ProfiluI lacului
Cele două lacuri de la Varlaam – Sectorul A și Sectorul B – s-au deschis în aprilie 2014. De atunci, lacurile s-au dezvoltat constant. Peștii au crescut, la fel și interesul publicului, iar condițiile s-au îmbunătățit de la un an la altul. Proiectul Varlaam e însă atipic în comparație cu alte lacuri, iar faptul că are o abordare diferită poate să ducă la unele neclarități, mai ales din partea celor care nu cunosc lacurile. De exemplu, ce condiții trebuie să îndeplinească un pescar pentru a pescui la Varlaam? Cum sunt alocate standurile pentru care există un număr mare de solicitări? De ce este încurajat pescuitul plantat și nu lansat? Primim frecvent întrebări pe aceste teme și i-am propus lui Mădălin Barnea, unul dintre cei doi administratori ai lacului, să răspundem la întrebările cele mai relevante.
Ce condiții trebuie să îndeplinească un pescar pentru a pescui la Varlaam?
Mădălin Barnea: Am întâlnit ideea că Varlaam ar fi un lac exclusivist, pe care nu sunt admiși decât anumiți pescari. Sau că e nevoie de recomandare. Nu e adevărat. Orice pescar care are echipamentul adecvat și respectă prevederile regulamentului poate pescui la Varlaam. E adevărat că lacurile de la Varlaam nu sunt pentru începători. Ambele lacuri sunt grele, raportat la nivelul pescuitului din România, cel puțin în unele perioade ale anuluu. Niciunul dintre cele două lacuri nu e carpodrom. Densitatea de crap e medie, dar crapii sunt foarte mari. Ambele lacuri au multe exemplare de peste 20kg. Practic, orice trăsătură poate însemna un trofeu de peste 20kg. Țînând cont de acest specific, credem că lacurile nu sunt recomandate celor fără o minimă experiență. Începătorii au nevoie de lacuri ușoare, unde să-și facă mâna cu crapi mici și medii și unde să aibă trăsături dese. Varlaam nu e sinonim cu trăsături dese. Se întâmplă frecvent să nu ai trăsătură 24 de ore. Te poți întâlni și cu perioade de 48 de ore fără trăsătură… chiar și mai mult. Peștele trebuie căutat pe adâncimi și structuri diferite, în funcție de anotimp, de temperatura apei, de vânt, de presiune sau de alți factori. Nu e suficient să nădești un loc și să aștepți ca peștele să intre pe nadă. Uneori, chiar și cei mai buni cunoscători lacului au zile slabe. Un pescar începător sau care vrea un pescuit de frecvență va fi probabil dezamăgit să stea două zile fără să prindă nimic și nu va înțelege de ce se întâmplă asta. Vrem să evităm astfel de situații. Din acest motiv, le recomandăm multor clienți, dacă nu sunt obișnuiți cu pescuitul pe balastiere, să înceapă cu Sectorul B, care e ceva mai ușor, înainte de a pescui pe Sectorul A.
Am întâlnit ideea că Varlaam ar fi un lac exclusivist, pe care nu sunt admiși decât anumiți pescari. Nu e adevărat. Orice pescar care are echipamentul adecvat și respectă prevederile regulamentului poate pescui la Varlaam.
Mădălin Barnea
Mai sunt și alte aspecte. Unul dintre ele, pe care îl considerăm esențial, este că toți pescarii trebuie să înțeleagă cât de importantă este protecția peștelui – și cum se face. Grija față de pește și față de mediu sunt lucruri de bază pentru noi. Alt aspect e că Varlaam presupune să pescuiești plantat, în special cu barca, și trebuie să ai un anumit echipament pentru asta (barcă, motor, baterie, sonar, prodding stick), pe care nu toată lumea îl are. Punând cap la cap aceste lucruri, vedem că pescuitul pe Varlaam diferă de pescuitul pe alte lacuri și poate fi mai complicat în anumite privințe. Toți cei care au echipamentul potrivit și mentalitatea potrivită sunt însă bineveniți. Țin să subliniez că noi, că administratori, suntem acolo să ajutăm. Mulți au venit la Varlaam fără să fi pescuit plantat niciodată și au învățat aici cum trebuie procedat. Pe mulți i-am învățat noi. Le-am arătat cum să caute locuri, cum să le balizeze, cum să-și facă monturile, cum să folosească barca sau motorul și multe altele. Varlaam e o școală de pescuit la care se poate înscrie oricine, dacă înțelege despre ce e vorba.
Alocarea standurilor
Cum se fac rezervările?
Mădălin Barnea: Sectorul A, încă de la deschidere, a fost un lac solicitat. În ultimii ani, a crescut mult și numărul solicitărilor pe Sectorul B. În aceste condiții, ca să poți rezerva un stand bun într-o perioada bună, trebuie să-ți faci rezervările din timp. Sistemul de rezervări este următorul: în fiecare an, deschidem rezervările în noiembrie. Cererile se trimit pe email. În decembrie, procesăm rezervările, iar în ianuarie le definitivăm. Mai bine de 50% dintre locurile disponibile pe ambele lacuri tind să se ocupe în această perioadă. Celelalte locuri se pot ocupa pe parcursul sezonului. Ca pe orice lac, unele standuri sunt considerate mai bune decât altele, iar standurile care sunt cunoscute că fiind mai productive sunt vizate de mai mulți clienți. Se întâmplă frecvent să primim solicitări pentru același stand, în aceeași perioadă. Evident, standul poate fi alocat unui singur pescar. Pentru ceilalți, vom căuta alte standuri.
Sistemul de rezervări este următorul: în fiecare an, deschidem rezervările în noiembrie. Cererile se trimit pe email. În decembrie, procesăm rezervările, iar în ianuarie le definitivăm.
Mădălin Barnea
Cum se face alocarea standurilor pentru care există mai multe solicitări în aceeași perioadă?
Mădălin Barnea: Am stabilit câteva criterii în funcție de care ne orientăm. Unul dintre ele este criteriul fidelității, dacă putem spune așa. Avem clienți vechi, care vin la noi de mulți ani, pe care am ajuns să-i cunoaștem foarte bine și care au susținut lacul. Între un client vechi, constant, și un client nou, ocazional, putem da prioritate clientului vechi. Alt criteriu este durata rezervarii. Să presupunem că un client vrea un stand pentru două zile, iar altul vrea același stand pentru o săptămâna. În general, vom da prioritate rezervării mai lungi. De asemenea, au prioritate rezervările pentru mai multe standuri, de exemplu rezervarea integrală a unui lac (block booking). Alt criteriu este numărul de rezervări. Din motive de ordin financiar pe care oricine sper că le poate înțelege, pot avea prioritate clienții cu mai multe rezervări față de cei cu mai puține. Criteriile sunt orientative, niciunul nu este decisiv.
Dacă sunt un client nou, nu vechi, dacă vreau una sau două rezervări, nu zece, și dacă pot să stau doar două zile, nu o săptămână, cum fac să pescuiesc la Varlaam?
Mădălin Barnea: Foarte simplu. Deși multe locuri se ocupă din vreme, rămân și locuri bune care nu se ocupă imediat. Le recomandăm tuturor clienților să aibă puțină flexibilitate și să ia în calcul și alte standuri decât cele la care s-au gândit inițial. Există standuri excelente pe care mulți le trec cu vederea. Pescarii se orientează după alți pescari – dacă s-a prins bine pe un stand, vor și ei acel stand, deși pot fi și alte standuri la fel de bune. În plus, randamentul standurilor nu e mereu același. Există o evoluție naturală a lacurilor și peștele poate să caute zone mai puțin pescuite. Sau am constat că locuri consacrate nu mai sunt la fel de bune că înainte. Lucrurile se schimbă de la un an la altul ca urmare a presiunii pescarilor sau altor factori.
Pescuitul plantat
De ce este încurajat pescuitul plantat și nu pescuitul lansat?
Vlad Pavlovici: În 2014, când am făcut regulamentul pentru Varlaam, am ținut cont de topografia lacurilor. Pe ambele lacuri, există câteva locuri unde montura se poate agăța, de la buturugi rămase pe fundul apei în momentul în care au fost săpate lacurile, dar în ansamblu avem puține zone cu agățătură. În unele perioade ale anului, pe unele standuri, avem brădiș sau alte tipuri de vegetație, care formează obstacole, dar e o problema minoră. Altfel, lacurile sunt curate. Fiind însă balastiere, substratul e abraziv. Sunt multe praguri și platouri în care firele se pot tăia. Există o populație numeroasă de scoici Dreissena. Scoicile Dreissena sunt scoici fixe cu margini tăioase, ca niște midii de apă dulce care se așază pe aproape orice structură. O creangă care cade în lac, se îmbibă cu apă și se duce la fund va fi acoperită în câteva săptămâni de o colonie de scoici. Scoicile stau pe orice structură care le poate susține, inclusiv pe alte scoici. Ca să poți pescui eficient un astfel de lac, mai ales când lacul are crapi mari, e obligatoriu să folosești fire groase. Cerințele minime în materie de fire sunt: linie principală mono de 0,40mm și înaintaș mono de 0,60mm. E bine să folosești cel mai gros fir posibil pentru că scoicile și pragurile pot tăia orice fir. Pe mulinetele mele, am de obicei fir principal de 0,45mm și înaintaș de 0,70mm. Cu asemenea fire, e aproape imposibil să pescuiești lansat, decât dacă ești dispus să pescuiești aproape. Pentru pescuit la distanță, ești obligat să plantezi.
Există o populație numeroasă de scoici Dreissena. O creangă care cade în lac, se îmbibă cu apă și se duce la fund va fi acoperită în câteva săptămâni de o colonie de scoici. Scoicile stau pe orice structură care le poate susține, inclusiv pe alte scoici.
Vlad Pavlovici
Nu e singurul motiv pentru care încurajăm pescuitul plantat. Lacurile sunt dificile, iar pescuitul plantat îți da șanse mai bune să prinzi crapi mari, ceea ce e și în avantajul pescarilor, și al lacului. Plantatul e cel mai avantajos stil pentru lacuri grele, care implică un pescuit precis, pe locuri mici. Ai randament maxim. Nu pierzi pește. Dacă montură se agață, te duci și o eliberezi. Dacă peștele se parchează, te duci și îl scoți. Dacă peștele stă la distanțe mari, te duci și pui montura unde stă peștele. Asta nu înseamnă că e suficient să plantezi că să prinzi peste – toată lumea plantează pe Varlaam, dar nu toate lumea are aceleași rezultate. Și aici ține de pricepere. Suntem în favoarea pescuitului plantat pentru că păstrăm lacurile curate și peștii se mențin în cea mai bună stare posibilă. Dacă regulamentul ar fi interzis plantatul și ar fi permis folosirea unor fire subțiri, cu care să poți arunca, nu numai că s-ar fi prins mai puțin pește, dar am fi avut kilometri de fire rupte și împrăștiate prin apă, crapi încurcați în aceste fire și cu gurile mutilate. Unde există agățătură sau abraziune, firele subțiri nu au ce cauta.
În sfârșit, plantatul are beneficii și la nivel de confort. Ai mai mult spațiu la dispoziție. Unul dintre motivele pentru care alte lacuri permit doar pescuitul lansat este că, în felul asta, pot valorifica mai bine spațiul. Sectorul A, de exemplu, are șapte standuri de crap (de obicei, se folosesc numai șase) la o suprafață de șapte hectare. Fiecare stand are în jur de un hectar de apă la dispoziție. Pe o balastieră cu multe structuri, că Sectorul A, un hectar de apă înseamnă zeci de opțiuni. Dacă s-ar fi pescuit lansat, puteam avea 15-20 de standuri. Sub aspect economic, e mai avantajos pentru un lac să aibă un număr mare de standuri, cu distanțe mici între ele și pe care pescarii pot pescui doar lansat. Încasările pot fi mai mari. La Varlaam, ținând cont de specificul lacului și de direcția de dezvoltare, am considerat că pescuitul plantat, cu suprafețe întinse alocate fiecărui stand, e cea mai bună soluție.
