În octombrie 2025, trei pescari belgieni au făcut o partidă de o săptămână pe lacul Horgești. Cei trei erau Dieter van Loveren (proprietarul firmei Forgotten Flavours), Kris Pauwels (membru al echipei Forgotten Flavours) și Geert Oooms (proprietar al site-ului geertooms.com). Toți trei, pescari cu experiență. Dieter era la a doua lui partidă pe un lac din România, după cea făcută la Varlaam în octombrie 2024. Pentru Kris și Gert, era prima întâlnire cu un lac românesc. Întâmplarea a făcut ca vremea să fie neprietenoasă, cu temperaturi scăzute, un vânt puternic și o ploaie mocănească aproape continuă, condiții grele pentru pescari și nefavorabile pentru hrănirea crapilor din cauza răcirii rapide și accentuate a apei. Cu toate astea, partida a fost o reușită, cu capturi mari, suficient pentru pescarii belgieni să-și facă o idee despre potențialul lacului. Cristian Stoia a pescuit alături de ei și a realizat un interviu cu Dieter van Loveren pe baza experienței de la Horgești.
Cristian Stoia: Prima ta partidă la Horgești, în octombrie 2025, a fost complet diferită de partida pe care ai făcut-o la Varlaam cu un an în urmă, în octombrie 2024 și despre care am discutat într-un interviu publicat anul trecut, Strategii pentru Varlaam. Ce impresie ți-a făcut lacul Horgești la prima vedere?
Dieter Van Looveren: În primul rând, îți mulțumesc pentru invitația la Horgești și pentru oportunitatea de a mă adresa din nou pescarilor români. Pentru noi, pescarii belgieni, e o mare plăcere.
Sigur, Horgești nu seamănă deloc cu Varlaam. E diferit din toate punctele de vedere. E un lac lung, cu o suprafață de 55 de hectare, malurile au un aspect uniform pe ambele părți, iar substratul e plat în comparație cu Varlaam. Varlaam e o balastieră cu substratul predominant de piatră și humă și cu zone mâloase din loc în loc, care sunt de multe ori și mai adânci. Deși e în mare parte lipsit de structuri, substratul de la Horgești e interesant și diferit de la cel de la Varlaam. E un mâl de culoare gri, în care peștii se simt foarte bine. Mâlul e plin de hrană naturală – și de asta peștii pot fi destul de greu de prins uneori. Am găsit în special melci și chironomide. Le găseam lipite de plumb sau de cârlig când recuperam montura.
Pe lângă substrat, Horgești se deosebește de Varlaam prin topografie, împrejurimi și climă. E un lac așezat între dealuri și bătut de vânt, care poate fi foarte puternic, după cum am avut ocazia să constatăm. De când am ajuns pe lac, a plouat non-stop timp de câteva zile și temperatura apei a scăzut sub 9 grade Celsius, lucru dezastruos pentru pescuit. Lacul are adâncimi mici, ceea ce face ca temperatura apei să poată scădea sau crește foarte repede. Condițiile de pescuit se pot schimba radical într-un timp scurt, cum ar fi 12 sau 24 de ore.
Cristian Stoia: Horgești are un substrat cu multă hrană naturală, după cum ai văzut. Lucrul ăsta ți-a influențat în vreun fel strategia de pescuit?
Dieter Van Looveren: Nu poți să concurezi cu hrana naturală a peștelui. Poți doar să încerci să o suplimentezi. În 2026, vom produce o gamă nouă de wafters cu aspect natural, care să rezolve problemele cu care ne-am confruntat în partide cum a fost și cea de la Horgești, din octombrie 2025. Cred că, dacă apa nu ar fi fost atât de rece la Horgești, dacă ar fi avut 12-13 grade sau, ideal, peste 15 grade Celsius, partida ar fi fost mai ușoară. Când presiunea atmosferică scade, chironomidele se ridică în mâl și crapii le găsesc și le pot mânca mult mai ușor. Pe un lac plin de chironomide cum e Horgești, pentru noi, pescarii, devine mai greu să-i prindem pentru că nada pe care le-o dăm nu poate să concureze hrana lor naturală.
Cristian Stoia: Ce monturi ai folosit pe durata partidei și cum ai adaptat monturile ca să dea rezultate pe un substrat atât de mâlos?
Dieter Van Looveren: Am folosit montura Slip D în care avem mare încredere, legată cu un fir textil suplu. Am încercat să găsim lungimea optimă a forfacului, dar pentru că trăsăturile erau atât de rare nu am putut trage nicio concluzie. Cel mai important aspect al monturii a fost că am folosit niște plumbi noi, foarte plați, care să lucreze perfect cu clipsurile noastre (QC Hybrid Lead Clips). Plumbul nu se îngroapă în mâl ca alți plumbi, iar montura și momeala sunt prezentate mai bine, ceea ce duce în final la mai multe capturi.
Cristian Stoia: Să pescuiești în ploaie toată săptămâna e un factor care poate să pună la încercare moralul oricărui pescar. Cum ați rămas motivați în condițiile în care vremea a fost atât de dificilă?
Dieter Van Looveren: Dacă ai parteneri buni, n-ai de ce să stai prost cu moralul. Crede-mă că am avut partide mult mai grele. La Horgești am prins pește în fiecare zi, n-a fost rău deloc!
Până la urmă, intri într-un ritm în care faci lucrurile care dau rezultate și continui să le faci până la finalul partidei. Singurul lucru pe care nu l-am putut face, după cum spuneam, a fost să testăm forfacuri de diverse lungimi și să tragem o concluzie. Mă bucur că am avut parte în fiecare zi de câteva ore fără ploaie în care puteam să stăm afară. În singura zi cu soare, peștii au reacționat în mod clar la schimbarea de vreme, i-am văzut sărind într-o zonă în care nu pescuia nimeni. Mă bucur că și tu ai reușit să găsești peștele în zona respectivă, ai nădit bine și ai avut mai multe capturi. Tactica noastră a dat rezultate, e drept că mai puțin notabile decât anul trecut la Varlaam, dar rezultatele depind și de vreme, iar vremea e dincolo de controlul nostru.
Cristian Stoia: Horgești e un lac cu apă tulbure. Ce culoare (sau culori) ai ales pentru boiliesul de cârlig având în vedere turbiditatea apei?
Dieter Van Looveren: Evident, culoarea contează pe o apă tulbure. Pe de altă parte, peștii se hrănesc cu melci și chironomide, care sunt practic invizibile într-o apă atât de tulbure. Ce ne spune asta? Ne spune că avem nevoie de un boilies excepțional ca să poată ieși în evidență în astfel de condiții.
Cristian Stoia: Având în vedere că lacul are atât de multă hrană naturală, cum ai ales nada și strategia de nădire?
Dieter Van Looveren: După cum spuneam, e greu să concurezi cu hrana naturală a crapului, adică să-l faci să prefere nada ta în detrimentul hranei naturale. Dacă hrana naturală e disponibilă din abundență la momentul partidei, nu poți să lupți contra ei și e posibil să nu prinzi nimic – pur și simplu, asta-i situația. Noi am reușit să prindem pești în timpul zilei folosind cantități mari de nadă formată din particule mici, cum ar fi spărtură de boilies, cânepă sau fulgi de porumb, pe care le dădeam concentrat pe zone mici. Era evident că peștii începeau să se hrănească în momentul în care se lăsa noaptea, lucru absolut obișnuit pentru toamnă. Trăsăturile începeau de pe la 8 seara și țineau până la miezul nopții. Dintre toate trăsăturile, am avut doar două ziua.
Cristian Stoia: Ce boiliesuri de cârlig ai folosit, având în vedere că peștii răspuneau greu?
Dieter Van Looveren: Am făcut niște wafters chiar înaintea partidei, așa cum facem de fiecare dată, care să fie similare ca aspect cu boiliesurile folosite. Metoda noastră de pescuit preferată la partidele de toamnă este să încurajăm peștii să se hrănească, folosind cantități de nadă mai mari, spre deosebire de partidele de primăvară, când nădim mai puțin, cât să prindem un singur pește, după care refacem „farfuria” de nadă. Strategia de primăvară e complet diferită și ne-am propus să ne întoarcem la Horgești în primăvara lui 2026.
Metoda noastră de pescuit preferată la partidele de toamnă este să încurajăm peștii să se hrănească, folosind cantități de nadă mai mari, spre deosebire de partidele de primăvară, când nădim mai puțin.
Dieter van Loveren
Cristian Stoia: Cum ai ales ritmul de nădire și momentele în care să schimbi lansetele având în vedere vremea și abundența de hrană naturală?
Dieter Van Looveren: Din momentul în care îți dai seama care sunt momentele de hrănire, te adaptezi în funcție de răspunsul crapilor. În cazul nostru peștii se hrăneau mai ales noaptea, începând de la orele 7-8 și până spre miezul nopții. De asta era indicat să schimbam lansetele în timpul zilei sau chiar înainte să se însereze. Dacă peștii s-ar fi hrănit în timpul zilei, de exemplu dimineața, ar fi fost mai bine să le schimbăm înainte de răsăritul soarelui, așa cum am procedat la Varlaam în 2024. În timp ce toată lumea dormea, noi eram pe apă și repoziționam lansetele. Ni s-a întâmplat de mai multe ori să nu mai apucăm să replantăm a patra lansetă pentru că aveam deja trăsătură la prima.
Cristian Stoia: V-a încurcat în vreun fel lipsa de structuri a lacului sau eventual lipsa de transparență a apei?
Dieter Van Looveren: Lacul are substratul plat în cea mai mare parte, fără structuri. Barajul din capătul de sud al lacului e o structură evidentă, dar imediat sub baraj, unde substratul are niște piatră, lacul redevine plat și mâlos. Am găsit o groapă care era cu jumătate de metru mai adâncă decât zona din jur și avea substratul nisipos sau de humă pe margini și ceva mai tare. Am pus o lansetă în ea pentru câteva nopți, dar fără rezultat. Peștii păreau să prefere substratul plat și mâlos, ceea ce înseamnă că erau complet preocupați de hrana lor naturală. Lucrurile astea nu ne-au încurcat cu nimic – noi ne-a făcut strategia și, ținând cont de situație, sunt sigur că am pescuit cât de bine am putut. Nu cred că se putea prinde mai bine în săptămâna aceea pe locurile respective.
Peștii păreau să prefere substratul plat și mâlos, ceea ce înseamnă că erau complet preocupați de hrana lor naturală.
Dieter van Loveren
Cristian Stoia: Care sunt factorii în funcție de care v-ați ales locurile de pescuit?
Dieter Van Looveren: Alegerea e destul de simplă. Când ai prima trăsătură, ai primul semn. Ții cont de el și, când ai următoarea trăsătură, poți să vezi o direcție. În final, ajungi să ai trei, patru lansete la care ai trăsături, la o anumită distanță. Nu e vorba de un loc anume, e vorba de o ZONĂ anume. E un aspect foarte important și orice pescar care face o partidă la Horgești ar trebui să țină seama de el. Crapii voiau să fie într-o anumită zonă. Dacă am fi pescuit la distanțe mai mari și am fi prins peștii la distanțe mai mari, i-am fi împins la limita zonei noastre de pescuit și dincolo de ea, în zona aferentă standurilor de pe malul opus. De asta este ESENȚIAL să NU pescuiești la limita standului pentru că, din momentul în care peștii au ieșit din zona ta, pentru că ai pus presiune pe ei, va fi extrem de greu să aibă din nou încredere și să revină. E important să ținem cont de lucrurile astea!
Este ESENȚIAL să NU pescuiești la limita standului pentru că, din momentul în care peștii au ieșit din zona ta, pentru că ai pus presiune pe ei, va fi extrem de greu să aibă din nou încredere și să revină.
Dieter van Loveren
Cristian Stoia: În ciuda ploii continue și a condițiilor dificile, ați prins mai bine decât restul pescarilor de pe lac. Ce crezi că a făcut diferența – pregătirea, adaptarea sau altceva?
Dieter Van Looveren: Nu suntem magicieni. Dacă lacul merge greu, singurul lucru pe care poți să-l faci este să pescuiești cât poți de bine și să încerci să dai totul. De multe ori, crapii îți arată unde trebuie să pescuiești. Dacă gândești logic și ești cât mai implicat și mai atent la ce se întâmplă, peștii îți spun ce să faci. Bineînțeles, plecând de la premiza că știi ce ai de făcut și că ai un plan. Întotdeauna încercăm să ne facem un plan înaintea partidei și ne ținem de el, dacă vedem că dă rezultate.
La Horgești, era clar că peștii voiau să stea în zona de la dig. Vântul foarte rece care bătea dinspre nord combinat cu ploaia ne-a făcut de câteva ori să ne întrebăm ce motiv aveau crapii să prefere zona asta, dar având în vedere că nici pe restul lacului nu se prea prindea mare lucru nu ne rămânea decât să avem încredere în planul pe care ni-l făcusem și să așteptăm. Nădire și așteptare. Când ploaia s-a oprit și a ieșit soarele, am văzut efectiv crapii plecând spre locurile cu apă mică și spre golfurile din zona standului 20. În ziua următoare, vremea s-a stricat din nou și peștii s-au întors la dig.
Cristian Stoia: După o săptămână de vânt, ploaie, ajustări și, în final, rezultate foarte bune, ce te-a învățat partida de la Horgești?
Dieter Van Looveren: Lecția de reținut pentru noi din partida de la Horgești este că lacul se poate schimba foarte repede, pentru că are apă mică și e extrem de sensibil la variațiile de vreme. Trebuie să fii foarte atent la condițiile meteo și să urmărești apa tot timpul ca să vezi ce face peștele. Este un aspect esențial. Partida pe care am programat-o la Horgești în primăvara viitoare va fi foarte diferită și abia o așteptăm! Dacă ne ajută vremea, va fi o partidă pe cinste!
