Vlad Pavlovici: Cristi, dacă nu greșesc, prima ta captură de peste 20kg înregistrată în statisticile de la Varlaam datează din iulie 2015. Sunt aproape zece ani de atunci. Îți aduci aminte când ai început să pescuiești la Varlaam și cum au fost primele partide?
Cristian Stoia: Este corect, Vlad. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri. Primul meu crap de peste 20kg și totodată recordul meu personal la acea vreme. L-am prins pe standul A2 și a cântărit 22,4kg. Fiind pasionat de pescuit și în mod special de pescuitul la crap, retrăiesc cu bucurie acel moment deosebit. Pentru mine a fost destul de greu să ajung la acel rezultat, pentru că până la partida din iulie 2015 de la Varlaam am avut o perioada de trei ani în care am făcut minim opt partide pe an, fără să reușesc să îmi depășesc recordul anterior, care era de 18,9kg. Timp de trei sezoane am prins mulți pești cu greutăți mai mici de 18.9kg, fără să am norocul unui nou record.
În primăvara lui 2015 am venit la Varlaam pentru prima oară și a fost dragoste la prima vedere. Intrarea pe lac mărginită de plopi ca o alee de parc, curățenia, ordinea lucrurilor, locurile de parcare, amenajarea standurilor, dușul, toaletele, prizele de curent electric la standuri și mai ales interacțiunea cu cei doi administratori, totul era diferit, dar pozitiv față de ce întâlnisem în România până la acea dată. Dacă îmi aduc bine aminte, am discutat cu Mădălin Barnea și m-am hotărât pe loc să fac o rezervare de 72 de ore, în aprilie. Am găsit liber standul A2. Am citit regulamentul și am început încă de pe atunci, era început de martie, să mă gândesc la cum aș putea să abordez partida. Eram puțin îngrijorat din cauza faptului că nu aveam barcă, motor și baterie, ca să nu mai vorbim de sonar. Am rezervat o barcă BIC. Am înlocuit firele de pe tamburii de rezervă cu unele de 0,45mm, am pus înaintaș mono de 0,60mm și am cumpărat flotoare conform regulamentului.
Eram pregătit… pentru dezastru. Partida s-a terminat cu zero pești. A fost o partidă de acomodare. N-am fost dezamăgit, ba chiar m-am ambiționat și am mai făcut o rezervare pentru luna Iunie, tot de 72 de ore și tot pe A2. Optimist, am împrumutat o barcă și un motor de la un prieten și m-am prezentat pe lac. Datorită experienței anterioare, am început să înțeleg cum trebuie să pescuiesc și am prins în jur de 15 crapi, însă nu foarte mari, cu greutăți cuprinse între 10 și 15kg. Eram mulțumit că strategia dădea roade, începusem să am trăsături și capturi pe balastieră. Așa că mai făcut o rezervare pe A2, care era singurul stand disponibil. În 2015, A2 nu devenise încă un stand solicitat, cum avea să devină mai târziu. A treia partidă a fost de ținut minte, am prins primul crap de peste 20kg, nou record personal. Nu știu cât a fost noroc sau nu, dar vorba celor de la Kumu, Make your own luck. Norocul ți-l mai faci și singur.
Vlad Pavlovici: Ce ți s-a părut diferit față de alte lacuri pe care ai pescuit înainte? Cât timp ți-a luat să te acomodezi cu stilul de pescuit de la Varlaam?
Cristian Stoia: Nu mai pescuisem pe balastiere la crap, dar fiind din Târgoviște mai pescuisem la Sheffield pe balastiere abandonate de pe cursul râului Argeș, undeva în apropierea Găieștiului. Multe lucruri mi s-au părut diferite la Varlaam, în special folosirea flotoarelor precum și a înaintașului mono atât de gros, de minim 0,60mm. Dar am înțeles repede, de la prima partidă, necesitatea folosirii lor, văzând coloniile de scoici crescute pe crengile căzute în apă sau pe bordura de beton de la marginea standului. Acomodarea cu lacul a venit natural, datorită informațiilor primite de la cei doi administratori, Brad și Mădălin, și a materialelor publicat de tine despre pescuitul pe balastiere, plus multe alte informații scrise sau video găsite în articole din revistele de pescuit, pe YouTube, pe formuri de crap locale sau din UK. Foarte importante sunt și informațiile primite pe lac de la pescarii pe care urmează să îi schimbi atunci când ajungi pe stand. Comunitatea de pescari, fie ei experimentați sau la început de drum, formată în jurul lacului Varlaam este extraordinară și a devenit o sursă de informații corecte și ușor de accesat.
Vlad Pavlovici: Câte partide faci la Varlaam într-un sezon și, în general, ce durată au? Pescuiești mai mult pe Sectorul A sau pe Sectorul B? Cum îți alegi standurile pe care pescuiești?
Cristian Stoia: Din 2016, fac câte o partidă pe lună, începând din martie și terminând în noiembrie. Am pescuit și în decembrie, atunci când administrația lacului a permis accesul pescarilor la crap. Încerc să dedic cât mai mult timp partidelor la Varlaam, majoritatea rezervărilor mele fiind de minim patru zile, dar am cel puțin două partide de o săptămână. Îmi aleg standul în funcție de anotimp și de adâncimea apei. Pe parcursul anului, urmăresc postările făcute pe pagina de Facebook a lacului cu privire la standurile disponibile și, dacă timpul îmi permite, vin și la partide de 48 de ore.
De când m-am implicat într-un magazin de pescuit la crap, inițial FishOn, iar acum FishDirect, numărul zilelor pe care le pot aloca pescuitului s-a diminuat. Programul nu mi-a mai permis să merg atât de des pe cât aș fi vrut. Prefer Sectorul A, prima dragoste nu se uită niciodată, dar nu neglijez nici Sectorul B. În ceea ce privește standurile, singura regulă pe care am învățat-o în ultimii ani pescuind la Varlaam este că nu se mai aplică nicio regulă. Îți poți îmbunătăți recordul personal pe oricare stand. Am observant că, pe ambele lacuri, standurile cele mai bune se schimbă de la an la an, iar locurile de hrănire nu mai sunt aceleași de la un sezon la altul.
Vlad Pavlovici: Țînând cont de experiența pe care ai adunat-o pe lacurile de la Varlaam, care sunt cele mai importante aspecte ale unei partide pentru tine?
Cristian Stoia: De-a lungul anilor, am învățat că cele mai importante aspecte la Varlaam sunt condițiile meteo, în special vântul și ploaia. Ambele sunt benefice atât pe Sectorul A, cât și pe Sectorul B. Din păcate, atunci când faci rezervările, nu pot ști cum va fi vremea anul următor, mai ales în condițiile actuale, când nu prea mai avem iarnă, iar vara s-a prelungit până în octombrie. Înainte de a începe orice partidă, iau informații de la pescarii pe care îi găsesc pe lac sau de la administrație: unde s-a prins, pe ce adâncimi s-a hrănit peștele, cum a bătut vântul, dacă a plouat sau nu etc. Au existat două sau trei conjuncturi norocoase, când s-a prins bine pe standul pe care urma să pescuiesc și am preluat cu succes locurile productive de la pescarii ce terminau partida. Dar se poate și invers, locurile bune pentru alții să nu mai dea rezultate și pentru tine.
Înainte de a începe orice partidă, iau informații de la pescarii pe care îi găsesc pe lac sau de la administrație: unde s-a prins, pe ce adâncimi s-a hrănit peștele, cum a bătut vântul, dacă a plouat sau nu etc.
În cazul în care am informații, plantez lansetele pe baza lor. Felul în care încep partida depinde de durata partidei. Dacă nu am nicio informație de la alți pescari, dar partida e lungă, n-ar trebui să fie o problemă. Cu sonarul și proding stick-ul, poți găsi locuri productive. În schimb, dacă partida e scurtă, culegerea de informații în prealabil este foarte importantă. Informația pe care o poți primi de administratorii lacului sau de la alți pescari poate să facă diferența dintre o partida bună și una eșuată.
Personal, urmăresc să prind peștii mari și optez să schimb lansetele după minim 24 de ore. Câteodată le schimb și după 48 de ore. Au fost și situații în care am vrut să am o lansetă pe un loc pe care îl consideram foarte bun și am avut trăsătură după trei zile. Există și perioade în care peștele nu răspunde pe un anumit stand sau chiar pe tot lacul. La Varlaam trebuie să fii pregătit și pentru asemenea momente. În astfel de situații, încerc să schimb abordarea partidei și anume, dacă pescuiam pe substrat tare, să pescuiesc pe mâl; dacă pescuiam pe apă adâncă, să mut lansetele pe apă mică; dacă pescuiam pe mjlocul lacului, să pescuiesc lângă maluri sau și invers. Nu ai nciodată garanția succesului, însă îți poți mări șansele căutând mereu locuri bune.
Vlad Pavlovici: Ce nade folosești la Varlaam? Care sunt factorii în funcție de care îți alegi nada?
Cristian Stoia: Prefer să folosesc boiliesuri ready made de calitate. De-a lungul anilor am pescuit și cu bile proaspăt rulate și nu am observant diferențe notabile. În trecut, am pescuit mult cu boiliesuri Fresh Squid Octopus & Black Pepper de la Dynamite Baits, care nu mai sunt însă disponibile. În momentul de față, sortimentul preferat de boilies este Complex-T. Sunt adeptul fishmeal-urilor, însă am permanent în geanta de nadă, în special pentru perioadele mai calde din an, birdfood-uri Dynamite Baits, Red-Amo și Sweet Tiger & Corn. Pe Sectorul A, am învățat să nădesc puțin. De cele mai multe ori, încep partida doar cu un săculeț solubil cu 10-12 bile atașat cârligului și apoi, în funcție de trăsături, ajustez cantitatea. Pe Sectorul B, povestea este diferită. Pe lângă săculețul solubil, nădesc întotdeauna pe montură, minim o scafă de nadă. Bineînțeles, pot să modific cantitatea de nadă în funcție de răspunsul peștelui. Primăvara devreme și toamna târziu, folosesc doar săculeț solubil tip stick, cu diametrul de 15mm și nu mai lung de 3-4cm, încărcat cu pelete Complex-T de 4 sau 6mm aditivate cu lichid nutritiv. Pe lângă boiliesuri și pelete, folosesc și semințe. Prefer semințele mici, de exemplu cânepă. Am avut partide vara, când am pescuit doar pe farfurii de nadă formate din semințe, în special cânepă și porumb.
Sunt adeptul fishmeal-urilor, însă am permanent în geanta de nadă, în special pentru perioadele mai calde din an, și birdfood-uri.
Vlad Pavlovici: Ce monturi folosești la Varlaam și care factorii în funcție de care îți alegi montura?
Cristian Stoia: Montura mea preferată este Blow Back legată cu fir cămășuit, cârlig Long Shank nr. 6 și varniș de silicon. Cred că este o montură pe care o poți folosi pe orice tip de lac sau substrat, indiferent de mărimea peștilor urmăriți. Anul trecut, am folosit cu succes German Rig-ul pe care l-am legat cu material unleaded, o montură învățată de la tine și care a funcționat excelent. La Varlaam am observat că funcționeză bine monturile cu forfac relativ scurt, de 14-17cm. Întotdeauna, aleg să folosesc tipul de montură în funcție de sezon: Bungee Rig (montură cu elastic), Withy Pool, Ronnie Rig sau German Rig pentru primăvara devreme și toamna târziu, când temperatura apei are sub 12 grade sau când peștele se hrănește slab. Folosesc montura Blow Back în perioadele mai calde din an sau când peștele răspunde bine la nadă.
Anul trecut, am folosit cu succes German Rig legat cu material unleaded, care a funcționat excelent.
Dacă pescuiesc pe locuri unde trebuie să pierd plumbul, ansamblul folosit este cel cu plumb pierdut (sau cu piatră în loc de plumb), iar dacă pescuiesc pe substrat moale folosesc plumbi ușori. În cazurile în care nu am trăsături folosesc o montură cu plumb culisant.
În privința cârligelor, folosesc mărimile 4 și 6 și prefer modelele tip wide gape și long shank. Un cârlig care mi-a atras atenția este modelul V-Curve de la Carp Spirit, pe care l-am folosit atât la monturi pentru pop-up, cât și la montura Blow Back cu un snowman sau un boilies scufundător. Cel mai important factor, din punctul meu de vedere, este să legi corect montura, să folosești materiale de calitate și să o utilizezi în funcție cu tipul de pescuit pe care îl practici. Suntem norocoși că putem găsi multe informații utile cu o simplă căutare pe Google, lucru pe care generațiile mai vechi de pescari nu l-au avut la dispoziție.
Vlad Pavlovici: Ce boiliesuri de cârlig preferi – scufundătoare, pop-up-uri, wafters? Culori vii sau culori naturale?
Cristian Stoia: Ca și în cazul monturilor, nu există un boilies de cârlig universal valabil și care să îți asigure captură după captură. Boiliesurile de cârlig trebuie adaptate și corelate cu tipul de pescuit pe care îl practici și cu lacul pe care pescuiești. La Varlaam, folosesc pop-up-uri și wafters viu colorate pe apă rece și culori naturale când temperatura apei depășește 20-22 de grade. Dimensiunile variază și ele în funcție de tipul de montură și de cârligul folosit. Nu folosesc pop up-uri mai mari de 16mm și boiliesuri scufundătoareg mai mari de 20mm, dar pot să folosesc două boiliesuri tari de 20mm la o montură Blow Back cu cârlig nr. 4.
Am în vedere întotdeauna să folosesc doar boiliesuri de cârlig de calitate. Lucrez cu pop up-uri, wafters sau boiliesuri de cârlig întărite de la Forgotten Flavours, un brand belgian premium, care produce doar boiliesuri de cârlig și pe care magazinul nostru îl importă în România. Din punctul meu de vedere, mai ales în cazurile în care pescuiesc plantat pe lacuri ca Varlaam, un boilies de cârlig de calitate, fie că vorbim de pop-up-uri, de wafters sau de boiliesuri scufundătoare, trebuie să ajute montura să funcționeze corect și să reziste în montură perioade lungi de timp.
Boiliesurile de cârlig trebuie adaptate și corelate cu tipul de pescuit pe care îl practici și cu lacul pe care pescuiești.
Spuneam mai devreme că pot să las montura în poziție 24 de ore, dar și mai mult. Un boilies de cârlig de calitate va fi atrăgător pentru pește în tot acest timp și va păstra montura în poziția corectă, adică își va menține flotabilitatea cel puțin 24 de ore, aspect important la pop-up-uri sau wafters.
Vlad Pavlovici: Cristi, mulțumesc pentru interviu și fir întins în sezonul care urmează.
