Alegerea locurilor
Ce locuri de pescuit trebuie să căutăm și cum le putem găsi?
Mădălin Barnea: Mulți pescari sunt atrași de locuri care li se par interesante vizual, de exemplu locuri aproape de mal sau lângă stuf sau lângă un copac aplecat peste apă sau lângă o insulă. Nu e suficient însă că locurile arată promițător, trebuie să le verificăm cu sonarul și cu prodding stick-ul. Sonarul și prodding stick-ul sunt instrumente de bază la Varlaam. Orice pescar care vine fără ele va fi dezavantajat dacă și-a propus să planteze, pentru că există variații de substrat și de adâncime pe care le sesizezi doar cu sonarul sau cu prodding stick-ul. Uneori le putem împrumuta pescarilor un prodding stick, chiar și un sonar dacă e disponibil. Dacă avem timp, putem chiar să-i ajutăm să caute locuri și să le balizeze, dar astea sunt totuși situații destul de rare și nimeni nu trebuie să conteze pe ele. Le recomandăm clienților să vină pregătiți cu toate echipamentele necesare pentru pescuitul plantat. Apropo de prodding stick, e un instrument util, dar trebuie folosit cu măsură. Am văzut clienți care stau pe apă ore întregi și dau cu prodding stick-ul jumătate de oră pe doi metri pătrați. Dacă faci gălăgie și bălăcești apa fără rost, peștele s-ar putea să plece și să nu se mai întoarcă prea repede.
Cantitatea de nadă
Ce cantitate de nadă este necesară la o partidă de câteva zile pe Varlaam?
Vlad Pavlovici: Cantitatea de nadă necesară la Varlaam e un subiect interesant. Am avut ocazia să fac – sau să văd alți pescari făcând – partide bune atât cu nadă extrem de puțină, cât și cu nadă extrem de multă. De pildă, am pescuit frecvent pe Sectorul A folosind doar o mână de nadă în jurul monturii, ceea ce înseamnă mai puțin de un kilogram de boilies pe zi la patru lansete. Într-o partidă de cinci zile, în care am prins bine, n-am consumat nici măcar o pungă de 5kg de boilies. E o metodă care poate da rezultate dacă localizezi peștele. De asta le recomandăm pescarilor care nu cunosc lacurile să înceapă cu o nădire prudentă. Să nu nădească masiv. Să folosească „farfurii” de nadă, cât să prindă un singur pește. După ce ai prins peștele, refaci farfuria.
Sunt însă și situații în care se pot face partide fantastice cu nadă multă. În 2020, am avut o partidă de aprilie pe Sectorul B în care am prins zeci de crapi, între care opt exemplare de peste 20kg, cu un consum de aproximativ 30kg de boilies și 60-70kg de semințe preparate. Condițiile meteo erau perfecte pentru hrănire, vântul a bătut constant în direcția standului meu și, cu cât nădeam mai mult, cu atât prindeam mai bine. Nădirea consta într-o scafă de semințe și boiliesuri pusă deasupra monturii și două, trei mâini de boiliesuri aruncate în jur. O scafă de nadă nu pare mult, dar în cinci zile cu multe capturi am ajuns să dau zeci de scafe și, în final, cantitatea de nadă a fost substanțială. În 2023, pe Sectorul A, tot în aprilie, am avut 48 de ore în care peștii s-au hrănit non-stop și am prins bine cu un consum mare de nadă.
O scafă de nadă nu pare mult, dar în cinci zile cu multe capturi am ajuns să dau zeci de scafe și, în final, cantitatea de nadă a fost substanțială.
Vlad Pavlovici
Cel mai bun exemplu de rezultat excepțional obținut cu o cantitate de nadă mare e partida făcută de Dieter Van Looveren și Raf Bertels în octombrie 2024, la prima lor întâlnire cu lacul, când au prins în jur de 70 de crapi pe Sectorul A, între care și cel mai mare crap din lac, Big Orange la 30,2kg, folosind 60kg de boilies și 75kg de cânepă uscată. Asta înseamnă în jur de 150kg de cânepă preparată. Cine citește povestea partidei, Strategii pentru Varlaam, relatată de Dieter Van Looveren într-un interviu cu Cristian Stoia, va descoperi că… nada n-a fost suficientă! Dacă Dieter și Raf ar fi avut mai multă nadă, ar fi putut prinde mai mult.
În concluzie, se poate pescui cu succes în ambele feluri – și cu nadă multă, și cu nadă puțină. Ține de fiecare pescar să decidă cum vrea să abordeze lacul. E bine să știi când poți folosi multă nadă și, evident, să ai nada la tine. La Varlaam, dacă nu ai suficientă nadă, poți să cumperi pelete și boiliesuri de la administrația lacului. Sunt disponibile boiliesuri Dynamite Baits și pelete Coppens. În viitor, e posibil să fie și semințe preparate.
Monturi și boiliesuri de cârlig
Ce monturi și ce boiliesuri de cârlig sunt indicate?
Madalin Barnea: Din cauza faptului că lacurile de la Varlaam sunt destul de grele, unii pescari au tendința să folosească monturi sofisticate. Asta nu îi ajută cu nimic. Le recomandăm să nu complice lucrurile, se poate pescui cu cele mai simple monturi dacă sunt puse unde trebuie. O altă problemă e schimbarea monturii prea des și la ore nepotrivite, de exemplu dimineața la prima oră, într-unul din cele mai bune momente ale zile. Alții lucrează cu forfacuri foarte lungi, de 25-30cm, pentru că plantează, dar plantatul nu implică neapărat un forfac lung. Un forfac de 15-20cm e suficient. Noi le propunem să încerce monturi fine, cu cârlige și momeli mici, chiar și cu riscul de a prinde caras sau plătică. Montura trebuie să lucreze corect, iar carligul trebuie să fie cât mai ascuțit.
În materie de boiliesuri de cârlig, boiliesurile mari nu sunt neapărat necesare. Există pescari buni care folosesc boiliesuri de 24mm, ca se facă selecție, și prind cu ele, dar momelile mici sunt de obicei mai productive. Pentru cineva care nu cunoaște lacul, e mai prudent să înceapă cu boiliesuri de cârlig mici, nu mari.
Încă un lucru legat de boiliesurile de cârlig. Pescarii mă întreabă uneori: dacă pun cutare boilies la cârlig, crezi că prind? Peștele nu se prinde doar pentru că ai pus un anumit boilies, se prinde dintr-un cumul de factori. Locul, tipul de nadă, cantitatea de nadă și montura sunt în general mai importante decât boiliesul de cârlig.
Absența concursurilor
De ce nu se organizează concursuri pescuit la crap la Varlaam?
Vlad Pavlovici: Pentru că nu e nevoie. Concursurile au ajuns atât de populare în România, încât unii pescari consideră că e normal pentru orice lac să organizeze concursuri ca formă de promovare, dar nu e deloc așa. În alte țări, interesul pentru concursuri e mic, iar lacurile s-au devoltat foarte bine și fără concursuri. Pe Rainbow, pe Gigantica sau pe Euro-Aqua, ca să luăm exemplul unor lacuri private celebre, de ce nu se organizează concursuri? La fel ca și la Varlaam, pentru că nu e nevoie.
Ca să înțelegem situația, e bine să avem o perspectivă mai largă. Să ne uităm la ce se întâmplă în țările dezvoltate în materie de pescuit la crap. Scopul unui lac de crap privat, comercial, e același cu al oricărui alt tip de afacere: să se susțină din punct de vedere financiar. Scopul lacurilor private nu e să organizeze concursuri, e să facă profit. Concursurile sunt un instrument pentru obținerea profitului, dar există și alte instrumente. Lacurile din România au pus accent pe concursuri pentru că publicul răspunde bine la ele și pot aduce un profit pentru organizatori. Sunt și o formă de promovare, dacă se prinde bine în timpul unui concurs. În același timp, pot fi și o formă de contra-reclamă, dacă se prinde slab. Dacă poți obține însă profit și promovare pentru lac fără concursuri, te poți dispensa de ele.
Concursurile sunt un instrument pentru obținerea profitului, dar există și alte instrumente. Dacă poți obține profit și promovare pentru lac fără concursuri, te poți dispensa de ele.
Vlad Pavlovici
Concursurile vin la pachet cu unele inconveniente. Pun presiune pe lac. Există o miză financiară care poate fi substanțială și care poate afecta concurenții. Există tensiune, oboseală și stres. Mai sunt și alți factori de risc, pe care prefer să nu-i discut aici. De aceea, sunt și lacuri care preferă să nu organizeze concursuri și caută alte metode prin care să devină cunoscute. Strategia de promovare pe care am adoptat-o la Varlaam a exclus din start orice concurs. Și, dacă ne uităm la felul în care au evoluat cele două lacuri din 2014 până astăzi, avem motive să credem că lipsa concursurilor nu numai că nu ne-a afectat cu nimic, dar ne-a ajutat foarte mult. Nu e întâmplător că nici pe alte lacuri cu crapi mari nu se (mai) organizează concursuri. Administratorii lor au făcut concursuri, au văzut care sunt consecințele lor și au renunțat la ele.
Alunele tigrate
De ce sunt interzise alunele tigrate?
Mădălin Barnea: Alunele tigrate sunt tari și greu digerabile pentru crap. Ca să poată fi folosite la pescuit, trebuie preparate corect. Trebuie ținute la muiat cel puțin 24 de ore, după care fierte cel puțin 30 de minute. Dacă nu sunt preparate corect, pot să pună în pericol peștele. Nu avem o experiență proprie în sensul asta, pentru că la Varlaam nu s-a pescuit niciodată cu alune tigrate, dar știm că pot să existe riscuri din experiența lacurilor occidentale care le-au interzis.
De asemenea, știm că au o valoare nutritivă scăzută pentru crap. Dacă peștii ajung să mănânce cantități mari de alune tigrate, apar riscuri pentru sănătate. Când sunt folosite în cantități mici, alunele nu pun probleme, e cert că sunt atrăgătoare pentru pește și pot fi foarte utile pe lacurile care conțin sturion sau somn pitic, fiindcă nici sturionul, nici somnul nu le mănâncă. Problema e că, pentru administratorul unui lac de crap, e imposibil de verificat ce cantitate de alune folosește fiecare client. Dacă un pescar vede că prinde bine cu alune tigrate, poate fi tentat să nădească mai mult, ca să prindă și mai bine. De asta, e mai prudent să le interzici ca nadă, fiindcă nu poți să controlezi cât și cum se nădește. Decizia poate să pară exagerată din perspectiva pescarilor cu experiență, care știu să lucreze cu ele, însă majoritatea clienților unui lac nu sunt pescari cu experiență, sunt pescari de nivel mediu sau începători, care nu știu întotdeauna ce înseamnă “mult” sau “puțin” în materie de nadă. Îi încurajăm să folosească semințe, cum ar fi porumbul sau amestecurile de semințe mici, care sunt foarte eficiente și ieftine.
