Decât să fiu un pescar bun, prefer să fiu un pescar norocos, spune Rod Hutchinson, unul dintre mai cunoscuți și mai influenți pescari de crap. Venită din partea unui om cu o asemenea reputație, observația e cu atât mai interesantă. Norocul joacă un rol esențial în pescuit, chiar fără să ne dăm seama.
Horgești, mai 2023
În mai 2023, am ajuns la Horgești pentru o partidă de o săptămână. Partenerul meu era Vitalii Bujilov. Amândoi aveam mulți ani de pescuit la Horgești și cunoșteam bine lacul. Ne-am așezat pe standurile 20-21, în zona cu apă mică.
20-21 e un stand dublu amplasat pe un promontoriu de pe care poți să pescuiești în aproape orice direcție. Ai la dispoziție o mare suprafață de apă și ești departe de alți pescari. Poți aborda și zone cu apă mică, spre dreapta, și zone cu apă mai mare, spre stânga. Plus golfurile laterale. Standul e imens, pare mai curând o proprietate pe care cineva și-a construit o casă, decât un stand de pescuit. Dintr-un capăt în altul al standului sunt în jur de 100m. Pe dealul din spate e plin de prigorii multicolore, care cuibăresc în pereții de lut. Dimineața și seara, turme de oi trec pe lângă stand, iar câinii de la stână vin și se culcă în fața cabanei sau lângă lansete. E un loc în care timpul încetinește.
Am ajuns să prefer acest stand pentru atmosfera lui liniștită și pentru că e probabil cel mai pictural de pe lac. Horgești e un lac inegal ca peisaj. Într-o parte, un dig masiv de beton îi dă un aspect industrial. În partea opusă, o microdeltă cu întinderi de stuf îl face să pară un lac sălbatic.
Standul pe care mă așezasem e aproape de intrarea în microdeltă. Principala sursă de apă a lacului, pârâul Răcătău, intră în lac lângă malul de vizavi. Datorită vegetației bogate și adâncimilor mici, e o zonă de interes pentru crap din aprilie, când apa se încălzește suficient ca peștii să iasă din locurile adânci de la dig, și până spre sfârșitul lunii octombrie.
Întinderea de apă din fața standului nu conține structuri care să determine crapii să stea acolo. Ca pe oricare alt stand la Horgești, problema e dacă peștii se află în fața ta sau nu. Când vântul bate spre standurile 20-21, crapii se adună în zonă și poți să prinzi bine. Am avut partide cu vânt favorabil, în care am prins zeci de crapi. Când vântul bate în direcția opusă, cum se întâmplă de multe ori, crapii tind să plece și partida devine mai grea.
Pe scurt, standurile 20-21 nu sunt un loc pe care se prinde constant. Sunt însă unul dintre acele locuri care pot deveni brusc foarte bune când condițiile se potrivesc. Ca să fim acolo în momentele bune, soluția la care ne-am gândit a fost să facem partide lungi.
Acum era sâmbătă și aveam în față o săptămână de pescuit cu Vitalii, în care speram ca peștii mari să treacă și prin fața noastră. Vremea era frumoasă, iar vântul bătea cu putere spre dig, invers decât ne-am fi dorit. Am început pescuitul și am acoperit zona cu lansetele ca de obicei. Nădeam puțin deasupra monturii și aruncam o mână de boilies în jur. Noaptea, vântul se oprea, dar în dimineața următoare începea să bată din nou spre dig. După cum bănuiam, în zona digului se prindea bine, inclusiv crapi mari. La noi, partida nu mergea strălucit. Prindeam crapi, mai ales noaptea, dar peștii erau de talie mică sau medie.
La Horgești, zilele slabe trec greu pentru că nu ai nimic de făcut. Pe alte lacuri, poți să cauți locuri noi, dar aici posibilitățile de căutare sunt reduse. În fața standului nostru, substratul era drept ca un teren de fotbal. Îmi consumam timpul legând monturi, ascuțind cârlige și tăind boiliesuri pe jumătate. După prânz, scoteam lansetele și le replantam. Am început să schimbăm locurile în fiecare zi, lucru care părea să dea unele rezultate pentru că prindeam mai mult pește. Într-o noapte am prins 14 crapi, dar niciunul notabil. Ca să prindem și pește mare, speram să vină o schimbare de vreme.
Joi, vântul s-a oprit peste zi, cerul s-a înorat și a început ploaia. Era prima zi fără vânt. Ne-am fi bucurat ca vântul să bată spre noi, dar eram mulțumiți și cu faptul că nu mai bătea către dig. În noaptea de joi spre vineri, am prins trei crapi mari unul după altul. Cel mai mare a cântărit 29,2kg. Au fost singurele capturi. Parcă pescuiam în alt lac. Crapii mici care ne vizitaseră în nopțile precedente au dispărut.
Vineri dimineață, vremea s-a schimbat iarăși, a ieșit soarele și vântul a bătut din nou către dig. Până sâmbătă, n-am mai prins decât pește mic. Faptul că partida a durat o săptămână ne-a permis să avem o „fereastră” de vreme favorabilă pentru standul nostru. Fereastra a rămas deschisă mai puțin de 24 de ore. Toți crapii mari au apărut în acest interval.
Horgești, mai 2024
Un an mai târziu, Vitalii și cu mine ne-am așezat pe același stand și ne-am confruntat din prima zi cu aceeași problemă: vântul bătea spre dig și peștii nu păreau să fie în fața noastră. Am pescuit ca de obicei, încercând să acoperim zona cu lansetele cât mai bine, schimbând locurile frecvent și nădind puțin, pe montură și în jurul ei. Ca nadă, foloseam un amestec de boiliesuri și semințe.
În prima noapte, am prins un crap de 20kg. Au urmat câteva zile în care nu s-a mai întâmplat nimic, după care am prins un crap de 25kg. Capturile păreau accidentale, ținând cont de ritmul lent al partidei, cu trăsături rare. De obicei, ești tentat să atribui peștii mari strategiei, monturii sau nadei, însă Vitalii și cu mine cunoșteam lacul și n-avea rost să ne îmbătăm cu apă rece. În unele cazuri, peștii mari se prind din noroc.
În dreapta, pe standul 22, era o echipă de pescari care plantau la o distanță extremă pentru Horgești, în jur de 300m. Apa din fața lor era foarte mică (nivelul lacului era mai scăzut decât în mod normal) și primiseră permisiunea administrației să caute o zonă cu apă mai mare, pe care o găsiseră chiar în fața noastră. Erau suficient de departe încât să nu ne deranjeze, dar mă uitam de la mal cum nădeau cu porumb. Două siluete într-o barcă pneumatică din care zburau valuri de porumb în toate direcțiile.
Noi n-am fi făcut asta, având în vedere că nu aveam mult pește în față. Dimpotrivă, i-am propus lui Vitalii să renunțăm la semințe și să pescuim până la sfârșitul partidei doar cu boilies. Uneori, pescuitul numai cu boilies te poate ajuta să prinzi crapi mai mari.
Noaptea, pe la 11.00, am avut un „bip” scurt la o lansetă. Swingerul se mișcase 1cm. L-am pus la loc, în linie cu celelalte. După vreo jumătate de oră, povestea s-a repetat: bip scurt, nicio altă mișcare.
— Ce facem, Vitalii, scoatem lanseta? am întrebat.
— Hai să o mai lăsăm, a zis Vitalii.
Crapii de la Horgești aveau un comportament pe care nu l-am mai întâlnit pe alte lacuri. Unii se înțepau și rămâneau agățați în cârlig cu orele fără să dea niciun semn, decât un bip anemic, ca de caras. Alteori era chiar un caras. Iar alteori nu era nimic.
Am intrat înapoi în cabană, când avertizorul lansetei a scos un al treilea bip, urmat de o trăsătură violentă. Ne-am repezit amândoi spre lansetă. Peștele părea puternic și greu și s-a plimbat prin fața noastră vreo zece minute, după care s-a dus spre un pâlc de stuf în care putea să scape. Am intrat în apă și l-am luat cu minciogul înainte să ajungă la stuf.
Din momentul în care am pus peștele în saltea, era clar că e un crap mare. Surpriza a venit la cântar: 32kg. Egalasem recordul lacului. Un alt crap de 32kg fusese prins cu un an în urmă de Victor Costache. Peștele nostru era un exemplar botezat Călătoru. Numele avea o dublă semnificație. Fusese adus (călătorise) dintr-un alt lac, iar la Horgești îi plăcea să călătorească prin tot lacul și se putea prinde pe orice stand.
Trecuse de miezul nopții și am chemat administratorul lacului să vadă peștele și să-l cântărească în mod oficial. Apa era destul de rece și am primit permisiunea să ținem crapul la sling până dimineața, ca să-l filmăm pe lumină. Am montat un pichet în lac, departe de mal, și am legat slingul cu peștele de pichet cu o sfoară lungă.
— Vezi dacă am renunțat la semințe? i-am spus lui Vitalii.
— Strategie! a zis Vitalii zâmbind.
Dimineața devreme, am pregătit cadrul pentru filmare, am adus slingul la mal și l-am ridicat pe saltea. Când am desfăcut slingul să scoatem peștele, era plin de coji de porumb. Crapii ținuți în sling elimină ce au mâncat. Lucrurile suficient de tari (cum ar fi resturile de semințe) rămân în sling, iar cele moi (cum sunt resturile de boilies) se topesc și dispar. Peștele prins de noi părea să fi mâncat din porumbul dat ca nadă de vecini în fața noastră. În ce măsură mâncase și boiliesurile pe care i le oferisem nu se putea spune.
Partida s-a terminat fără alte evenimente și am plecat de la Horgești amuzat de felul în care norocul și strategia se suprapun. Doi ani la rând, lacul fusese generos cu noi și ne dăduse crapi mari, dar într-un fel educativ, ca și cum ne-ar fi spus: cât din succesul vostru vă aparține?
Post scriptum: Filmul făcut pe baza partidei de la Horgești din primăvara lui 2024 poate fi văzut aici: Pescuit la crap pe lacul Horgești – note și observații.
