Cu ani în urmă, lacurile de crap din România se promovau prin populări făcute anual, iar pescarii aveau tendința să creadă că succesul unui lac e determinat de numărul populărilor. În realitate, popularea e doar începutul și nu e obligatoriu să fie făcută cu crapi mari. Diferența dintre un lac de crap obișnuit și unul excepțional o fac modul de administrare a lacului și hrana pe care o primesc crapii. Hrana determină ritmul de creștere, starea de sănătate a peștilor, răspunsul la diverse nade și, nu în ultimul rând, felul în care trebuie pescuiți.
Din acest punct de vedere, lacul Iannis reprezintă unul dintre cele mai interesante experimente desfășurate pe un lac de crap. A fost populat cu crapi de talie medie, nu mare, și a ajuns într-un timp relativ scurt să aibă cea mai impresionantă populație de trofee din țară. Evoluția lui demonstrează că administrația unui lac poate modela atât dezvoltarea crapilor, cât și strategiile pe care le adoptă pescarii.
Lacul Iannis a fost primul lac din România care a furajat crapii cu pelete extrudate de dimensiuni mari, concepute pentru acvacultură, și primul lac care a încurajat pescarii de crap să facă același lucru. Crapii au luat proporții și pescarii și-au îmbunătățit randamentul datorită peletelor. După câțiva ani, Iannis a fost din nou primul lac care a încurajat nădirea cu nadă vie în sezonul rece, lucru care s-a dovedit eficient pentru pescari în multe momente.
Aceste decizii au avut însă și un efect mai puțin evident. Cantitățile mari de hrană introduse anual în lac au modificat răspunsul crapilor la diverse nade. Unele nade au devenit surse obișnuite de hrană, iar altele și-au diminuat eficiența. Din acest motiv, strategii care funcționează excelent pe alte lacuri pot să nu funcționeze la fel de bine aici.
Cantitățile mari de hrană introduse anual în lac au modificat răspunsul crapilor la diverse nade. Unele nade au devenit surse obișnuite de hrană, iar altele și-au diminuat eficiența.
Vlad Pavlovici
În cele ce urmează, vom analiza principalele categorii de nade utilizate pe lacul Iannis atât din perspectiva pescarului, cât și din perspectiva administrației lacului, pentru a înțelege de ce unele nade sunt încurajate, altele sunt limitate cantitativ, iar altele ar putea fi interzise în viitor.
Peletele
Peletele sunt nada care definește istoria lacului Iannis până în prezent. Lacul a fost furajat constant cu pelete extrudate cu dizolvare lentă, cu dimensiuni de la 9mm la 20mm. În fiecare an, ajung în lac câteva zeci de tone de pelete, ceea ce înseamnă că peletele au devenit o sursă de hrană pentru crap. Peștii le pot consuma zilnic, sunt ușor digerabile și cu valoare nutritivă optimă.
Pescarii au înțeles importanța peletelor și le-au folosit cu succes. În primii ani de funcționare a lacului, s-a pescuit lansat cu pelete puse în pungi de PVA sub diverse forme, de la micropelete de 2-3mm la groundbaitcare conținea pelete măcinate. Eficiența metodei a fost atât de mare, încât pescuitul cu pungi solubile umplute cu pelete s-a răspândit ulterior pe numeroase lacuri din România. Astăzi, peletele sunt utilizate ca nadă la pescuitul plantat, iar eficiența lor rămâne ridicată de primăvara devreme până toamna târziu. Când administrația furajează lacul cu pelete, e util să le folosim și noi.
Din perspectiva administrației lacului, peletele sunt nada ideală pentru crap. Dintre toate categoriile de nade, peletele pentru acvacultură au avut cel mai mare merit în dezvoltarea crapilor.
Nada vie
Puține metode au schimbat pescuitul la crap atât de mult precum folosirea nadei vii în sezonul rece.
De la două, trei trăsături pe zi, se putea ajunge la două, trei trăsături pe oră din momentul în care pescarii începeau să folosească nadă vie.
Vlad Pavlovici
Fenomenul pescuitului cu nadă vie pe lacurile din țară a început la Iannis în urmă cu câțiva ani și a dat rezultate extrem de bune în anumite momente ale sezonului. De la două, trei trăsături pe zi, se putea ajunge la două, trei trăsături pe oră din momentul în care pescarii începeau să folosească nadă vie. Cea mai accesibilă nadă vie sunt probabil viermii, care se folosesc aici în cantități mari. E o metodă care implică o nădire consistentă. Nu e suficient să pui viermi în montură, e important să și nădești cu ei. Când peștii răspund bine, se pot consuma câteva zeci de kilograme de viermi la o partidă.
La nădirea cu viermi, unii pescari renunță să-i folosească la cârlig pentru că prinderea lor în montură lor e migăloasă și deloc agreabilă, și pun în montură porumb artificial. Se prinde bine și în acest fel.
Din perspectiva administrației, pescuitul cu viermi vii are avantajul că prelungește sezonul de pescuit. Dacă lacul nu îngheață, se poate pescui și iarna. Există însă și dezavantaje, cum ar fi faptul că nădirea masivă cu viermi riscă să afecteze calitatea apei, iar crapii pot fi atât de preocupați de ei încât răspund mai slab la alte nade. Randamentul altor nade, cum sunt boiliesurile, scade în perioadele în care se pescuiește cu viermi.
Pescuitul cu viermi vii are avantajul că prelungește sezonul de pescuit. Dacă lacul nu îngheață, se poate pescui și iarna.
Vlad Pavlovici
Sub raport nutritiv, viermii au o valoare nutritivă mai mică în comparație cu peletele pentru acvacultură. Din acest motiv, administrația permite pescuitul cu viermi doar în perioada rece a anului și e posibil ca, în viitor, să o restricționeze și mai mult.
Alunele tigrate
Alunele tigrate sunt o nadă eficientă, dar cu valoare nutritivă redusă. Sunt tari și greu digerabile. În apă, le ia mult timp să se descompună dacă nu sunt mâncate de pești. Folosite în cantități mici, nu pun probleme, dar există riscul ca pescarii, dacă prind bine cu ele, să nădească mai mult, ca să prindă și mai bine. Încurajați de rezultate, unii pescari pot ajunge să folosească alune tigrate în cantități foarte mari.
Nădirile masive cu alune nu sunt în avantajul lacului, chiar dacă pot fi eficiente la pescuit. Folosirea alunelor tigrate e limitată la o cantitate de 5kg de alune pe zi de stand.
Porumbul
Porumbul preparat e o nadă bună și ieftină, motiv pentru care e atât de popular. Se folosește din plin la Iannis, mai ales porumbul dulce. E o nadă atrăgătoare și care poate fi digerată și în sezonul rece, motiv pentru care e utilizat cu succes și iarna. Randamentul lui e indiscutabil. Din perspectiva pescarului, e o alegere logică.
Din perspectiva administrației, situația e mai complexă. Folosirea porumbului și mai ales a porumbului dulce pune probleme prin cantitățile implicate. În fiecare an, ajung în lac tone porumb, lucru care poate influența atât calitatea apei, cât și răspunsul crapilor la alte nade. E posibil ca administrația să limiteze sau să interzică folosirea porumbului de orice fel, inclusiv a porumbului dulce.
Cânepa
Cânepa este una dintre cele mai atrăgătoare nade utilizate în pescuitul la crap. Are dezavantajul că nu e selectivă, dar lacul Iannis nu conține prea multe specii amatoare de cânepă care să te împiedice să o folosești. Există plătică și lin, dar nu în cantități mari. Cânepa e o nadă ideală pentru sezonul rece, când poate fi păstrată mai multe zile la temperatura ambientală fără să se altereze, în timp ce în sezonul cald se alterează rapid dacă nu e ținută la rece.
Din perspectiva administrației, cânepa este cea mai avantajoasă dintre semințe. Are proporții optime de proteină și ulei sub raport nutritiv și e apreciată de crap pentru gustul ei. E permisă pe tot parcursul anului și merită folosită oricând.
Semințele mici
Amestecurile de semințe mici sunt o nadă universală pentru orice moment al anului. N-am întâlnit niciun lac pe care să nu funcționeze. Am pescuit cu ele și la Iannis și au dat rezultate bune. La origine, sunt furaje pentru porumbei și pot conține 15-20 de semințe de dimensiuni diferite, de la unele foarte mici, cum ar fi meiul sau rapița, la altele mai mari, cum e mazărea. Se găsesc atât gata preparate, cât și nepreparate. Se prepară ușor, prin înmuiere și fierbere, și merită folosite dacă sunt permise. Cele mai multe semințe din compoziția lor sunt consumate și de alte specii, nu numai de crap.
Din perspectiva administrației, amestecurile de semințe mici pun aceeași problemă ca și porumbul, adică sunt o nadă eficientă, care e utilizată în cantități mari pentru că ieftină, dar care are o valoare nutritivă redusă. La fel ca și în cazul porumbului, există perspectiva ca semințele mici să fie interzise la Iannis.
Boiliesuri
Boiliesurile sunt un caz aparte la Iannis. Pescuitul numai cu boilies a dat aici rezultate sub așteptări, ca frecvență a trăsăturilor. S-au prins crapi mari cu boiliesuri folosite și ca nadă, și la cârlig, dar dacă pescuiești doar cu boilies ritmul trăsăturilor e în general mai slab decât la pescuitul cu pelete, cu nadă vie sau cu semințe. Lacul Iannis e atipic prin faptul că aici boiliesurile pot fi o nadă opțională, în timp ce pe alte lacuri pot fi prima alegere. Cine pescuiește pentru prima oară la Iannis e bine să aibă în vedere acest aspect și să nu se bazeze numai pe ele.
La Iannis, boiliesurile concurează cu zeci de tone de pelete; zeci de tone de porumb, alune și alte semințe; sute de kilograme de viermi în sezonul rece. Raportat la toată această cantitate de nadă, e cert că boiliesurile introduse în lac reprezintă mult mai puțin.
Vlad Pavlovici
O posibilă explicație ar putea fi că, dacă peștii au alternativa furajării cu pelete sau a nădirii masive cu nadă vie sau cu alune și semințe, toate aceste nade probabil că depășesc cantitativ nădirea cu boilies și crapii pot ajunge să le prefere.
La Iannis, boiliesurile concurează cu zeci de tone de pelete; zeci de tone de porumb, alune și alte semințe; sute de kilograme de viermi în sezonul rece. Raportat la toată această cantitate de nadă, e cert (conform informațiilor primite de la administrația lacului) că boiliesurile introduse în lac reprezintă mult mai puțin.
Cantitățile mari de nadă ajung în lac datorită felului în care se pescuiește. Iannis e un lac care poate implica multă nadă într-o partidă chiar dacă un pescar nu-și propune neapărat să facă o nădire masivă. Strategia de pescuit care domină lacul se bazează pe folosirea navomodelelor și pe schimbarea frecventă a lansetelor în căutarea peștelui. Pescarii pricepuți și cu putere de muncă pot schimba lansetele de pe un loc pe altul la intervale scurte, de câteva ore, în funcție de ceea ce observă pe apă. Aceste plantări și replantări frecvente duc la o nădire continuă, iar cantitățile de nadă cresc chiar dacă se pescuiește cu nadă puțină.
Din perspectiva administrației, boiliesurile sunt o nadă utilă pentru crapii din lac și care merită încurajată. Ca randament, boiliesurile sunt mai eficiente în perioadele calde, când crapii le pot digera mai ușor.
Concluzii
Experiența lacului Iannis arată că nu doar pescarii își aleg nadele pe care le folosesc. Și crapii aleg nadele care dau rezultate într-o măsură mai mare decât am crede. Dacă sunt hrăniți ani la rând cu anumite nade, răspunsul lor se poate modifica în funcție de acest factor. La Iannis, deciziile administrației de a furaja lacul cu pelete și de a permite nădirea masivă cu nadă vie, cu semințe sau cu alune au influențat modul în care crapii reacționează la alte nade. Înțelegerea acestui mecanism e importantă pentru a avea succes pe lacul Iannis.
