În ultimii doi ani, am publicat o serie de articole în care Mădălin Barnea (unul dintre cei doi administratori ai lacurilor de la Varlaam) și cu mine am răspuns la întrebările puse de clienții lacurilor. Acum, avem din nou un set întrebări interesante, cărora le vom răspunde în materialul de față.
Fabrica de crapi mari
De ce au fost populate lacurile de la Varlaam cu pește mic în ultimii ani, în loc să fie populate cu crapi mari? Ce impact au populările cu ciortan asupra pescuitului?
Vlad Pavlovici: Încă de la deschiderea lacurilor de la Varlaam, în 2014, ne-am gândit că atât Sectorul A, cât și Sectorul B ar mai putea primi niște crapi mari fără riscul să se aglomereze. Pescuitul e interesant la Varlaam tocmai pentru că nu e simplu, dar dacă lacurile devin prea grele riscă să-și piardă publicul, după cum am putut vedea în primul an de funcționare al Sectorului B, când lacul era plin de brădiș și dificil de pescuit și avea prea puțini clienți. Ca atare, am încercat de-a lungul anilor să aducem la Varlaam crapi mari din surse legale. De exemplu, am adus câțiva crapi de dimensiuni medii și mari dintr-un lac care aparține aceluiași proprietar ca și lacurile de la Varlaam. Cel mai mare dintre ei a fost un exemplar de 20kg, care a ajuns acum la 29kg.
Au fost însă mai multe probleme cu care ne-am confruntat la achiziția de pește mare. Principala problemă e prețul. Crapii mari au devenit din ce în ce mai scumpi și mai greu de găsit. Mă refer aici la crapii cumpărați cu acte. Pentru noi, e exclus să cumpărăm crapi fără acte de la pescari, neștiind de unde provin și cum au fost procurați. Traficul ilegal de crapi mari e un fenomen dăunător pentru lacuri și pe care nu vrem sub nicio formă să-l încurajăm, indiferent cât de mari și de tentanți ar fi peștii. Când se găsesc de vânzare în mod legal, crapii mari (de minim 15kg) costă foarte mult. O populare cu zeci de exemplare ar implica o investiție serioasă. O altă problemă pe care o ridică peștii mari e că nu știi întotdeauna ce vârstă și ce bagaj genetic au. Vârstă și genetica sunt aspecte critice. Unii crapi mari sunt bătrâni, alții vor crește încet sau nu vor atinge niciodată dimensiunile pe care le dorim. De asta e bine să știi ce cumperi. Deloc întâmplător, lacurile occidentale bine administrate acordă o mare importanță factorului genetic când cumpără crapi pentru populări.
Traficul ilegal de crapi mari e un fenomen dăunător pentru lacuri și pe care nu vrem sub nicio formă să-l încurajăm, indiferent cât de mari și de tentanți ar fi peștii.
Vlad Pavlovici
Până la urmă, motivul cel mai important pentru care am decis să nu cumpărăm crapi mari a fost ecosistemul de la Varlaam. Am descoperit că ambele lacuri s-au format, în mod fericit, ca o „fabrică de trofee”. Natura le-a gestionat în așa fel încât crapii mari să poată crește spectaculos fără intervenții din partea oamenilor. În 2013, când am început să pregătim lacurile pentru deschidere, știam că fuseseră populate cu ciortan în 2005. În opt ani, toți ciortanii ajunseseră la greutăți de peste 10kg, mulți aveau 15-16kg, iar vârfurile generației 2005 atingeau 19-20kg. Cel mai mare exemplar din Sectorul A avea 22,5kg în noiembrie 2013. Explicația era simplă: densitate redusă de crap, hrană naturală din abundență, o apă de calitate și un fond genetic bun.
Era clar că lacurile puteau să producă crapi mari suficient de repede. O confirmare a acestui lucru a venit în anii următori. În noiembrie 2014, Sectorul B a fost populat cu 169 de ciortani de 2-4kg. Doi ani mai târziu, în noiembrie 2016, unul dintre ciortanii respectivi a fost prins la 18,5kg, iar alții se prindeau la greutăți în jur de 15kg. Un ritm de creștere dincolo de orice așteptări noastre și care poate să pară greu de crezut, dar e real. Ca atare, puteam lua în calcul să ne formăm singuri crapii mari, cu costuri reduse, în loc să investim sume considerabile în crapi mari cumpărați din alte lacuri. Astăzi, dintre zecile de crapi mari, de peste 20kg, din Sectorul B, cei mai mulți provin din popularea cu ciortan făcută în 2014.
Politica noastră a fost să ne formăm singuri crapii mari, cu costuri reduse, în loc să investim sume considerabile în crapi mari cumpărați din alte lacuri.
Vlad Pavlovici
Anul trecut, am decis să facem populări cu pește mic pe ambele lacuri, pentru că și pe Sectorul A e nevoie de o generație nouă. În noiembrie 2020, am populat lacurile cu 73 de bucăți cu o medie de greutate de 3kg – au fost 15 bucăți în Sectorul A și 58 de bucăți în Sectorul B. Peștii provin din aceeași fermă piscicolă din care s-a făcut și prima populare a lacului și au fost aleși cu atenție. I-am fotografiat pe cei mai mulți, iar anul asta am urmărit felul în care cresc. În toamnă, unii dintre ei au început să se prindă la greutăți de 8-10kg. Creșterea a fost realizată doar cu hrana naturală din lac, fără furajare.
Să nu se înțeleagă că avem ceva împotriva furajării. Dimpotrivă, ne uităm cu interes la rezultatele excepționale obținute de alte lacuri cu programe de furajare intensivă bine gândite (cum e lacul Iannis), dar furajarea se face cu niște costuri care nu sunt chiar mici, iar la Varlaam n-a fost nevoie de furajare până acum pentru că densitatea de crap e redusă. Pescarii ar putea fi tentați să creadă că și nada are o contribuție la creșterea crapilor, dar în realitate e o contribuție mică, probabil nesemnificativă. Pe ambele lacuri de la Varlaam, mai ales pe Sectorul A, s-a pescuit în general cu nadă puțină. Dacă în anii următori se va pescui cu mai multă nadă și dacă pescarii vor folosi alături de boilies și pelete mari, extrudate, cu dizolvare lentă și conținut de proteină optim (cum sunt peletele Coppens, care sunt concepute pentru acvacultură), atunci nada pescarilor va avea un rol și în creșterea crapilor.
În noiembrie 2021, am făcut o nouă populare cu pește mic. Au fost 148 de ciortani, dintre care 27 au ajuns în Sectorul A, iar 121, în Sectorul B. Ce impact au acești ciortani asupra pescuitului? La început, în primele luni după populare, se prind des. Poți să prinzi 5-10 bucăți într-o partidă. Dacă nădești cu semințe, poate și mai mult, dar peștii răspund și la boilies. Fără îndoială că nimeni nu vine la Varlaam să prindă ciortan. Deocamdată, prezența lor în lacuri e un inconvenient, dar pe măsură ce se fac mai mari se prind mai rar. De pildă, ciortanii din 2020 se prindeau frecvent în primăvara lui 2021, iar în toamna aceluiași an se prindeau doar ocazional. Probabil că același lucru se va întâmpla și anul viitor. În doi, trei ani, peștii vor ajunge la 15kg și vor asigura schimbul de generații în mod eficient – costurile sunt mici, peștii se adaptează ușor, pot trăi mult și pot atinge greutăți mari.
Evoluția lacurilor
Sezonul 2021 a fost ceva mai slab decât 2020, cu mai puțini crapi mari. De ce s-a întâmplat asta și cum trebuie înțelese fluctuațiile lacului?
Mădălin Barnea: Am pescuit pentru prima oară la Varlaam în vara lui 2013, iar din ianuarie 2014 am început să lucrez că administrator. În cele opt sezoane petrecute aici, am văzut lacul – mai bine zis, lacurile, fiindcă sunt două – în toate ipostazele și scenariile posibile. I-am văzut toanele și cred că îi știu tabieturile. Cu toate astea, fiecare sezon de pescuit este diferit și vine cu lucruri noi. Niciun an nu seamănă cu altul. Atât Sectorul A, cât și Sectorul B au un grad de dificultate peste medie, dacă ne raportăm la celalalte lacuri comerciale din țară. Din cauza faptului că sunt lacuri relativ mici, mai ales Sectorul A, și sunt pescuite intens, sunt în continuă schimbare. Crapii simt presiunea pescarilor și încearcă să o evite. Schimbarea se vede în randamentul standurilor. Standuri bune într-un an dau mai puține capturi în anul următor, la fel cum standuri mai slabe pot să devină la un moment dat productive. Ierarhia standurilor s-a schimbat de-a lungul anilor, mai ales pe Sectorul A, care e un lac mai mic și a fost pescuit mai mult.
Peștii își schimbă și ei comportamentul. Sunt crapi care se prind des într-un an, după care se prind rar în anul următor. Sau nu se prind deloc. În special crapi mari. Avem un exemplu recent în sensul asta. Pe Sectorul B există un crap din prima generație de pești cu care a fost populat lacul, botezat Cerceluș, datorită unui semn rotund, ca un cercel, pe ambii operculi. E un peste ușor de recunoscut, care a depășit 20kg de câțiva ani și care se prindea frecvent. Unii pescari l-au prins și de două ori în aceeași partidă. În tot sezonul 2021 a fost prins o singură dată, la sfârșitul lunii septembrie!
Ideea pe care aș vrea s-o subliniez este că evoluția lacurilor nu e progresie liniară, simplă. Nu toate locurile devin mai bune, nu toți peștii se prind mai des, nu fiecare crap se face mai mare (unii stagnează, unii pierd în greutate), nu toți anii sunt mai buni decât anii precedenți. Dinamica lacurilor e influențată în fiecare an de factori diverși, cum ar fi starea vremii, gradul de ocupare al standurilor sau nivelul de competență al pescarilor. Un an cu o vreme bună poate să aducă un număr mare de capturi, în timp ce un an cu o vreme proastă poate să ducă la scăderea capturilor.
Evoluția lacurilor nu e progresie liniară, simplă. Nu toate locurile devin mai bune, nu toți peștii se prind mai des, nu fiecare crap se face mai mare, nu toți anii sunt mai buni decât anii precedenți.
Mădălin Barnea
De exemplu, în primăvară, dacă vremea se încălzește repede și peștii încep să depună la începutul sau la jumătatea lui aprilie, vom avea mai puține capturi mari decât dacă vremea se încălzește încet și peștii depun la jumătatea lui mai. Sub aspectul condițiilor meteo, 2021 a fost un an dificil, cu o primăvară foarte rece și neproductivă. Peștii au început să mănânce abia pe la jumătatea lunii aprilie (în mod normal, încep să mănânce de la jumătatea lui martie). Am avut multe ploi, vremea s-a încălzit abia spre sfârșitul lunii mai. De la 15 martie la 15 mai, au fost doar două săptămâni în care peștele s-a hrănit bine. Vara a fost extrem de caldă și n-a plouat timp de câteva luni. Iar în septembrie vremea s-a răcit brusc, exact când peștele începuse să mănânce și se prindeau câte doi, trei crapi de peste 20kg în fiecare zi. Ca să nu mai vorbim că, în octombrie, a venit un val de frig care a răcit apa cu nouă grade în doar trei zile! Vremea nefavorabilă a afectat pescuitul, lucru care s-a văzut la numărul crapilor mari. În condițiile astea, s-au prins totuși mai mult de 200 de crapi de peste 20kg în 2021, dar se puteau prinde mai mulți dacă ne-ar fi ajutat vremea.
Cred că vom avea astfel de fluctuații și în viitor, fiindcă sunt normale. Atât timp cât densitatea de crap rămâne la nivelul actual, iar peștii sunt pescuiți non-stop de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei, lacurile vor continua să nu fie ușoare și pot avea ani mai buni sau mai slabi. Se adaugă faptul că ambele lacuri au hrană naturală din abundență, ceea ce face ca peștii să nu aibă nevoie de nada pescarilor. Pentru a ajuta clienții să înțeleagă pescuitul la Varlaam și să aibă rezultate bune, am început să acordăm prioritate rezervărilor făcute pentru partide cât mai lungi. Partidele lungi sunt benefice pentru Varlaam nu numai din punct de vedere financiar, ci și din punct de vedere al rezultatelor obținute de pescari. Avem clienți care fac partide de câte o săptămână, uneori și mai lungi, și care au rezultate excepționale, lucru care ține în primul rând de priceperea lor, dar ține și de durata partidei. Partidele lungi îți permit să te adaptezi și să cauți peștele. Dacă greșești ceva, ai timp să corectezi. Dacă vremea e proastă, ai timp să aștepți o schimbare de vreme. Într-o partidă scurtă, ai mai puține opțiuni. La Varlaam, partidele de 48 de ore sunt considerate scurte, având în vedere specificul lacurilor (partidele de 24 de ore nici nu sunt permise). Durata minimă pe care o recomandăm e de 72 de ore, dar rezultatele cele mai bune sunt obținute, de regulă, în partide lungi.
Schimbări pe Sectorul B
Cum s-a schimbat Sectorul B după deschiderea standurilor noi – B9, B10 și B11?
Vlad Pavlovici: Ca infrastructură, s-a schimbat în bine. După deschiderea standurilor de pe malul de nord (B9, B10 și B11), Sectorul B e definitivat din punctul de vedere al amenajărilor. Mai sunt detalii de pus la punct, dar cea mai mare parte a proiectului Varlaam a fost terminată. Se pescuiește de pe toate malurile, drumul de acces înconjoară tot lacul, cele trei standuri noi au cabane, toate standurile sunt racordate la rețeaua de curent electric. Pe malul de nord s-au plantat copaci și se vor planta în continuare. În câțiva ani, standurile de pe malul de nord vor fi încadrate de arbori și vor avea umbră, la fel cum s-a întâmplat și cu restul standurilor de pe lac în urmă cu câțiva ani. Ca poziție, standurile de pe malul de nord au multe de oferit: adâncimi diverse, locuri productive la distanțe mici și acces la toate insulele. Lacul are în total 13 standuri de crap pe o suprafață de 25 de hectare. Pentru un lac comercial, e foarte „aerisit”, cu spații mari între standuri și un grad de confort ridicat.
În ceea ce privește pescuitul, faptul că acum se poate pescui de pe toate malurile a dus la o echilibrare a standurilor. În trecut, Sectorul B nu era un lac echilibrat pentru că nu putea fi pescuit integral. Malul de nord nu avea standuri și nu se putea pescui în dreptul lui. Cele mai productive standuri erau cele care se învecinau cu zona în care nu se putea pescui (delimitată cu sfori). Peștele folosea porțiunea de lac în care nu se pescuia ca zona de refugiu. Vedeai mulți crapi sărind pe zona nepescuită și era evident că peștii stau acolo unde nu-i poate deranja nimeni. Cele mai bune locuri de pescuit erau „la sfoară”, adică la granița cu zona de refugiu, pe linia de demarcație dintre standuri. Nu pentru că sforile ar fi coincis vreo structura interesantă, ci doar pentru că monturile puse de-a lungul sforii erau primele monturi cu care peștii se întâlneau când ieșeau din zona de refugiu. Când sforile au fost mutate, lucru care s-a întâmplat de câteva ori în ultimii ani, locurile productive s-au mutat și ele odată cu sforile, iar principiul alegerii locurilor a rămas același: se prindea bine mai ales în imediata apropiere a sforilor. De la un an la altul, pe măsură ce lacul devenea mai aglomerat, crapii căutau să se îndepărteze de zonele în care erau pescuiți, iar distanțele de pescuit creșteau. În 2015, când s-au deschis standurile de pe malul de vest (de la B13 la B16), putea să prinzi la distanțe medii, în jur de 70-80m. N-aveai nevoie să te duci la 200m. Când presiunea pescarilor s-a intensificat, peștii au luat distanță, vechile locuri n-au mai dat rezultate, iar pescarii au început să caute crapii din ce în ce mai departe, în mijlocul lacului.
Pe Sectorul B, deschiderea noilor locuri de pescuit de pe malul de nord a anulat decalajele dintre standuri și a dus la o echilibrare a lacului.
Vlad Pavlovici
Deschiderea noilor locuri de pescuit de pe malul de nord a anulat decalajele dintre standuri și a dus la o echilibrare a lacului. Nu mai există „cel mai bun stand”. Peștii se împart acum la mai multe standuri. Asta înseamnă că standuri care erau considerate slabe pot să devină mai bune, pentru că peștele nu mai are zone de refugiu și s-ar putea să circule mai mult, dar înseamnă și că standurile consacrate e posibil să dea un randament mai slab. Standurile noi au fost foarte bune în prima parte a anului, valorificând elementul de noutate, după care peștii au înțeles mesajul și s-au mutat în locuri mai liniștite. Vom avea o idee mai bună asupra productivității lor în sezonul care urmează.
