Montura cu plumb culisant e una dintre cele mai vechi în pescuitul la crap. Cu decenii în urmă, se considera că peștele nu trebuie să simtă rezistență din partea plumbului în momentul în care ia momeala, motiv pentru care se foloseau diverse monturi cu plumb culisant. Rod Hutchinson a demonstrat în anii 70 că ideea e greșită și a pledat pentru folosirea monturii cu plumb semifix. Când crapul ia montura și întinde forfacul, se blochează în greutatea plumbului și se înțeapă. Șocul înțepării îl face să se sperie și să fugă cu montura, de unde și numele de bolt rig dat acestui tip de ansamblu, de la verbul englezesc „to bolt” care înseamnă aici „a pleca în fugă”. În limbajul pescarilor de crap din România, conceptul de bolt rig a fost numit montură cu autoînțepare. Ansamblurile cu plumb semifix au devenit populare și sunt folosite și astăzi de majoritatea pescarilor atât pentru pescuitul lansat, cât și la plantat.
Influența lui Keith Moors
Montura cu plumb culisant are însă utilitatea ei. Keith Moors, un pescar englez de școală veche, a publicat o serie de articole substanțiale despre avantajele monturii, scrise dintr-o perspectivă triplă: de pescar, de administrator al unui complex de lacuri și, mai târziu, de proprietar de lac. Din experiența de pescuit, Keith s-a convins de avantajele monturii cu plumb culisant. În anii 90, a administrat unul dintre cele mai importante complexuri de lacuri de crap din Anglia, Linear Fisheries, unde a putut vedea la lucru mii de pescari. Iar în anii 2000 și-a cumpărat propriul lac în Franța (Moorland Fisheries) unde a urmărit felul în care pescuiau ceilalți pescari și a putut să observe randamentul monturii cu plumb culisant în comparație cu monturile cu plumb semifix folosite de majoritatea clienților. De obicei, la montura cu plumb culisant, randamentul era mai bun.
Am făcut un interviu cu Keith Moors cu ani în urmă și l-am rugat să explice cum a ajuns să folosească montura culisantă. Explicația pe care mi-a dat-o a fost următoarea:
„Am trecut la monturi culisante cu plumbi ușori la jumătatea anilor 90, în urma câtorva partide de weekend făcute pe unul dintre lacurile din complexul Linear Fisheries. La prima dintre aceste partide, am început, ca de obicei, prin a pune o montură la apă mică, lângă mal, ca să verific dacă „arată” bine. Apa era limpede ca lacrima. De la înălțimea mea de 1,80m, vedeam montura perfect într-o apă de cel puțin jumătate de metru adâncime. Puteam distinge fiecare centimetru de leadcore și firul de forfac închis la culoare. Primul lucru pe care l-am schimbat a fost că am renunțat la leadcore și am pus un forfac din fluorocarbon. Testând din nou montura la apă mică, devenise aproape invizibilă, lucru care mi-a dat încredere. De altfel, importanța schimbării s-a văzut imediat. La scurt timp după partida aceea, am găsit patru crapi hrănindu-se aproape de mal, într-un golf. Am pus în montură un plumb culisant de 1,5oz (40g), ca să pot arunca lanseta fără să-i sperii. Din păcate, exact în momentul acela a apărut alt pescar pe marginea apei, care i-a speriat. Crapii s-au îndepărtat vreo 40-50 de metri, după care au început să se hrănească din nou. N-am mai avut timp să schimb plumbul cu unul mai greu, așa că am aruncat lanseta cu plumbul de 1,5oz. După ce montura a ajuns pe fundul apei, n-am mai întins firul, de teamă să nu mișc plumbul, așa că am ajuns să pescuiesc – involuntar – cu firul detensionat. Unul dintre crapi a luat momeala, s-a înțepat și l-am prins. Era un exemplar trecut de 30lb. După aceea, gândindu-mă mai bine la ceea ce se întâmplase, am început să fac diverse teste și am constatat că, dacă dădeam cu fire detensionate, plumbi ușori și monturi culisante, peștii se înțepau foarte bine. În mod cert, n-aveam nevoie de plumbi grei, nici de fire perfect întinse și nici de monturi semifixe. În anul următor, am prins primul meu crap trecut de 40lb exact cu ansamblul asta. Am rămas la același ansamblu până in ziua de astăzi și am mai mult de 150 de crapi de peste 40lb la activ.”
Ce este montura culisantă?
Montura culisantă e un ansamblu simplu și eficient, care îi permite plumbului să culiseze pe fir în momentul trăsăturii și în timpul drilului. În pescuitul la crap, termenul de „montură” are două înțelesuri. Uneori se referă la felul în care e legat cârligul, de pildă când vorbim despre montura cu fir de păr sau montura Blow-Back. Alteori se referă la felul în care e prins plumbul, de pildă când vorbim despre montura cu plumb pierdut sau montura elicopter. Montura culisantă e un ansamblu al plumbului realizat cu un plumb de tip pendul, cu ochet, care se pune pe fir. Asta e forma cea mai simplă a monturii, dar există și o variantă ceva mai complexă și mai bună, care permite pierderea plumbului.
Montura culisantă poate fi folosită atât la pescuitul lansat, cât și la plantat. La pescuitul lansat, are dezavantajul că nu atinge distanțe la fel de mari ca alte monturi, dar se poate folosi cu succes acolo unde nu sunt necesare distanțe extreme. Pentru pescuitul plantat, e utilă în multe situații, cu excepția pescuitului în agățătură. Pe lacuri curate sau pe zone curate dintr-un lac, unde nu sunt agățături, montura culisantă are avantaje atât pentru randamentul partidei, cât și pentru protecția peștelui.
Construcția monturii culisante
Pentru a avea un ansamblu cu plumb culisant, avem nevoie de un vârtej pus la capătul firului și un opritor în care se va bloca plumbul. Vârtejul se poate lega direct pe fir sau pe un segment de leadcore sau un alt tip de lider. Ca opritor, putem folosi o bilă de cauciuc sau un manșon care acoperă vârtejul.
Pentru protecția peștelui, trebuie să ne asigurăm că plumbul culisant NU poate rămâne blocat pe fir. Plumbul trebuie să cadă automat de pe fir dacă firul se rupe.
Plumbul culisant poate fi pus direct pe fir. E cea mai simplă soluție, dar nu e cea mai bună. Dacă alegem metoda asta, trebuie verificat ca ochetul plumbului să fie larg. La un plumb cu ochet mic, există riscul ca ochetul să nu poată trece de nodurile mari, cum e nodul dintre un fir principal gros și un înaintaș mono și mai gros. Pentru protecția peștelui, trebuie să ne asigurăm că plumbul culisant NU poate rămâne blocat pe fir. Plumbul trebuie să cadă automat de pe fir dacă firul se rupe.
În materie de plumbi, prefer plumbii cu vârtej și care au ochetul vârtejului suficient de mare. Dacă ochetul vârtejului e mic, există riscul ca plumbul să stea prea fix în montură la montura cu plumb pierdut și să nu poată ieși din clips. La montura culisantă, un plumb cu un ochet mic poate fi folosit în siguranță dacă îi adăugăm o piesă suplimentară. Piesa suplimentară e un ochet de plastic cu diametru mai mare decât ochetul plumbului sau vârtejului. Cu acest ochet de plastic, plumbul va trece peste orice nod.
Am rezolvat problema culisării și a eliberării plumbului în cazul în care se rupe firul. Ce facem însă dacă plumbul se blochează într-o agățătură, iar firul nu se rupe? Soluția e să prindem plumbul cu o „verigă slabă”. Veriga slabă e o conexiune care cedează destul de ușor sub tensiune. Există „verigi slabe” gata făcute, de exemplu Enterprise Tackle Snag Safe Lead Clip. E o piesă care se montează pe plumb. Ca plumbul să nu cadă de pe veriga slabă, piesa trebuie acoperită cu un manșon de cauciuc. Manșonul asigură plumbul, dar nu-l împiedică să cadă dacă tragem de veriga slabă.
Dacă folosim o verigă slabă, obținem o montură culisantă cu plumb pierdut. E cea mai bună variantă a monturii. Plumbul nu se pierde automat pe trăsătură, ca la montura cu plumb pierdut, dar se pierde dacă se agață. Dacă tragi mai tare de fir, veriga slabă cedează, plumbul cade din montură, iar firul se poate elibera. E un aspect important pentru siguranța peștelui și pentru mediu. Nu pierdem peștele și nu umplem lacul de plumbi.
Plumbul nu se pierde automat pe trăsătură, ca la montura cu plumb pierdut, dar se pierde dacă se agață. Dacă tragi mai tare de fir, veriga slabă cedează, plumbul cade din montură, iar firul se poate elibera.
Subliniez că folosirea monturii culisante cu plumb pierdut e recomandată doar pe zone curate, unde riscul de agățare e mic. Dacă zona pe care pescuim are agățătură, montura culisantă nu e indicată. Trebuie să folosim montura cu plumb pierdut pentru că plumbul se pierde în momentul trăsăturii.
Mecanica monturii culisante
Prima întrebare pe care o pune toată lumea în legătură cu mecanica monturii culisante e: cum se înțeapă peștele? La montura cu plumb pierdut sau inline, chiar și la montura elicopter, greutatea plumbului ajută la înțepare. De asta, monturile cu plumb semifix se numesc și monturi cu autoînțepare. Cu cât plumbul e mai greu, cu atât șocul e mai puternic pentru pește când întinde forfacul și simte rezistența plumbului. În schimb, la montura culisantă ne intereseaza ca peștele să nu simtă greutatea plumbului. Și atunci cum se înțeapă?
În primul rând, trebuie precizat că peștele nu are nevoie să întindă forfacul ca să se înțepe. Filmele cu imagini subacvatice au arătat dincolo de orice îndoială că un pește care a luat montura se înțeapă în momentul în care încearcă să scuipe cârligul. Faptul că peștele se sperie și fuge după ce s-a înțepat, ajungând să întindă forfacul și să simtă greutatea plumbului, e pasul următor, dar momentul în care cârligul se agață în gura peștelui este cel în care crapul încearcă să-l scuipe.
Dacă la montura cu plumb semifix înțeparea e ajutată de greutatea plumbului, la montura culisantă e ajutată de tensiunea și greutatea firului. Trăsăturile sunt la fel ca la montura cu plumb pierdut. Nu e nicio diferență. Când am început să folosesc montura culisantă, puneam un opritor pe fir dincolo de plumb, care să dea un efect de autoînțepare ca la montura cu plumb pierdut. M-am convins că opritorul nu e necesar. Dimpotrivă, e un obstacol în plus dacă vrem ca plumbul să poată ieși de pe fir. Orice fel de rețineri aș fi avut legat de mecanica monturii, mi-am dat seama că nu am motive să-mi fac grji. Efectul de autoînțepare e la fel de bun ca la o montură cu plumb semifix.
Greutatea plumbului
La montura culisantă, greutatea plumbului e bine să fie cât mai mică. E invers decât la monturile cu plumb semifix, la care se folosesc în general plumbi grei, pentru efectul de autoînțepare. Motivul pentru care e recomandat să lucrezi cu un plumb ușor la montura culisantă e că, dacă plumbul se îngroapă în substrat, efectul de culisare e redus. Pe un substrat tare se poate folosi orice plumb, dar și în acest caz un plumb ușor e mai bun.
Ce înseamnă „plumb ușor”? Înseamnă cel mai ușor plumb care ține montura pe loc. În anumite condiții, asta poate însemna un plumb de 50g, în alte condiții poate să însemne un plumb de 150g. De exemplu, pe lacuri cu substrat mâlos, unde plumbul face priză pe substrat, mai ales un plumb ventuză, de tip Grippa, se pot folosi plumbi de 50-100g. În general, lucrez cu plumbi de 100-120g, care se potrivesc oriunde. Folosesc plumbi grei, de 140-150g sau mai mult, doar în condiții de vânt puternic, în special vânt din lateral, care împinge firul și riscă să mute montura din loc dacă plumbul e prea ușor.
La montura culisantă, greutatea plumbului e bine să fie cât mai mică. E invers decât la monturile cu plumb semifix, la care se folosesc în general plumbi grei, pentru efectul de autoînțepare.
Un alt avantaj al unui plumb ușor e că recuperarea monturii de la distanțe mari e mai comodă. La pescuitul plantat, montura poate fi recuperată de la sute de metri distanță și nu e plăcut să recuperezi un plumb greu, mai ales pe un substrat în care plumbul tinde să se îngroape. Cu un plumb ușor recuperarea e simplă, iar montura funcționează foarte bine.
La pescuitul plantat, folosesc două feluri de plumb. Plumbi plați care au o aderență mare pe substrat, în special plumbi de tip ventuză. Sau plumbi trilob lați, care au o aderență mai mică, dar se ridică de pe substrat când recuperezi și trec peste unele obstacole de pe fundul apei, în care alți plumbi s-ar bloca. Trilobul e la origine un plumb îngust, de distanță, care are avantajul că nu se îngroapă în substrat când arunci, spre deosebire de plumbii de tip picătură, dar există o versiune de trilob cu baza lată, care e foarte bună pentru plantat.
Avantajele monturii culisante
Care sunt avantajele monturii culisante și de ce merită să o folosim în detrimentul unei monturi cu plumb semifix? Un avantaj pe care l-am observat e că permite o semnalizare mai bună a trăsăturilor. La pescuitul pe apă rece, prefer o montură culisantă cu plumb ușor pentru că trăsăturile pot să fie slabe. Dacă apa e rece și peștele trage slab, există riscul să nu poată mișca un plumb greu suficient de mult ca trăsătura să fie semnalizată de swinger și avertizor, mai ales dacă montura e plantată la distanță mare. La montura culisantă, semnalizarea e mai bună.
Semnalizarea eficientă nu se referă nu mai la crap. Se referă și la pești mici. De exemplu o plătică sau un caras s-ar putea să nu semnalizeze nimic dacă s-au agățat în cârlig și trebuie să miște un plumb greu. Mai ales pe apă rece și la distanțe mari. La un plumb culisant, vom avea semnalizare în swinger și în avertizor chiar și la pești mici.
Alt avantaj e că plumbul culisant nu poate fi folosit de pește în dril ca să scape. Datorită faptului e culisant, plumbul se îndepărtează de pește în timpul drilului, spre deosebire de un plumb semifix, care nu se poate îndepărta de pește. Riscul de a scăpa peștele e mai mic dacă peștele nu poate folosi greutatea plumbului. Lucrul ăsta se vede clar în dril când peștele ajunge la mal. La montura culisantă, avem un plumb care pleacă pe fir și poate să ajungă la un metru de pește. La o montură cu plumb semifix, plumbul rămâne permanent la 15-20cm de pește, în funcție de cât de lung e forfacul.
Dezavantajele monturii culisante
Montura culisantă are și dezavantaje. La pescuitul lansat, distanța de aruncare e mai mică decât la alte monturi. Un alt dezavantaj e că, în momentul trăsăturii, dacă lași peștele să ia mult fir, plumbul rămâne pe loc și poate să ajungă la zeci de metri în urma peștelui. În acest caz, plumbul va mătura substratul în timpul drilului și există riscul să agațe un alt fir. Sau mai multe fire. În cazuri extreme, un plumb culisant rămas cu mult în urma peștelui poată să scoată din poziție toate celelalte lansete și să le încurce firele într-o manieră greu de imaginat. De asta am în vedere să spațiez lansetele cât mai mult, dacă se poate, ca să țin firele departe unul de altul, și să nu las peștele să ia zeci de metri de fir înainte să încep drilul. Dacă peștele e înțepat prompt, plumbul rămâne lângă pește în dril și nu pune probleme.
În concluzie, cu o montură culisantă vezi trăsăturile mai bine, recuperezi plumbul mai ușor, pierzi mai puțin pește și rănești peștele mai puțin. Montura are o serie de avantaje care la prima vedere s-ar putea să nu fie clare și probabil că de asta e destul de puțin folosită, dar sunt avantaje importante de care te poți convinge în practică.
