Pescuitul cu fire groase
Acum 10-15 ani, lacurile comerciale pe care pescuiam nu aveau niciun fel de reguli cu privire la grosimea firelor de pescuit. Fiecare pescar își alegea firul după cum credea. Se pescuia lansat pe lacuri pline de plauri sau buturugi sau copaci căzuți în apă – și puteai să dai cu fire monofilament de 0,20mm direct în agățătură, dacă voiai. Dacă firele se rupeau și peștii rămâneau să tragă monturi după ei și dacă lacul se umplea de „tramvaie” sau de perdele de fire care formau alte agățături, era doar ghinionul pescarului. Ideea că lucrurile astea fac rău lacului și că e în primul rând obligația administrației să ia măsuri că să le evite părea utopică. Oricine putea să vadă că peștii erau într-o stare proastă, cu gurile rupte, dar se considera că lucrul asta e inevitabil, având în vedere natura lacului. În unele locuri, nu puteai scoate nici jumătate dintre crapii pe care îi înțepai, restul se pierdeau în agățături. Deși impunerea unor fire cât mai groase și a pescuitului plantat cu barca pe zonele cu probleme ar fi redus numărul crapilor pierduți și numărul firelor lăsate în apă, administratorii lacurilor nu erau de aceeași părere.
Pentru că lacurile nu încurajau pescuitul plantat și nu aveau reguli cu privire la fire, mi-a luat ceva timp să descopăr pe cont propriu un lucru elementar, că firele subțiri nu au ce căuta la plantat.
La fel că mulți alții, când am început să plantez, foloseam monofilamentele subțiri cu care pescuisem lansat până atunci. Pentru că lacurile nu încurajau pescuitul plantat și nu aveau reguli cu privire la fire, mi-a luat ceva timp să descopăr pe cont propriu un lucru elementar, că firele subțiri nu au ce căuta la plantat. Am trecut la fire groase pe parcursul a câțiva ani. Într-un an, am folosit fire de 0,35mm. Un an mai târziu, fire de 0,40mm. După încă un an, fire de 0,45mm. Peștii nu păreau deranjați de firele groase, iar avantajele firelor groase erau evidente. Am pescuit mult timp pe lacuri sălbatice cu pește puțin, unde orice trăsătură era importantă și unde crapii stăteau frecvent în zone cu agățătură, care le ofereau o anumită protecție. Cu cât firul era mai gros și mai rezistent, cu atât șansele de a scoate peștele erau mai bune. Așa am învățat că, la plantat, e bine să pescuim cu cele mai groase fire pe care le putem pune pe mulinetă. Nu folosesc niciodată fire mai subțiri de 0,40mm. Prefer însă firele de 0,45mm sau mai groase. Firele subțiri sunt utile pentru aruncări la mare distanță. În rest, au numai dezavantaje. Rezistența la nod și la abraziune e mică, nu poți să controlezi peștele, drilurile durează mult, cu riscuri mari pentru crapi. Firele groase au o rezistență mai bună și îți dau siguranță. La Varlaam, mi s-a întâmplat de multe ori să scot un pește și să văd că înaintașul de 0,60mm sau 0,70mm era făcut franjuri de la frecarea de pietre și scoici. Un fir mai subțire ar fi cedat. Dacă firul se freacă în timpul drilului de un prag, se poate tăia indiferent cât ar fi de gros. De asta se folosesc flotoare pe unele standuri, iar drilul trebuie făcut din barcă pentru a evita frecarea cu pragurile. Pescarii nefamiliarizați cu pescuitul plantat se miră că e nevoie de fire atât de groase, că doar nu pescuim balene. Firele groase nu au legătură doar cu mărimea peștelui, au legătură în primul rând cu topografia lacului.
La plantat, e bine să pescuim cu cele mai groase fire pe care le putem pune pe mulinetă. Firele subțiri sunt utile pentru aruncări la mare distanță. În rest, au numai dezavantaje.
Un alt avantaj important al firelor groase în pescuitul crapilor mari este că scurtează durata drilului. Faptul că ai un control mai bun asupra peștelui îți permite să-l aduci mai repede la minciog. Ideea că drilul devine mai scurt poate să pară absurdă din perspectiva unui pescar pentru care lupta cu un crap mare e cea mai mare plăcere a pescuitului. Da, este, dar nu cu orice preț. Vara, când apa e foarte caldă și lipsită de oxigen, drilurile lungi pun în pericol viața peștelui, mai ales a crapilor mari, care sunt mai sensibili. Sunt frecvente cazurile în care peștii își revin foarte greu după un dril lung, iar unii nu-și mai revin. Chiar dacă nu mor pe loc, pot să moară după ce au fost eliberați. Unele lacuri comerciale se închid pe durata verii (mai ales în iulie și august, lunile cele mai cade) pentru a elimina orice risc. Lacurile care nu-și permit să renunțe la încasări vara pot lua măsuri pentru a reduce durata drilului prin impunerea unor fire groase. Folosirea unor fire subțiri nu face decât să prelungească inutil drilul, cu riscuri inacceptabile pentru pește.
Trebuie avut în vedere și faptul că firele mono se depreciază de la soare și de la apă. Rezistența monofilamentelor scade cu aproximativ 20% după ce firele au fost expuse la 100 de ore de soare. De asemenea, scade în medie cu aproximativ 10% după 48 de ore de stat în apă, dar la unele fire se poate ajunge și la scăderi de până la 20%. Cumulând acești factori, firul își poate pierde 30% din rezistență pe parcursul a câteva partide fără să fie un fir vechi. E un alt un motiv pentru care e indicat să pescuim cu cele mai groase fire pe care le putem folosi.
Sonde și plumbi pentru plantat
Unul dintre echipamentele folosite la plantat e așa-numitul prodding stick. O sondă, pe românește. E o tijă de aluminiu sau de carbon utilizată pentru sondarea apei și verificarea substratului. Un prodding stick e compus din mai multe segmente, care se pot infileta, și are un capăt cu care tatonezi substratul. Prodding stick-ul meu e făcut din trei segmente cu lungimea de 1,5m. Pe apă mică, folosesc un singur segment. Pe o apă de până la 3m, două segmente; pe o apă de până la 4,5m, trei segmente. Spre deosebire de sonar, prodding stick-ul e limitat de adâncimea apei, nu se poate folosi la adâncimi mari. Acolo unde se poate folosi, îl consider extrem de util. Sonarul îți spune ce fel de substrat ai, prodding stick-ul îți permite să tatonezi substratul și să vezi exact unde începe și unde se termină un loc. Pe lacuri cu structuri și locuri productive mici, prodding stick-ul e de ajutor pentru a stabili unde să pui montura. E interesant că dezvoltarea lacurilor de la Varlaam a avut un impact și în popularizarea acestui instrument. În urmă cu zece ani, înainte că lacurile să devină cunoscute, prodding stick-ul era un accesoriu pe care nu-l vedeai decât rareori în magazine de pescuit sau la pescari. Pescuitul la Varlaam a făcut să se vândă probabil sute de prodding stick-uri, lucru care ne arată ce efect economic poate avea decizia de a permite pescuitul plantat. Am putea crede că pe noi, ca pescari, nu ne interesează asta. Ne interesează pentru că existența firmelor producătoare și a magazinelor de pescuit ne ajută. Pescuitul plantat are beneficii și pentru industria echipamentelor.
Un accesoriu esențial, dar mai puțin discutat e plumbul. La plantat, mai ales când se plantează la distanțe mari, forma și greutatea plumbului sunt importante. Folosesc în general două tipuri de plumb: plumbi gripper(sau Grippa, de la verbul englezesc „to grip”, care înseamnă a prinde, a apucă) și plumbi trilob. Plumbii Grippa sunt preferați de mulți pescari la plantat. Fac priză pe substrat începând de la greutăți mici, datorită formei ca o ventuză. Îi folosesc atât la monturile culisante, unde am nevoie de cel mai ușor plumb care ține montura pe loc, cât și la monturile cu plumb pierdut. Plumbii trilob sunt mai puțin cunoscuți. Există două tipuri de trilob – versiunea lungă, subțire, concepută pentru aruncări la mare distanță, și versiunea lată, ideală pentru plantat. Plumbii trilob înguști și subțiri nu sunt la fel de aerodinamici ca plumbii clasici pentru distanță și nu ating distanțe la fel de mari, dar au avantajul că nu se îngroapă în substrat. Spre deosebire de alți plumbi de distanță, poți să arunci cu ei într-o apă mică și cu substrat mâlos (cum e la Horgești, unde apa are sub un metru adâncime în coada lacului) fără să se îngroape. Un plumb de distanță obișnuit s-ar îngropa și n-ai nicio șansă să-l tragi afară. Plumbii trilob au avantajul că se ridică de pe fundul apei când recuperezi. Dacă trebuie să aduci plumbul de la distanțe mari pe un substrat moale, în care plumbul tinde să se îngroape, sau pe deasupra unor zone cu vegetație și agățătură, trilobul e mai ușor de recuperat.
Plumbii trilob au avantajul că se ridică de pe fundul apei când recuperezi. Dacă trebuie să aduci plumbul de la distanțe mari sau pe deasupra unor zone cu vegetație și agățătură, trilobul e mai ușor de recuperat.
Greutatea plumbului depinde de montură și de condițiile de pescuit. La montură culisantă, prefer plumbi în jur de 100-113g, dar se pot folosi și plumbi mai ușori dacă țin montura pe loc. La montura cu plumb pierdut, mă interesează un plumb cât mai greu și pescuiesc cu plumbi de la 140g în sus, mergând până la greutăți de peste 200g. Un detaliu legat de plumb e vârtejul. Caut plumbii la care ochetul vârtejului e cât mai larg. Unii producători folosesc un vârtej cu un ochet mic, considerând că ochetul n-are nicio importantă. Am constatat că are. La montura cu plumb pierdut, nu toate clipsurile eliberează plumbul la fel. Unele sunt netede, altele sunt striate, unele sunt scurte, altele sunt lungi. Felul pe care plumbul iese din clips variază în funcție de construcția clipsului. Ca plumbul să se elibereze ușor din clips, e bine ca ochetul vârtejului să fie cât mai larg.
Pescuitul plantat cu barca
În primii ani de pescuit plantat, orice barcă mi se părea foarte bună. Multă vreme n-am avut motor, am plantat doar la vâsle. Treptat, am început să înțeleg că bărcile nu sunt toate la fel, iar felul în care îți alegi barca va influența felul în care plantezi. Pe vreme bună, alegerea bărcii aproape că nu contează. Chiar și cele mai simple bărci sunt acceptabile atâta vreme cât nu bate vântul. De multe ori însă trebuie să plantezi în condiții de vânt și atunci ai nevoie de o barcă stabilă și echilibrată, în timp ce una mai puțin reușită e un handicap. În general, folosesc o barcă pneumatică, dar am plantat și cu bărci rigide. La bărcile pneumatice, sunt mai multe elemente de luat în considerare. E bine că barca să aibă o chila gonflabilă, care ajută la navigație; să aibă o podină cât mai rigidă, preferabil metalică, pentru stabilitate; podina să fie ușor de instalat; barca să fie grea, tot pentru stabilitate, dar nu exagerat de grea în raport cu puterea motorului; să aibă un material robust și bine lipit; să aibă un balon înalt; să aibă vâsle practice și ușor de folosit. Sunt cerințe aparent simple, dar pe care nu toate bărcile pneumatice le îndeplinesc. Bărcile nu pot fi testate pe apă înainte de achiziție, însă pot fi umflate și verificate în anumite privințe în magazin, lucru pe care îl recomand. Că dimensiuni, prefer bărcile de 2,30-2,40m, suficient de mari pentru o persoană și suficient de compacte și ușoare la transport.
La pescuitul plantat cu barca, există mai multe tehnici și stiluri de a planta montură. Unii pescari se duc să planteze cu lanseta în barcă. Alții lasă lanseta pe mal și iau cu ei doar montura. Alții iau două sau trei monturi în același timp. Am încercat toate variantele și cred că alegerea metodei e o chestiune de preferință. Personal, având în vedere că pescuiesc de obicei cu un partener, prefer să iau cu mine montura, în timp ce lanseta rămâne pe mal în grija partenerului. Toate metodele pe care le-am testat au plusuri și minusuri. Ceea ce contează e să poți planta montura corect. Pe vreme calmă, fără vânt, e ușor indiferent ce metodă alegi. Problemele apar când bate vântul și când ești obosit. Trebuie să-ți găsești o tehnică pe care să te poți baza în orice condiții. Să-ți alegi o traiectorie bună cu barca, țînând cont de vânt. Să pui montura pe locul pe care l-ai stabilit. Să dai nada în jurul monturii. Să te întorci la mal evitând alte fire. Și să faci toate astea atât ziua, cât și noaptea, luând în calcul și oboseala care se adună în partide lungi. Contează mai puțin cum procedezi, dacă iei în barcă lanseta sau doar montura. Contează că plantarea să fie corectă. Că randament, am văzut situații în care plantatul cu navomodelul a fost mai eficient decât plantatul cu barca, pentru că e mai discret. Atât că barca e esențială pentru protecția peștelui și pentru a păstra lacul cât mai curat. Dacă pescarul plantează cu un navomodel, e util (poate fi chiar obligatoriu) să aibă și o barcă la dispoziție pentru cazul în care peștele sau montura se blochează în agățătură.
În pescuitul plantat la distanțe mari, barca mai are un avantaj față de navomodel. Poți să faci drilul din barcă, ceea ce scurtează durata drilului. Una dintre problemele pescuitului la distanțe mari este că, dacă faci drilul de pe mal și aduci peștele de la sute de metri, riscul de a-l răni crește. La fel ca și riscul de a-l pierde pe drum. Pentru a micșora aceste riscuri, unii pescari se urcă în barcă la orice trăsătură de crap și fac drilul doar când ajung deasupra peștelui. În general, peștii rămân în zona în care au fost ințepati dacă plumbul a căzut din montură, iar pescarul nu trage de pește. Dacă pescarul e priceput, drilul făcut din barcă e o metodă care avantajează protecția peștelui pentru că peștele nu mai este plimbat prin tot lacul. Nu e însă o metodă pentru începători. Dacă pescarul nu știe să controleze peștele și barcă, drilul se lungește și rezultatele pot fi nefericite. Am avut ocazia să văd driluri făcute din barcă de pescari fără experiență. Barcă se învârtea în cerc sau era trasă de pește la întâmplare. De pe mal, drilul ar fi durat 5-10 minute. Din barcă, a durat cel puțin dublu și peștele s-a ales cu gură tăiată.
Balize și lansete pentru plantat
Un instrument util la pescuitul plantat sunt balizele. Se poate pescui și fără balize, fie pentru că locul pe care plantezi e ușor de găsit, fie pentru că l-ai marcat pe sonar și te orientezi după asta, dar sunt încă destui pescari care preferă să folosească balize. Pescuitul la baliză e extrem de precis. Există două feluri de balize: permanente și temporare. Balizele H se folosesc pentru marcarea rapidă, temporară a unui loc. Când sondezi apă cu sonarul sau cu prodding stick-ul și găsești un loc interesant, arunci pe el o baliza H ca să-l marchezi. Greutatea balizei se duce la fund și baliza rămâne pe loc, dacă nu bate vântul. Când bate vântul, e bine să răsucești firul pe marginea balizei, pentru a-l împiedica să se desfășoare și să mute H-ul din loc. Poți să folosești două, trei, patru sau mai multe balize H în același timp, în funcție de structură. Dacă te hotărăști să pui un marcaj permanent pe o structură că să pescuiești pe ea, trebuie să scoți baliza H și să lași în locul ei o baliza flexibilă. Cu ani în urmă, n-aveam balize flexibile și marcam locurile cu o sticlă de plastic legată cu monofilament sau cu sfoară de o greutate, însă de multe ori peștele agața firul balizei în timpul drilului. Nu o dată, am pierdut atât peștele, cât și locul marcat. Pentru marcarea permanentă a unui loc, nu se recomandă folosirea balizelor cu sfoară, cum sunt balizele H. În cazul balizelor flexibile, baliza se culcă dacă peștele trece cu firul peste ea și riscul ca peștele să agațe baliza e mai mic. Se mai întâmplă că firul să agațe și balize flexibile în timpul drilului, dar e un sistem totuși mai eficient față de balizele prinse cu sfoară.
De notat că, la balizele flexibile formate din segmente care se infileteaza, îmbinarea dintre două segmente se poate slăbi în timp, iar segmentul se poate deșuruba. Dacă se deșurubează, vârful balizei plutește pe apă și uneori îl poți recupera dacă ai noroc, în timp ce plumbul și restul segmentelor rămân pe fund și e greu să mai dai de ele. Segmentele trebuie strânse bine în momentul în care pui baliza și trebuie urmărit ce se întâmplă cu balizele pe durata partidei. La partidele lungi, se formează depuneri pe corpul balizei, pot fi și depuneri de icre, și uneori vom vedea că baliza se mișcă destul de tare, că și cum ar fi lovită de pește. Fie că peștii depun pe corpul balizei, fie că se hrănesc cu depunerile existente, lovirea balizei de-a lungul mai multor ore sau zile duce la deșurubarea segmentelor în anumite cazuri. Pentru siguranță, segmentele pot fi verificate și în timpul partidei
La balizele flexibile formate din segmente care se infileteaza, îmbinarea dintre două segmente se poate slăbi în timp, iar segmentul se poate deșuruba. Pentru siguranță, segmentele pot fi verificate în timpul partidei.
La așezarea balizei, trebuie să ținem cont de mărimea locului balizat și de adâncimea apei. La Horgești, de exemplu, adâncimea apei în fața standului e constantă (variația de nivel pe toată deschiderea standului nu e mai mare de 20-30cm), iar baliza e pusă ca reper pentru zona nădita. Nu contează dacă stă drept sau e înclinată pentru că marchează o zonă largă. Nu am nevoie să plantez lângă baliză și nu e niciun risc ca baliza să se ducă la fund, dacă e mutată din loc. La Varlaam, în schimb, baliza e pusă de obicei pentru a marca precis o structură, care poate fi mică, și e bine să stea drept, că să fii sigur unde plantezi. Montura e pusă lângă baliză (peștii nu sunt deranjați de balize), iar diferențele mari de nivel fac că baliza să se poată pierde dacă e mutată din loc. Dacă stă pe o pantă sau pe un prag, e suficient să fie împinsă un metru sau doi ca să cadă la apă adâncă. Am pierdut câteva balize de-a lungul anilor și am învățat să fiu atent la felul în care sunt puse.
În final, câteva cuvinte despre lansete. La pescuitul plantat, e util să folosim lansete scurte și nu foarte rigide. Lansetele lungi, de 3,90m, cu acțiune rapidă, recomandate pentru aruncări la mare distanță, sunt incomode. La plantat pot fi folosite lansete de 3,60m sau mai scurte, cum sunt cele de 3,00m, care sunt ideale pentru drilul din barcă. Personal, prefer lansetele de 3,60m cu test de curbură de 3,00lb sau 3,25lb și cu acțiune medie sau cel mult semirapidă, pentru că în majoritatea situațiilor fac drilul de pe mal. Dacă aș vrea (sau ar trebui) să fac drilul din barcă, aș folosi probabil lansete mai scurte. Nu e necesar că lanseta să aibă un test de curbură de 3,50lb sau mai mare. Un test de curbură ridicat ajută la aruncarea unor greutăți mari, cum ar fi plumbi și saci solubili grei sau momitoare voluminoase. Toate astea țin de pescuitul lansat. La plantat, se poate pescui cu lansete blânde, complet diferite de lansetele de casting. Combinația dintre o lansetă relativ moale (dar nu lipsită de putere) și un fir rezistent, gros, îți permite să controlezi peștele, iar faptul că vârful lansetei amortizează șocurile te ajută în dril.
