Schimbări de comportament
Un aspect interesant în pescuitul la crap, dar mai puțin discutat, este felul în crapii își pot schimba comportamentul pe lacuri aglomerate, pescuite in sistem Catch & Release, ca urmare a presiunii pescarilor. Schimbările se văd mai ales pe lacuri de dimensiuni mici sau medii, cu o densitate mică sau medie de crap, care sunt pescuite intens în sistem Catch & Release pe toată durata sezonului. Dacă lacurile sunt de dimensiuni mari sau dacă au o densitate mare de crap, schimbările sunt mai puțin sesizabile, dar se pot vedea și aici. În schimb, dacă lacul are dimensiuni mici, dacă are o densitate medie sau mică de crap și dacă are un grad de ocupare ridicat, e posibil ca peștii să-și schimbe comportamentul. E o adaptare instinctivă la faptul că sunt prinși și reprinși constant. Schimbările nu se petrec de la o zi la alta, se petrec într-un interval de ordinul anilor, dar cineva care pescuiește pe lac o perioadă lungă de timp le poate observa. Am avut ocazia să văd schimbări de comportament ale crapilor pe lacuri pe care am pescuit frecvent în ultimii ani, cum sunt cele două lacuri de la Varlaam, Sectorul A și Sectorul B.
Gradul de dificultate
Primul efect al presiunii pescarilor pe care l-am observat a fost că peștii devin mai greu de prins. Cei care nu s-au întâlnit cu lacuri de acest tip ar putea fi tentați să creadă că, fiind mici sau medii ca suprafață, sunt ca niște „acvarii” în care pescuitul e simplu. E o impresie greșită. În realitate, nu e deloc ușor. Oricine se poate convinge de asta pescuind pe ele. Sub presiunea pescarilor, lacurile mici și cu pește puțin sunt grele și pot deveni și mai grele. Sectorul A de la Varlaam, un lac de 7ha, e un exemplu în acest sens. E considerat mai greu decât lacul de alături, Sectorul B, care are 25ha. Densitatea de crap e oarecum aceeași, dar pe Sectorul A sunt mai multe structuri și variații de nivel. Presiunea pescarilor e mai mare și ea. Faptul că lacul e mai mic nu-l face mai ușor, îl face mai greu.
Ca o dovadă a faptului că lacurile mici pot fi grele, să ne uităm la istoria monturilor. O serie de monturi populare, pe care le folosim astăzi, au fost inventate de pescari care se confruntau cu lacuri grele, de dimensiuni mici. Montura Blow Back (numită inițial Blow Out) a fost concepută de Kevin Nash în urma unor partide partide făcute pe un lac de vacanță care avea o jumătate de hectar (Warmwell Holiday Park, în Dorset) și care era foarte dificil. Montura Withy Pool a fost gândită de Steve Renyard în urma partidelor făcute pe un lac de un hectar și jumătate. Lacul se numea Withy Pool, de aici și numele monturii. German Rig este rezultatul pescuitului pe o balastieră de câteva hectare, cu ape limpezi, unde creatorul monturii, Christian Kessler, putea urmări comportamentul crapilor față de monturi în apa foarte curată de lângă mal. Pe toate aceste lacuri comportamentul crapilor se modificase ca urmare a presiunii pescarilor. Vorbim de lacuri cu pește puțin și cu hrană naturală suficientă, unde crapii își puteau permite să ignore nada pescarilor. Dacă lacurile ar fi fost ușoare, probabil că pescarii n-ar fi avut nevoie să inventeze monturi noi, mai ales unele destul de sofisticate.
Ca o dovadă a faptului că lacurile mici pot fi grele, să ne uităm la istoria monturilor. O serie de monturi populare, pe care le folosim astăzi, au fost inventate de pescari care se confruntau cu lacuri grele, de dimensiuni mici.
Cazul Sectorului B
Un alt exemplu de adaptare a crapilor la presiunea pescarilor l-am văzut pe Sectorul B. Lacul are un șir de trei insule mici, ca niște balize amplasate pe aceeași linie. Insulele au fost făcute în ideea de a le da pescarilor structuri de interes și, în același timp, pentru a funcționa ca balize naturale care să delimiteze zonele de pescuit. Imediat după crearea lor, cele trei insule erau ca un magnet pentru crapi. Erau printre cele mai bune locuri de pe Sectorul B. Puneai montură la insulă și aveai trăsătură.
Asta a durat doi, trei ani, după care productivitatea insulelor mici a scăzut. Nu putem să verificăm de ce s-a întâmplat asta, dar știu din experiența mea și a altora că locuri care erau foarte bune nu mai dau randament. O posibilă explicație e că toată lumea pescuiește lângă ele. Pe un lac cu atâtea structuri și diferențe de nivel, cum e Sectorul B, e mai simplu să abordezi o structura vizibilă, evidentă, cum e o insulă, decât să cauți structuri mici și greu de identificat sub apă. Ăsta este dezavantajul structurilor productive care sunt ușor de găsit: toată lumea le găsește. Toată lumea pescuiește pe ele și la un moment dat e posibil că structurile să nu mai dea rezultate, dacă peștii sunt prinși și reprinși mereu lângă ele. În ultimii ani, am pus la fiecare partidă câte o lansetă lângă insulele mici și am ținut-o 24 de ore, ca să văd dacă mai dau randament. În general, n-am prins nimic la ea. Putem doar să presupunem de ce s-a întâmplat asta, dar e o schimbare.
Dezavantajul structurilor productive care sunt ușor de găsit este că toată lumea le găsește. Toată lumea pescuiește pe ele și la un moment dat e posibil că structurile să nu mai dea rezultate.
Schimbările sunt ciclice, nu sunt ireversibile. Locurile bune pot să devină mai puțin productive la un moment dat și, după un timp pot să devină foarte bune din nou. O explicație ar putea fi că peștii simt prezența pescarilor și, dacă există zone libere, fără pescari, se pot cantona acolo unde nu sunt deranjați. Nu o dată, am văzut crapii adunați pe standuri laterale și slab cotate, pe care nu pescuia nimeni tocmai pentru erau considerate neproductive. Când crapii se adunau pe ele pentru că le găseau neocupate și liniștite, standurile neproductive deveneau brusc cele mai „fierbinți” de pe lac.
Crapii mari, pe care îi putem urmări mai ușor, pentru că sunt fotografiați ori de câte ori sunt prinși, au și ei schimbări de comportament. Pe Sectorul B, un crap botezat Cerceluș, datorită unui semn distinctiv pe ambii operculi, ca un cercel, se prindea frecvent cu ani în urmă. Mi s-a întâmplat să-l prind și de două ori în aceeași partidă, la interval de câteva zile. Pe măsură ce s-a mărit, peștele a început să se prindă mai rar, iar într-un an a fost o prins o sigură dată.
Cazul Sectorului A
Alt exemplu de adaptare la presiunea pescarilor e felul în care trag peștii. Pe Sectorul A, în primii ani de pescuit la Varlaam, trăsăturile erau violente și drilurile durau mult. Puteai să stai 20-30 de minute în dril cu un crap mare. Cele mai grele driluri pe care le-am avut la Varlaam au fost cu crapi de 17-18kg. Țin minte un dril care nu se mai termina (a durat de aproximativ 40 de minute) cu un crap care era atât de puternic, încât a fost botezat Tyson. Am prins de mai multe ori cel mai mare crap din lac și drilurile n-au semănat unul cu altul. În 2014, când l-am prins la 25kg, drilul a durat o jumătate de oră; în 2019, când l-am prins la 32kg, drilul a durat mult mai puțin și, dacă l-aș fi scăpat, n-aș fi zis că e un crap foarte mare.
Acum trăsăturile sunt slabe și peștii mari luptă în general mai puțin. Un dril cu un crap mare durează 5-10 minute. Cine nu cunoaște lacurile se bucură la trăsăturile puternice, dar de obicei vin de la crapi mai mici, care probabil că au fost prinși mai rar. Trăsăturile de crap mare sunt de multe ori anemice, ca de caras sau plătică. Uneori, indicatorul nici nu se mișcă. Dacă te uiți la vârful lansetei, vezi firul oscilând ușor, într-un fel care îți arată că s-ar putea să fie ceva la capătul lui. Uneori, trăsătura e pe cădere. Drop-back. Swingerul cade, se ridică, după care cade din nou. Nu știm exact de ce se întâmplă asta, dar o posibilă interpretare e că peștii mari se hrănesc prudent și poate că au învățat să stea pe loc dacă se agață. Nu se mai sperie când se înțeapă. Nu mai au reflexul de a fugi cu montura. Încearcă să scape de cârlig stand pe loc.
Cine nu cunoaște lacurile se bucură la trăsăturile puternice, dar de obicei vin de la crapi mai mici, care probabil că au fost prinși mai rar. Trăsăturile de crap mare sunt de multe ori anemice, ca de caras sau plătică.
Schimbări de tactică
Ca răspuns la felul în care s-a modificat comportamentul crapilor în ultimii ani, s-a modificat și felul în care îi pescuim. Am început să mă uit după standuri și locuri pe care n-aș fi pescuit altă dată, pentru că peștii s-au mutat de pe standurile și locurile care erau productive cu ani în urmă. Nu o dată, standuri slab cotate și cu un grad de ocupare scăzut au devenit foarte bune pentru că peștii s-au dus exact acolo unde nu îi căuta nimeni. Am început pescuiesc cu boiliesuri mici, de 12mm, pe care nu le foloseam în trecut. Le folosesc atât că nadă, cât și la cârlig, inclusiv vara, pe caniculă. Am început să folosesc semințe mici, după ce mult timp am pescuit doar cu boilies. Am prins bine cu ele și în sezonul rece, dar și când e foarte cald. Am început să ascut cârligele, pentru că un cârlig ascuțit manual înțeapă mai bine decât unul ascuțit din fabrică. Nu le ascut când sunt noi, nu mi se pare necesar, dar după ce prind unul sau mai mulți pești cu același cârlig și cârligul nu mai e că nou, îl ascut.
Mă refer aici la adaptări pe care le-am făcut că urmare a faptului că lacurile au devenit mai grele din cauza faptului că sunt atât de aglomerate. Alți pescari pot avea rezultate bune cu abordări complet diferite în ceea ce privește nada sau montura, am văzut pescari foarte buni cu strategii pe care eu nu m-aș fi gândit să le folosesc, dar care au dat rezultate, însă ideea de a urmări ce fac peștii și de a te adapta mereu la schimbări e o constantă printre pescari.
Lucrurile pe care le-am discutat sunt exemple de adaptare a crapilor la presiunea de a fi pescuiți non-stop. Cu cât lacul e mai mic și cu cât presiunea pescarilor e mai mare, cu atât peștii se adaptează instinctiv la noile condiții – fie că se hrănesc mai prudent, fie că evită locurile unde au fost prinși de mai multe ori, fie că se mută pe zonele fără fire și fără pescari. Pescarii, la rândul lor, caută să se adapteze la aceste schimbări și să-și perfecționeze metodele, începând cu alegerea locurilor, care e cel mai important lucru, și continuând cu montura și nada. Dezvoltarea lacurilor de crap în anii care urmează ne va oferi probabil și alte exemple în acest sens.
