Regulamentul lacurilor
Când am început să pescuiesc plantat cu ani în urmă, am folosit același echipament pe care îl folosisem până atunci la pescuitul lansat. Nu numai că era singurul pe care îl aveam, dar nici nu știam că pescuitul plantat ar putea să implice un alt tip de echipament. De exemplu, un alt tip de plumb sau un alt diametru de fir. Plantam cu plumbi de distanță, iar linia principală era un monofilament de 0,25mm. După un timp, m-am gândit că aș putea încerca și un fir de 0,30mm, din moment ce nu trebuia să arunc. Mai târziu, m-am gândit că ar merge și un fir de 0,35mm. După care am ajuns la fire de 0,40mm și mai departe la 0,45mm. Mi-a luat câțiva ani să fac trecerea de la un monofilament de 0,25mm la unul de 0,45mm pentru că nu exista abundența de informație pe care o avem astăzi și a trebuit să descopăr pe cont propriu un lucru cât se poate de simplu: la plantat, firele subțiri nu au niciun avantaj. E mai bine să pescuiești cu fire groase.
O altă barieră în folosirea firelor groase era că lacurile de crap nu impuneau un diametru minim de fir. Chiar dacă lacul era plin de agățătură, puteai să pescuiești și cu monofilamente de 0,20mm dacă voiai. Nu țin minte niciun lac dintre cele pe care mergeam în acei ani pe care administrația să-și pună problema grosimii firului. Așa că fiecare pescar își alegea firul după cum credea – și erau puțini cei care optau pentru monofilamente groase. Ca pescarii să treacă de la fire subțiri la fire groase, era necesar ca administratorii lacurilor să stabilească reguli cu privire la diametrul firelor acceptate.
În 2014, când am făcut regulamentul lacurilor de la Varlaam, am impus la pescuitul plantat folosirea unei linii mono de minim 0,40mm în combinație cu un înaintaș mono de minim 0,60 datorită faptului că lacurile au multe zone cu piatră și colonii de scoici care pot tăia firul. Regulamentul de la Varlaam a introdus în premieră o asemenea regulă și mulți pescari au fost uimiți de prevederile lui, cu care nu se mai întâlniseră. Folosirea firelor groase s-a dovedit benefică pentru lacurile de la Varlaam, iar ideea de a impune fire groase a fost treptat preluată și de alte lacuri care încurajează pescuitul plantat, cum ar fi Horgești, Orlat sau Iannis.
E de notat că lacurile au cea mai mare influență în a schimba mentalitatea pescarilor. Am scris articole și am făcut filme despre pescuitul plantat în care am explicat utilitatea firelor groase, dar nu știu câți pescari au ținut cont de articolele sau filmele mele. Știu însă că sute de pescari au folosit fire groase pe lacurile de la Varlaam, pentru că erau obligați prin regulament, și în felul ăsta s-au putut convinge de avantajele lor. Alt aspect pozitiv e că regulamentele multor lacuri au început să aibă prevederi legate de fire, lucru care nu se întâmpla cu 10-15 ani în urmă.
Avantajele firelor groase
Firele groase au avantaje importante în pescuitul plantat. În primul rând, rezistă mai bine la uzură. Dacă lacul are agățătură sau dacă substratul e abraziv, cum e cazul pe balastiere, cu cât firul e mai gros, cu atât șansele de a scoate peștele sunt mai mari. Dacă firul se taie, nu numai că pierzi captura, dar pui în pericol un pește care rămâne să tragă după el o bucată de fir. Din perspectiva administrației, e important ca peștii să fie cât mai protejați. Și aici s-au făcut mari progrese în ultimii ani pe lacurile bine administrate, în contrast cu ce se întâmpla în trecut, când administratorii unor lacuri se gândeau să mai introducă niște agățături pe lângă cele pe care le aveau deja în lac, de exemplu copaci scufundați, ca să facă pescuitul „mai interesant”. Nu-și puneau problema câte fire se vor rupe și câți crapi se vor pierde în aceste agățături și ce impact vor avea asupra lacului.
În al doilea rând, cu un fir gros ai mai mult control asupra peștelui și drilul durează mai puțin. Durata drilului e un aspect esențial dacă vrem ca peștele să-și revină și să poată fi eliberat în condiții bune. Vara, când apa e caldă și concentrația de oxigen e redusă, peștii își revin foarte greu după driluri lungi, lucru care se vede atât la crap, cât și la ten. Cu cât drilul durează mai puțin, cu atât riscurile sunt mai mici pentru pește, cel puțin în sezonul cald.
Când treci de la monofilamentele de 0,22-0,25mm care se folosesc în pescuitul lansat la un monofilament de 0,40mm, firul de 0,40mm ți se pare extrem de gros, dar în realitate un fir de 0,40mm e subțire pe un lac cu un substrat abraziv sau cu agățături.
Ce înseamnă fire groase în pescuitul plantat? Până la ce diametru putem merge? La monofilamente, diametrul minim pe care îl recomand pentru plantat e de 0,40mm. Când treci de la monofilamentele de 0,22-0,25mm care se folosesc în pescuitul lansat la un monofilament de 0,40mm, firul de 0,40mm ți se pare extrem de gros, dar în realitate un fir de 0,40mm e subțire pe un lac cu un substrat abraziv sau cu agățături. Dacă tamburul mulinetei e suficient de încăpător, putem să lucrăm cu fire de 0,45mm sau mai groase. Totul depinde de capacitatea tamburului și de distanța la care vrem să plantăm. N-am observat că grosimea firului să afecteze pescuitul în vreun fel, așa că putem folosi cele mai groase fire care încap pe tambur.
Rezistența firelor
Un alt motiv pentru care e indicat să folosim fire cât mai groase este că rezistența monofilamentelor începe să scadă după ce stau în apă o perioadă de timp. Să luăm ca exemplu un monofilament de 0,40mm cu rezistența declarată de 11kg. Firma producătoare nu ne spune cum a măsurat rezistența. S-ar putea ca această valoare să reprezinte rezistența la rupere a firului uscat. Dacă facem un nod pe fir, rezistența firului scade. Dacă firul stă în apă, rezistența scade și mai mult. Într-un interval de 48 de ore, rezistența reală a firului poate ajunge să fie cu 15-20% mai mică decât rezistența firului uscat, care s-ar putea la rândul ei să fie mai mică decât rezistență declarată de producător. Cu cât firul pe care îl folosim e mai gros, cu atât pierderea de rezistență ne va afecta mai puțin.
Dacă facem un nod pe fir, rezistența firului scade. Dacă firul stă în apă, rezistența scade și mai mult. Într-un interval de 48 de ore, rezistența reală a firului poate ajunge să fie cu 15-20% mai mică decât rezistența firului uscat.
Trebuie spus că rezistența declarată a firului nu are legătură cu greutatea peștilor pe care vrem să-i prindem. Firele de 0,40mm sau 0,45mm pe care le folosesc la plantat ca linie principală au o rezistență declarată între 11kg și 13kg. Asta nu înseamnă că pot să prind pești de până la 13kg. Pot să prind pești mai mari fără nicio problemă.
Pe lângă rezistența la nod, ne interesează și rezistența la abraziune a firului. Nu știi niciodată ce e sub apă. Chiar și lacuri relativ curate pot avea agățături, așa că e bine să alegi un fir cunoscut pentru rezistența la abraziune. În prelungirea liniei principale, pun un segment de 25m de înaintaș mono de 0,60mm sau 0,70mm. Pe unele lacuri, cum sunt cele de la Varlaam, inaintașul e obligatoriu. Pe altele, e opțional. Dacă lacul nu are zone abrazive sau agățătură, o linie principală de 0,40-0,45mm poate fi suficientă. Dacă lacul nu e curat, e bine să folosim un înaintaș gros și cât mai lung. Inaintașul pe care îl folosesc e bobinat pe role de 100m. Împart o rola în patru și pun 25m pe fiecare mulinetă.
Recomandări practice
Scufundarea firului. Unele fire groase, când sunt noi, au tendința să plutească și se scufundă mai greu. De exemplu, firele produse de Sufix pe care le folosesc de mulți ani. Când firul e nou, la primele plantări rămâne la suprafață câteva minute, înainte să se scufunde. De asta am grijă să nu trec cu barca peste el când mă întorc spre mal pentru că e posibil să nu se fi scufundat și risc să-l iau pe motor. Asta se intamplă doar în prima zi, după care firul se scufundă normal.
Fire de rezervă. La orice partidă, iau câteva role de fir de rezervă sau o rolă mare, cu câteva mii de metri de fir. Există lacuri pe care firele se uzează repede sau se pot tăia. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu obligat să schimb linia principală sau înaintașul în timpul unei partide. De exemplu, pe un lac cu plauri, un plaur adus de vânt mi-a luat într-o noapte toate firele și a fost imposibil să le descurc. Au trebuit aruncate. Am învățat că e bine să am la mine fire de schimb.
Răsucirea firului. La firele groase, răsucirea firului poate fi incomodă, mai ales după un dril lung. Firul se răsucește când iese prin galet. Cu cât firul iese mai mult și mai des prin galet, cu atât se va răsuci mai tare. Unii pescari fac drilul din antiretur că să evite răsucirea firului. Personal, prefer drilul din frână pentru că mulinetele moderne au în general o frână precisă. Ca să scot răsucirea din fir, soluția cea mai bună pe care am găsit-o e să desfășor firul undeva pe mal sau pe apă și să-l rebobinez sub tensiune, trecându-l eventual printr-un prosop, ca să-l și curăț. Cu ocazia asta, pot să verific firul pe o distanță mare. Dacă observ că e degradat în vreun fel, tai porțiunea afectată sau îl înlocuiesc cu totul. Metoda poate fi văzută în acest film: Răsucirea firelor – cauze și soluții.
În rezumat, la plantat sunt recomandate monofilamentele groase (dacă firele textile nu sunt permise ca linie principală) pentru că au o rezistență mai bună la nod și la abraziune, îți dau siguranță când pescuiești în locuri dificile și contribuie la protecția peștelui și a mediului.
