Între pescarii de crap care vin pe lacurile de la Varlaam (Sectorul A și Sectorul B), Daniel Frumosu s-a remarcat în ultimii ani prin rezultate foarte bune obținute în mod constant. Multe capturi și mulți crapi mari prinși în orice anotimp și de pe aproape orice stand. E un pescar dedicat și atent la detalii, pus pe treabă la fiecare partidă și excelent cunoscător al lacurilor, care a făcut „investițîi” serioase de timp și efort pentru a ajunge la rezultatele pe care le are. Pentru a veni în sprijinul celor mai puțin obișnuiți cu pescuitul la Varlaam, i-am cerut lui Daniel câteva informații despre felul în care pescuiește.
Primele partide la Varlaam
Vlad Pavlovici: Daniel, de câți ani pescuiești la Varlaam și ce te-a atras aici?
Daniel Frumosu: În 2014, circula un zvon printre pescarii de crap, că s-a deschis un lac nou lângă București, mai exact o balastieră cu adâncimi de 4-5m, cu rupturi bruște de nivel, cu platouri, cu praguri, dar mai ales cu o populație piscicolă bună de crapi de două cifre. Auzind aceste zvonuri, m-am hotărât să strâng cât mai multe informații despre lac, dar mai ales despre populația piscicolă, ca să văd dacă este adevărat ce se spune. Am așteptat ceva timp, nu m-am avântat din prima. Prin 2015, câțiva din prietenii mei pescuiau la Varlaam și aveau numeroase capturi, unii chiar și-au doborât recordul personal.
Am avut primul meu contact cu lacul Varlaam în 2016. Încă de la intrare, am rămas surprins de frumusețea lacului. Era diferit de lacurile pe care mai pescuisem. Era amenajat altfel, mă refer la insulele din mijlocul lacului, pe Sectorul B, la peninsula de pe Sectorul A, dar mai ales la modul în care erau aranjate standurile, tipic englezesc. Se vedea clar că lacul Varlaam a fost și va fi un proiect de succes, gândit bine de la început, cu un regulament bine stabilit și administrat de niște oameni care chiar se pricep.
Vlad Pavlovici: Mai ții minte prima partidă?
Daniel Frumosu: Prima rezervare am avut-o pe Sectorul A, standul A7. Pescuiam împreună cu un prieten. Și acum îmi amintesc de momentul când am ajuns pe stand, îmi plăcea tot ce vedeam în jurul meu. Partida a început joi și s-a terminat duminică. Eram foarte entuziasmat, chiar îi spuneam amicului meu: trebuie să prindem pește. După ce Mădălin Barnea, unul dintre administratorii lacului, ne-a arătat limitele standului, am dat drumul la treabă, am plantat și am așteptat prima trăsătură. După 24 de ore, totul era neclintit, nu auzisem nici un „beep”. Zic: băi, ceva nu facem bine! Noi, în acel moment, „bântuiam” cu monturile noastre pe la adâncimi de 3m. Am mai făcut o schimbare și, după încă o noapte, ne-am confruntat cu același scenariu: zero trăsături.
Când am văzut că nu prindem nimic, am început să întrebăm vecinii pe unde să mai prinde pe A7. Încercam să strâng informații. Am replantat monturile pentru ultima noapte. Pe la ora 23, vecinii de pe A8 au o trăsătură nefinalizată. Pescuiau în maluri, pe apă de un metru adâncime. Am prins imediat informația, am scos o lansetă și am plantat-o pe apă de un metru, în malul opus. După 20 de minute, eram în dril. Când am auzit senzorul, am crezut că nu este adevărat. Adrenalina era la cote maxime. Peștele venea greu. După 15 minute, am scos peștele pe mal și am rămas surprins cât de mare este. Primul meu pește prins la Varlaam a fost Ciucurel, unul dintre crapii cei mai cunoscuți ai lacului. Avea puțin peste 21 kg și l-am prins la o montură de pop-up, Multi Rig. Cu această partida și cu acest pește a început aventură mea pe Varlaam.
Experiența de pescuit
Vlad Pavlovici: Ce experiență de pescuit aveai când ai venit la Varlaam în 2016? Erai familiarizat cu pescuitul plantat? Dar cu pescuitul pe balastiere?
Daniel Frumosu: Pescuiesc la crap din 2006. Am petrecut foarte mult timp pe malul lacurilor Podișor 1 și 2 de la Periș. Îmi plăceau lacurile, erau bine amenajate și cu o populație piscicolă bună. Aici am avut și prima captură de peste 20kg. De la o partidă la alta, aveam rezultate din ce în ce mai bune, ajunsesem să cunosc bine lacurile. Acolo am întâlnit câțiva pescari care frecventau destul de des Perișul și de la care am învățat multe lucruri despre pescuit. Am furat meserie, cum se spune, dar cel mai mult am învățat din greșelile mele. Am petrecut o perioadă destul de lungă la Periș, din 2006 până în 2010, la final de sezon.
În 2011, am luat contact cu lacul Tâncăbești 1. În acea perioadă, Tâncăbești 1 era pe val. Pe internet, erau imagini cu capturi mari de acolo și am hotărât să îmi fac abonament. Lacul era destul de greu de accesat, chiar exclusivist, putem spune. Îți trebuia recomandare să pescuiești acolo. Din 2011 până în 2015, la finalul sezonului, am absolvit școala de pescuit plantat pe Tâncăbești. Când am venit la Varlaam în 2016, mi-a fost foarte ușor să pescuiesc plantat, dar nu mai pescuisem niciodată pe o balastieră.
Vlad Pavlovici: Ești unul dintre pescarii cu rezultate constant bune la Varlaam, cu o colecție de crapi mari prinși în fiecare sezon. Cum ai ajuns la acest randament?
Daniel Frumosu: În tot acest timp, de când m-am apucat de pescuit și până în prezent, am petrecut foarte mult timp pe malul apei. Țin minte perioada în care aveam abonament la Tâncăbești, pescuiam foarte des, uneori mergeam săptămânal la pescuit. Acest lucru a fost și este benefic în dezvoltarea mea ca pescar. Cu cât petreci mai mult timp pe malul apei, cu atât devii mai experimentat. În ultimii ani, 90% din partidele mele de pescuit s-au desfășurat pe cele două lacuri de la Varlaam, Sectorul A și Sectorul B. Din 2016 și până în momentul de față, am acumulat ceva experiență pe ele. Am fost și sunt foarte receptiv la informații despre pescuit. Cu cât ai mai multe informații, cu atât îți va fi mai ușor să abordezi o partidă la Varlaam, în care să ai un randament foarte bun.
Abordarea unei partide
Vlad Pavlovici: Care este modul tău de a aborda o partida la Varlaam și cât de lungi sunt partidele pe care le faci?
Daniel Frumosu: Din punctul meu de vedere, pentru a avea o partidă de succes, localizarea peștelui este cel mai important element de care trebuie să ținem seama. De exemplu, pe Sectorul A, unde avem numeroase structuri, ne punem întrebarea: unde plasăm montura? Pe ce adâncime se hrănește peștele? Alte lucruri importante sunt durata partidei și familiarizarea cu lacul. În fiecare an, îmi fac rezervări pentru șapte, opt partide de pescuit de minim 72 de ore. De doi ani, cochetez cu partidele de 96 de ore. Uneori, reușesc și câte o partidă de o săptămână. Pe lângă rezervările făcute din timp, adică din noiembrie, când se deschid rezervările pentru sezonul următor, mai prind „la intercepție” și două, trei rezervări făcute din scurt, cu câteva zile înaintea partidei. Se întâmplă ca un prieten să nu poată ajunge la o rezervare și atunci o preiau eu, dacă îmi permite programul, sau sun la administrație și întreb ce locuri sunt disponibile. Întotdeauna se găsește câte ceva și, dacă ești familiarizat cu lacul, poți să valorifici aproape orice stand.
Deci într-un sezon fac cam zece partide de minim 72 de ore pe Varlaam. În total, asta înseamnă aproximativ o lună de zile pe an. Am observat un lucru: cu cât partidele sunt mai lungi, cu atât ai un randament mai bun în prinderea crapilor de talie mare. Trebuie să le acorzi timp. Nu de puține ori, mi s-a întâmplat să prind peștii cei mai mari pe final de partidă.
Alte lucruri importante sunt durata partidei și familiarizarea cu lacul. Într-un sezon fac cam zece partide de minim 72 de ore pe Varlaam. În total, asta înseamnă aproximativ o lună de zile pe an.
Daniel Frumosu
Vlad Pavlovici: Care sunt criteriile în funcție de care îți alegi standul?
Daniel Frumosu: Pentru alegerea standurilor, țin cont de felul în care au decurs partidele mele (dar și ale altor pescari) din anii anteriori. Când aduni ceva experiență pe lac, poți să intuiești într-o anumită măsură ce standuri te-ar putea avantaja în funcție de anotimp și de alți factori. Un alt lucru pe care nu îl neglijez și de care țin cont este vântul. Încerc să aleg standuri care să mă ajute să valorific vântul, pentru că are o influență puternică asupra peștelui. Știind cum bate vântul la Varlaam de obicei, fac alegerea standurilor pentru primăvară, pentru vară și pentru toamnă. Tot în funcție de anotimp fac și alegerea standurilor pe adâncimi. De pildă, primăvara caut standuri cu apă medie și mică, iar toamna târziu, standuri cu apă mare.
Un alt lucru pe care nu îl neglijez și de care țin cont este vântul. Încerc să aleg standuri care să mă ajute să valorific vântul, pentru că are o influență puternică asupra peștelui.
Daniel Frumosu
Vlad Pavlovici: Cum îți alegi locurile pe care pescuiești?
Daniel Frumosu: Pentru a avea o partidă de pescuit reușită pe Varlaam, consider că și tu, ca pescar, trebuie să fii pregătit. Când spun „pregătit”, mă refer la faptul că, pe lângă informații despre lac, ai nevoie și de un echipament bun, care să îți ușureze partida. În momentul de față, pentru mine este foarte important sonarul. Mă ajută să mă mișc foarte rapid în căutarea locurilor de pescuit, fără a mai petrece ore în șir pe apă în căutarea locurilor cu prodding-stick-ul. Sonarul este dotat cu GPS și am notate locurile de interes pe fiecare stand pe care am pescuit. Țin minte cât timp îmi lua să găsesc locurile cu prodding-stick-ul, dar pe de altă parte mi-a prins bine și această muncă de tatonare, m-a făcut să înțeleg standul (substratul) mai bine. Am un exemplu recent de utilitate a sonarului. La ultima partidă din sezonul trecut, în noiembrie, pe Sectorul B, eram pe standul B2 și am localizat peștele în zona cu apă mare dinspre B16, de unde am prins 17 crapi.
Nade, monturi, strategii
Vlad Pavlovici: Cum începi partida și ce aspecte urmărești pe parcursul ei?
Daniel Frumosu: Când încep o partidă la Varlaam, indiferent dacă e pe Sectorul A sau pe Sectorul B, sunt atent la câteva aspecte. Un lucru foarte important este să fiu cât mai discret pe apă. Alt aspect care mă interesează este cum pescuiesc vecinii de stand. Încerc să poziționez lansetele în afara liniilor lor de pescuit. De exemplu, dacă ei pescuiesc cu lansetele în maluri, eu pun una în mal, de control, iar pe celelalte le pun în scară. Consider că șansele mele sunt mai mari dacă nu le am aliniate cu ei. Mă informez ce s-a prins înainte să ajung eu pe stand. În funcție de asta, mă hotărăsc cum să încep partida din punct de vedere al nădirii și al momelii.
Vlad Pavlovici: Care este abordarea ta în materie de nade și monturi?
Daniel Frumosu: Acord o deosebită atenție la partea terminală, la tot ceea ce ține de montură. În funcție de cum decurge partida, nu ezit să fac schimbări dacă situația o cere. De obicei, la Varlaam folosesc un ansamblul culisant, cu excepția cazurilor în care am nevoie să pierd plumbul pe trăsătură, dar astea sunt excepții. Forfacul este și el foarte important. De obicei folosesc monturi combi la care atașez o momeală de tip snowman sau cu o bilă critic echilibrată, cu granule de plută. Pescuiesc de obicei la boiles. Nu prea folosesc semințe sau, dacă o fac, se întâmplă foarte rar. Consider că semințele îmi aduc la montură pește mic. Pescuiesc cu nada și momelile produse de firma Bucovina Baits, pentru care sunt consultant. În decursul anilor, am căpătat o mare încredere în boilesul făcut de Bucovina Baits, iar lucrul acesta mi-a adus foarte multe capturi.
Vlad Pavlovici: Ce schimbări faci când peștele nu răspunde?
Daniel Frumosu: Când peștele este apatic și nu am trăsături, de obicei fac schimbări în ceea ce privește momeala, de exemplu folosesc pop-up-uri de mare atracție sau wafters; sau în ceea ce privește montura, de pildă folosesc forfacuri suple, cârlige mai mici sau mai mari, ridic monturile de pop-up mai mult sau mai puțin de pe substrat etc. Ca strategie de nădire, atât pe Sectorul A, cât și pe Sectorul B, nu dau nadă multă, de multe ori pescuiesc cu un săculeț solubil cu 8-10 bile. Nădesc pentru fiecare pește în parte. Folosesc mai multe dimensiuni de boiles. Pentru nădire, boilies de 16mm, 20mm și 24mm, iar la cârlig în special boiliesuri de 16mm și 20mm, dar uneori, când peștele mănâncă bine, pun și boiles de 24mm sau duble de 20mm. Nu aditivez boilesul de nădit, consider că este prea atractiv pentru peștii mici.
O partidă de ținut minte
Vlad Pavlovici: În toți anii de când pescuiești la Varlaam, care a fost cea mai bună partidă făcută de tine din punctul de vedere al capturilor?
Daniel Frumosu: Am avut multe partide reușite, atât pe Sectorul A, cât și pe Sectorul B. În unele dintre ele, am reușit să prind un crap de peste 20kg. În altele, doi crapi. În altele, trei crapi. Dar cea mai memorabilă dintre ele, partida care le-a întrecut pe toate ca număr de crapi mari, e cea în care am prins cinci crapi de peste 20kg plus alți 14 crapi cu greutăți între 17kg și 19kg! A avut loc pe Sectorul B, pe standul B10, în septembrie 2021, și s-a desfășurat de miercuri până duminică. Am ajuns pe baltă și, ca de fiecare dată, am salutat administrația și am schimbat câteva vorbe despre cum „a mers” lacul, ce capturi s-au înregistrat în ultimele zile. Informațiile pe care le-am primit erau descurajatoare. Peștele nu se hrănea, deși era deja toamnă. Era cald, se înregistrau temperaturi de 30 grade Celsius, ca în toiul verii. Am plecat spre stand. Pe standul B8 stătea un amic care mi-a confirmat că se prindea slab. Am zis: ce o fi o fi, măcar mă bucur de pescuit. Am început partida cu două lansete pe momeli de tip snowman la două lansete, formate dintr-o bilă critic echilibrată și un pop-up de 8mm, iar la celelalte două lansete am mers pe „babaroase” (momeli mari), câte două boiliesuri critic echilibrate de 20mm pe fiecare.
Contrar informațiilor că nu se prinde, prima trăsătură a venit destul de repede, la două ore de la plantarea lansetelor. Peștele a tras la o montură cu două boiliesuri critic echilibrate de 20mm. Bun început, am zis. După asta, s-a lăsat noaptea. Ca o paranteză, mie îmi pace foarte mult să pescuiesc noaptea. Sunt un pescar care se odihnește foarte puțin noaptea. Îmi place să ascult lacul, să aud săriturile de crap și să „vânez” peștii în locurile în care se dau de gol. De multe ori, vecinii de stand își plasează monturile în linie cu mine. Abia aștept noaptea ca să le pot muta pe alte zone și direcții fără că ei să observe de unde prind eu pește.
Sunt un pescar care se odihnește foarte puțin noaptea. Îmi place să ascult lacul, să aud săriturile de crap și să „vânez” peștii în locurile în care se dau de gol.
Daniel Frumosu
Revenind la partidă, în prima noapte am reușit să prind doi crapi de peste 20kg. La primul, l-am sunat pe Brad Rădulescu (administratorul lacului care era de serviciu în acel moment) pentru a valida și fotografia captura. La Varlaam, toate capturile de 20kg trebuie anunțate imediat la administrație, iar peștii sunt cântăriți și fotografiați de administratori. Între timp, până când Brad a ajuns la mine, am mai scos un crap de peste 20kg. Peștele a cântărit 24kg și avea să rămână cel mai mare crap al partidei. Nu-mi venea să cred cum decurg lucrurile. Până dimineață, aveam cinci pești prinși, dintre care doi de peste 20 kg. În ziua următoare, lacul s-a ocupat în totalitate. A fost ceva agitație pe apă și peștele s-a retras în zone mai liniștite. Cum s-a înserat, capturile au început să apară din nou. Am avut trăsături toată noaptea, până pe la 7-8 dimineața, apoi trăsăturile s-au oprit. Fie că peștele n-a mai mâncat în timpul zilei, fie că s-a mutat în alte locuri. Unde? Nu știu!
Record pe Sectorul B
Un aspect interesant la partida asta a fost că, la montură de tip snowman, am avut o singură trăsătură. Restul trăsăturilor au venit la două boiliesuri critic echilibrate de 20mm. Din ce am observat, peștele venea din direcții diferite. Erau momente în care prindeam mai bine pe partea stângă a standului. Alteori, prindeam pe mijloc, iar alteori pe dreapta. Am prins câte un crap de peste 20kg la fiecare lansetă, iar la una am prins doi. Am observat atunci, ca și în alte partide, că montura care stătea cel mai mult în apă și care nu avea frecvență dădea pește mare. Până la final, am prins cinci crapi de peste 20kg. Toți peștii i-am scos cu barca. N-ar fi fost o problemă să-i scot de pe mal, lacul e curat și îți permite să faci drilul de pe stand, dar când te duci cu barca după ei se liniștesc cumva. Îi găseam la câțiva metri de locul unde pusesem montura. Drilul durează mai puțin, iar riscul de a scăpa peștele e mai mic. Dacă faci drilul de pe mal și trebuie să aduci peștele de departe, de la 170-180m, riscul de a-l scăpa sau de a-l răni e mult mai mare.
Toți peștii i-am scos cu barca. Îi găseam la câțiva metri de locul unde pusesem montura. Drilul durează mai puțin, iar riscul de a scăpa peștele e mai mic.
Daniel Frumosu
Vlad Pavlovici: Ai vreo preferință între Sectorul A și Sectorul B?
Daniel Frumosu: Ca atmosferă, îmi place mai mult Sectorul B. E mai pitoresc datorită insulelor de pe mijlocul lacului. Standurile sunt mai aerisite, zonele de pescuit sunt mai mari. Sectorul A îmi place prin prisma gradului de dificultate în a prinde peștii. Te ține mereu în tensiune. Pe Sectorul A, am prins majoritatea peștilor din lac, cu mici excepții, în timp ce pe Sectorul B mai am câteva trofee de prins, cu toate că și aici am avut mulți crapi mari.
Am observat atunci, ca și în alte partide, că montura care stătea cel mai mult în apă și care nu avea frecvență dădea pește mare.
Daniel Frumosu
Vlad Pavlovici: Ai vreun stand preferat?
Daniel Frumosu: Pe Sectorul B, îmi plac toate standurile, dar cel mai mult îmi plac standurile B2 și B3, care au în față zona dintre cele două insule mari. Soarele apune vizavi, dincolo de malul opus, și îmi place să văd apusul de pe stand, este superb. Din punctul de vedere al capturilor, zona standurilor B2 și B3 mi-a adus satisfacții foarte mari. Pe B3, am prins în aprilie 2019 recordul meu pe Sectorul B la acea dată, un exemplar de 25,7kg, care era și recordul lacului în acel moment.Și aici a fost o întreagă poveste. Am avut trei zile de ploaie mocănească. De când am venit pe lac și până când am plecat, a plouat încontinuu. Peștele a răspuns foarte bine, aveam trăsături una după alta, noaptea plecau și câte două lansete în același timp. După două zile și două nopți de pescuit, eram epuizat. Țin minte că mergeam la cabana administrației să îmi usuc hainele, am uscat patru rânduri de haine. Prindeam mulți crapi de 13-14kg, toți erau la fel. La un moment dat, îmi doream să nu mai tragă, dar nu-mi venea nici să scot lansetele din apă, așa că am băgat „babaroasele” în acțiune. Am pus câte două bile de 20mm la cârlig, crezând că rezolv problema și trăsăturile se vor rări. De unde? Peștele parcă se hrănea și mai bine. La o bucată de noapte, am apucat să ațipesc puțin. Pe la 4 dimineața, aud stația. Ploua atât de tare, că nu îmi venea să ies din cort. Zic: mă duc, ce să fac? Am luat barca și am plecat după pește. Montura era plasată sus, între insule, cam la 170m de mal. Drilul a durat 7-8 minute. Am băgat peștele în minciog fără să aprind lanterna. Am înfășurat plasa de minciog pe brațe și am încercat să îl ridic. De unde? Era „buturugă”! Când am aprins lanterna și am văzut cât de mare este, am uitat și de ploaie, și de oboseală, și de tot. Am plecat cu peștele spre mal, dar parcă nu mai ajungeam. L-am anunțat pe Mădălin Barnea (administratorul lacului care era de serviciu) ca să vină să cântărim captura și să-i facă poze. Cu captura de 25,7kg s-a terminat partida și a fost mult timp recordul meu pe Sectorul B.
