primele 30 de ore, cinci dintre ei au fost de pe platou. E drept, cel mai mare, de 14,1kg, a venit din mal. Mă interesa mai mult că am activitate și mai puțin talia peștilor. Cum încă n-am descoperit “strategia pentru pește mare”, aplic o strategie bazată pe probabilități și chiar bun simț: să prind cât mai mulți, în speranța că printre ei vor fi și unii mari. Legat de crap “mare” sau “mic”, ar merita o discuție. Ce înseamnă “mare”? De la 20kg în sus? De ce nu de la 19kg, 18kg sau 15kg? De ce nu peste 25kg sau chiar 30kg? Am auzit pescari spunând “ciortani” crapilor de 10-15kg. Am fost întrebat de mai multe ori “câți crapi 20kg+ ai prins?”. Am răspuns politicos, chiar dacă eram conștient că n-am niciun merit special în prinde crapi peste o anumită greutate. Realitatea este că am avut șansa ca respectivul pește să aspire montura. Din tot ce-am citit despre fiziologia și morfologia crapilor, din toate filmările subacvatice pe care le-am vizionat și din propria experiență, n-am identificat nicio metodă prin care, dintre crapii care vin în zona cârligului, să-i prind doar pe cei peste o anumită greutate. Desigur, am auzit expresii de genul “montură pentru pește mare”, “boilies pentru pește mare” sau “momeală pentru pește mare”, dar fără a fi însoțite de o explicație sau de argumente care să mă convingă. Pentru mine, definiția pescarului este cel care prinde pește. Pescarul norocos este cel care prinde peștii pe care speră să-i prindă.
Văzând că o lansetă era cea mai productivă, am zis să pun la celelalte trei tot wafter Monster Pursuit, doar că nu prea mai aveam. Așa că am schimbat cu wafter Seafood Blend, deoarece avea aceleași culoare și dimensiune. Nu doar că nu s-a îmbunătățit nimic pe cele trei lansete, dar trăsăturile au încetat și la cea mai productivă lansetă de până atunci. Astfel, în următoarele două zile am mai prins doar cinci crapi, partea bună fiind că a venit și primul de poză în apă, un comun de 23,6kg, tot de pe platou. Astfel, am devenit fericitul posesor al unui tricou 20+, oferit de administrație pescarilor care reușesc capturi de peste 20kg. Dincolo de euforia capturii, realitatea era că partida se afla în declin. Cum n-am mai avut trăsături pe apă mică, am decis să plantez două lansete la apă adâncă, cu toate că, datele de până la acel moment mă duceau la aceeași concluzie: să rămân la apă mică. Totuși, am avut nenumărate experiențe în care comportamentul crapilor a fost complet opus față de ce mă așteptam. Oricât aș încerca să “gândesc” cu mintea crapului, eu sunt pe mal, el e în apă. Eu analizez și decid, el doar reacționează la ce se întâmplă în mediul său. Cum aveam de unde alege ce adâncimi îmi doream, montura de pe a treia lansetă a ajuns într-o groapă aflată la vreo 110m în fața mea, la 3,7m adâncime, iar a patra lansetă, cu permisiunea administrației și nefiind pescar în dreapta, am dus-o în zona standului vecin pe o groapă de 3,3m, acolo unde, conform hărții batimetrice pe care mi-o dăduse Răzvan, este un șanț care face o curbă. Apropo, harta făcută de ei se potrivește cu harta făcută de sonar pe zona unde am umblat.
Pentru mine, definiția pescarului este cel care prinde pește. Pescarul norocos este cel care prinde peștii pe care speră să-i prindă.
După aproape 24 de ore, adâncimile mari n-au adus nimic, motiv pentru care am decis să las în poziția inițială doar prima lansetă, cea care fusese cea mai productivă până la acel moment și să aleg trei locuri cu apă cât mai mică. Astfel, am plantat montura de pe a doua lansetă pe apă de 1,1m, la vreo 150m în larg, ușor spre stânga, în apropierea unei gropi de 2,5m adâncime. Lanseta trei pe apă de 0,9m, pe un platou aflat puțin mai sus și mai la dreapta de groapa unde fusese anterior. Pe a patra am dus-o pe apă de 0,6m, la vreo 35m de malul de opus, pe un platou aflat în zona standului vecin, la graniță cu standul meu. Mai aveam 72 de ore din partidă când am “pariat toți banii” pe apă mică. În mai puțin de o oră de la plantare am prins un crap comun de pe a patra lansetă, ceea ce mi-a dat încredere că decizia fusese bună. Însă, până dimineață, când am mai prins doi comuni de pe a doua lansetă, nu s-a mai întâmplat nimic. Acela a fost momentul în care am decis să trec la toate lansetele pe pop-up (același Squid de 10mm, roz spălăcit, care a fost inițial pe a patra lansetă). Aș putea spune că în spatele deciziei a fost intuiția. O fi fost, dar a mai fost ceva. În fiecare zi avusesem pe toate lansetele bipuri care nu s-au materializat în trăsături. Țin senzorii pe sensibilitate maximă, tocmai pentru a încerca să detectez cât mai mult din ce se întâmplă la cârlig. Desigur, acele bipuri puteau fi date de pești care au atins firul sau de “tramvaie” (pești care merg cu monturile și firele după ei) sau de pești care au luat montura și nu s-au înțepat, așa cum am văzut în multiple filmări subacvatice. Cu toate că n-am ratat pești cu CostaRig, fără o cameră subacvatică, n-am de unde să știu dacă toți peștii care au aspirat montura s-au și înțepat.
După ce am trecut pe pop-up-uri, a crescut numărul prezentărilor, printre crapii capturați fiind încă doi comuni de poză în apă, de 20,7kg și, respectiv 25,6kg. Pe lângă comunii și oglinzile notate pe foaia de inventar, au mai fost teni și carași. E posibil să fi fost o simplă coincidență și nu neapărat cauză-efect faptul că schimbarea monturii a dus la încetarea bipurilor și creșterea numărului capturilor. Totuși, nu este prima experiență de acest gen, cu bipurile care s-au transformat în driluri după ce am schimbat montura și prezentarea, din momeli scufundătoare sau critic echilibrate, în pop-up-uri sau invers. Crapul de 25,6kg a venit la “pachet” și cu un nou premiu din partea administrației. Un cuțit superb, lucrat manual, pe care mi l-a dat Cristi, personal. Tot Cristi a oferit în ziua de vineri, ceea ce am înțeles că urmează să devină o tradiție, un grătar pentru personalul administrativ și toți pescarii aflați pe baltă. Degustarea diverselor bucate preparate cu pricepere a fost o bună ocazie de socializare, să ne cunoaștem și să împărtășim din experiențele personale. Altfel, fără această oportunitate, nu prea ai cum să iei contact cu ceilalți pescari, deoarece standurile sunt depărtate. Distanța mare dintre standuri oferă atât intimitate pescarilor, cât și o zonă de pescuit de aproximativ 1ha pentru fiecare.
Determinat de un clip pe care îl vizionasem recent, în care Danny Fairbrass recomanda reducerea la jumătate a secțiunii rigide (boom section), ca soluție pentru creșterea numărului prezentărilor, am scurtat lungimea boom-ului la 7cm atât pentru CostaRig, cât și pentru CostaUp. Motivele schimbărilor au fost diametral opuse. În prima parte a partidei, când se răriseră trăsăturile, am umblat la CostaRig, în speranța că va crește numărul capturilor. În partea finală a partidei, după ce m-am văzut “cu sacii-n căruță”, numărul capturilor crescuse și se menținea ritmul, am zis că e un moment bun să testez. N-am văzut nicio modificare după scurtarea secțiunii rigide. Nici la CostaRig short (cu boom-ul scurt) n-am avut mai mulți pești, nici la CostaUp short nu s-au redus prezentările. Partea bună este că monturile modificare și-au păstrat eficiența, în sensul că n-am pierdut niciun pește în dril. Analizând noua variantă a ambelor monturi, am considerat că boom-ul mai scurt îmbunătățește mecanica monturii. Știu, fără filmări subacvatice, în care să văd comparativ cum funcționează monturile atât cu secțiunea rigidă lungă, cât și scurtă, este doar un avantaj teoretic. Însă, un avantaj practic indiscutabil este economia semnificativă la Korda Boom.
La Orlat m-aș duce doar pentru frumusețea locului și să stau de vorbă cu oamenii extraordinari de acolo. Nu mă interesează doar peștii pe care i-aș putea prinde. De fapt, chiar înainte de asta contează ce simt când mă uit în jurul meu și plăcerea de a interacționa cu oameni educați, civilizați și, totodată, pescari de crap cu experiență. Cât privește trofeele cu care mă pot întâlni, merită observată rata de creștere a celor mai mari trei crapi pe care i-am prins: cel de 20,7kg avea 14,4kg în primăvara trecută, cel de 23,6kg avea 16kg și cel de 25,6kg a luat într-un an aproape 7kg, de la 18,8kg. Dacă la asta adaug și confortul oferit pescarilor, se explică de ce mi-am fixat ca obiectiv să revin an de an pe acest lac minunat.
