- Nota redacției. Frank Warwick este pescarul care a inventat boiliesurile de cârlig de mare atracție, cu doze ridicate de arome și culori vii. Articolul de față este un text cu valoare istorică, în care inventatorul acestor boiliesuri, care au devenit omniprezente în pescuitul la crap, explică ideile pe baza cărora au fost create și modul în care le folosește. Articolul a apărut în cartea lui Tim Paisley „Carp!” (editura Angling Publications, 2002) și a fost tradus și publicat pentru prima oară în România în revista „Aventuri la pescuit”, numerele 66-67, ianuarie-februarie 2008. Cu ocazia publicării actuale în revista CarpOnline, traducerea a fost revizuită. Articolul este ilustrat cu fotografii ale boiliesurilor de cârlig produse de Frank Warwick de-a lungul timpului pentru mai multe firme de nadă.
Boiliesuri de cârlig izolate
A produce un boilies de cârlig care să fie foarte eficient pe cont propriu, neavând alături niciun fel de nadă sau doar o cantitate minimă, reprezintă un subiect specializat. A reuși în mod constant să păcălești peștele să accepte un boilies izolat este un lucru mai complex decât pare la prima vedere. Cu acest tip de prezentare, momeala (care trebuie să fie irezistibilă) și montura (care trebuie să fie foarte eficace) devin mult mai importante decât în cazul în care dai pe o zonă nădită într-un fel sau altul.
Nada încurajează crapul să vină, să caute și să se hrănească și, în acest scenariu, momeala poate ajunge și ea să fie observată și înghițită. Peștele va fi preocupat de mâncarea disponibilă în jurul momelii. „Și, atunci, de ce să nu dăm de fiecare dată pe un loc nădit?” mă veți întreba. Ei bine, iată câteva situații în care ar putea fi necesar să pescuiți cu boiliesuri izolate.
Primul exemplu care îmi vine în minte este cel în care observați peștele la distanțe extreme și nu puteți nădi până la el. Pot să arunc o montură cu un boilies izolat mai departe decât pot să dau nada cu racheta sau cu bastonul. Bineînțeles, mai sunt și momentele în care e preferabil să faci doar una-două aruncări cu montura, decât să sperii peștele printr-o nădire în toată regula. Toate astea se aplică oricărui pescuit la mare distanță. Să recunoaștem, aici vom avea întotdeauna avantaje și dezavantaje. De pildă, îți alegi un vad pe care ai pește și, în momentul în care începi să nădești, peștele pleacă. Știu că se poate întâmpla foarte bine și invers, sunt pești care răspund la nădire, sunt unii care se hrănesc chiar în timp ce racheta aterizează deasupra lor și nada le cade în cap, însă eu prefer să-mi încep partidele cu boiliesuri de cârlig izolate și, eventual, cu mici porții de nadă în pungi solubile sau pe fir solubil. În acest fel, încerc să prind peștele pe care îl am deja pe vad și care e dispus să mănânce, fără să risc să-l sperii.
Boiliesuri pentru partide scurte
Alt context ideal pentru pescuitul cu boiliesuri de cârlig izolate este acela al partidelor scurte, în care dispui de un timp limitat și nu merită să nădești. Aici boiliesurile de atracție sunt o alegere bună – în special în perioada rece și mai ales iarna. Iarna, peștele este în mod normal mai greu de găsit, așa că, dacă folosești boiliesuri de cârlig izolate, poți să-l cauți mai ușor, scoțând și aruncând lanseta frecvent și schimbând locurile de pescuit. Dacă dai nadă, te blochezi din mai multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind fără îndoială acela că nu mai ești dispus să te muți pe alt loc, ca nu cumva să ratezi efectul nădirii.
Alt aspect de ordinul evidenței este că, la pescuitul cu boiliesuri de cârlig izolate, nu riști niciodată să exagerezi cu nădirea. A ști exact câtă nadă să dai e întotdeauna o dilemă, dar în acest caz nici nu se pune problema.
Pe lângă faptul că sunt productive folosite izolat, boiliesurile de cârlig de mare atracție pot fi foarte bune și în tandem cu alte nade, fie că e vorba de pelete, semințe, groundbait sau boiliesuri obișnuite. De-a lungul anilor, am prins mulți crapi cu ele în acest mod. Ba chiar, dacă mă gândesc bine, boiliesurile de atracție viu colorate, pe un pat de nadă închisă la culoare, au fost cel puțin la fel de productive ca boiliesurile care aveau aceeași culoare cu nada, iar uneori au fost mult mai bune.
Din experiența mea, boiliesurile de cârlig de mare atracție, colorate strident, vor fi cel puțin la egalitate cu alte boiliesuri de cârlig.
Frank Warwick
Există și excepții. Sunt cazuri în care un boilies de cârlig de culoare naturală, neutră dă rezultate mai bune și n-ar fi corect să nu recunoaștem asta, dar dacă facem o comparație între boiliesurile de cârlig cu aspect discret și cele cu aspect frapant vom afla rapid care sunt mai eficace în situația dată. Din experiența mea, boiliesurile de cârlig de mare atracție, colorate strident, vor fi cel puțin la egalitate cu alte boiliesuri de cârlig. Pe de altă parte, dacă majoritatea pescarilor de pe o baltă folosesc această tactică a boiliesurilor de cârlig de mare atracție și vizibilitate, eficacitatea ei poate fi diminuată. În schimb, dacă ești printre primii care o adoptă, beneficiile pot fi majore.
Importanța culorii
Prin ce se definesc boiliesurile de cârlig de mare atracție? Aspectul vizual este extraordinar de important. Ar fi o mare greșeală să nu-l folosești. Aspectul vizual este primul care atrage atenția peștelui. Crapii au o foarte bună percepție a culorilor, lucru dovedit. Pentru a fi eficace, un boilies de cârlig izolat trebuie să iasă în evidență suficient de tare pentru a-i interesa. În lunile reci ale anului, când apa e mai limpede, am putut observa (urcându-mă în copaci) felul în care crapii văd o momeală și se duc să o cerceteze. E cert că o momeală închisă la culoare, mai puțin vizibilă, ar fi trecut neobservată, mai ales când peștii nu stau foarte aproape de substrat. Și, de obicei, nu stau, decât dacă se hrănesc intens.
Aspectul vizual este primul care atrage atenția peștelui. Crapii au o foarte bună percepție a culorilor, lucru dovedit.
Frank Warwick
Când am testat două boiliesuri de cârlig de culori diferite, ambele folosite izolat, unul foarte vizibil, iar celălalt având o culoare naturală ștearsă (de exemplu, maro), în condițiile în care amândouă aveau aceeași compoziție, am constatat că boiliesul de cârlig strident colorat este net superior. Era atât de bun în raport cu celălalt, încât aproape că devenea o pierdere de timp să țin o lansetă pe boiliesul de cârlig de culoare închisă, dar am ținut-o până la capăt ca să mă asigur că rezultatele nu sunt întâmplătoare. Și mă bucur să spun că nu sunt.
Importanța aspectului vizual este demonstrată cu atât mai mult de faptul că boiliesurile de cârlig strident colorate, folosite izolat, nu prind aproape nimic noaptea. Știu că pare greu de crezut, dar capturile pe care, de-a lungul anilor, le-am înregistrat noaptea la boiliesurile de cârlig de mare vizibilitate pot fi numărate pe degetele de la două mâini – las la o parte situațiile în care montura era însoțită de nadă.
Aș sugera ca, la pescuitul cu boiliesuri de cârlig izolate, să folosiți boiliesuri de cârlig de mare atracție doar ziua, iar noaptea să aveți boiliesuri obișnuite, însoțite de nadă.
Frank Warwick
Plecând de la aceste constatări, aș sugera ca, la pescuitul cu boiliesuri de cârlig izolate, să folosiți boiliesuri de cârlig de mare atracție doar ziua, iar noaptea să aveți boiliesuri obișnuite, însoțite de nadă, măcar atât cât încape într-o pungă solubilă sau pe un fir solubil. Singurul caz în care dau și noaptea cu boiliesuri de cârlig de mare atracție și vizibilitate este cel în care vreau să fie pe poziție la prima oră a dimineții, când peștele are un moment de hrănire. Nu vreau să risc să sperii peștele făcând aruncări exact când vine la masă. E un truc care mi-a dat rezultate foarte bune. De multe ori mi s-a întâmplat să fiu trezit dis-de-dimineață de o trăsătură violentă, venită la o montură cu un boilies de cârlig de mare atracție aruncată de seara.
Culori de atracție
E interesant că singura culoare la care mai trage din când în când și noaptea, la boiliesurile de cârlig de atracție izolate, este albul fluorescent. Asta conduce la ideea că albul se vede mai bine pe întuneric. Am descoperit o posibilă explicație urmărind un documentar TV intitulat „Supersimțuri”, prezentat de David Attenborough. Documentarul studia capacitățile vizuale ale diferitelor specii și, lucru relevant, a dovedit că ciprinidele văd în spectrul infraroșu. În spectrul infraroșu, albul este culoarea care reflectă cel mai bine lumina existentă noaptea, care este lumina lunii.
Plecând de aici, am urmărit să verific eficacitatea boiliesurilor de cârlig albe pe timp de noapte, pescuind atât izolat, cât și pe un loc cu nadă, și e de notat că am prins în ambele ipostaze. După îndelungi experiențe, m-am convins că albul îți mărește șansele noaptea. În Anglia, fac multe prezentări în diverse zone ale țării și am menționat asta în ele. Judecând după rezultatele pescarilor care mi-au urmat sfatul și au încercat boiliesurile de cârlig albe, cred că eficacitatea lor nocturnă e certă.
Culorile nu trebuie neapărat să fie intense și țipătoare ca să se vadă bine. Totul depinde de situație.
Frank Warwick
Culoarea boiliesurilor de cârlig de mare atracție este un subiect major. Trebuie să nu aveți rezerve față de nicio culoare. E chiar periculos să aveți. Culorile nu trebuie neapărat să fie intense și țipătoare ca să se vadă bine. Totul depinde de situație. De exemplu, pe un substrat de nisip sau pietriș deschis la culoare, un boilies de cârlig negru, verde sau albastru iese în evidență ușor și mai are și avantajul că e rareori folosit. Pe multe ape, sunteți în concurență nu numai cu peștele, ci și cu ceilalți pescari. Dacă îi oferiți crapului un boilies de cârlig a cărui culoare se abate complet de la reguli, puteți întoarce situația în favoarea voastră. Sunt aproape sigur că peștii din lacul pe care pescuiți nu asociază boiliesurile de cârlig negre, verzi sau albastre cu pericolul. Spun asta cu toată încrederea, știind că aceste culori probabil că sunt rareori folosite sau nu sunt folosite deloc – sau, dacă au fost încercate, li s-a acordat prea puțin timp ca să arate ce pot.
Schimbări de la zi la noapte
Iată o temă de meditație: orice boilies de cârlig pe care îl folosiți izolat va avea mai multe șanse de succes dacă peștele este învățat să găsească în mod constant boiliesuri cu același miros și aceeași culoare, date ca nadă. De exemplu, dacă faceți o nădire preliminară superficială cu boiliesuri de o anumită culoare și o anumită aromă, să zicem boiliesuri albastre cu aromă de brânză cu mucegai, rezultă de aici că, atunci când începeți să pescuiți cu boiliesuri de cârlig izolate având aceleași caracteristici, crapii le vor accepta mai ușor.
Cel mai bun sezon pe care l-am avut pe un lac local a fost cel în care am făcut echipă cu doi prieteni. Am ales o nadă care să fie radical diferită de a tuturor celorlalți, ca alții să n-o imite. Prietenii mei au decis să pescuiască pe locuri nădite rezonabil, în timp ce eu am preferat să pescuiesc cu boiliesuri de cârlig izolate, la mare distanță. În fiecare partidă sau la sfârșitul ei, nădeam anumite vaduri. Noaptea rămâneam pe zonele nădite, ziua mergeam pe boiliesuri de cârlig izolate. Cantitatea de nadă pe care o dădeam toți trei la un loc era considerabilă și, datorită ei, boiliesurile de cârlig aruncate izolat și foarte departe deveneau mult mai eficace. Sezonul respectiv a fost o adevărată bonanza. Nu cred că aș fi putut avea atâta succes cu boiliesuri de cârlig izolate pe o apă necunoscută și fără o nădire prealabilă.
Vreau să precizez că, în acest caz, nădirea despre care vorbesc înseamnă să arunci cu bastonul boiliesuri de nădire foarte vizibile pe o suprafață relativ mare. Nu faceți paturi de nadă. Din experiența mea, crapii nu par atrași de o nădire concentrată cu boiliesuri strident colorate. V-aș sugera să evitați asta. E suficient să-i obișnuiți să găsească aceste boiliesuri ici și colo, e cea mai bună tactică.
Alt lucru care contează este că, atunci când nădești cu boiliesuri de mare vizibilitate, nivelul aromelor și atractanților trebuie redus cu cel puțin 50% în raport cu boiliesurile de cârlig. Nada trebuie să aibă gust bun. E foarte important. Boiliesurile de cârlig pot fi mult mai puternice, fiindcă peștele nu apucă să le mănânce! În cazul lor, se poate merge pe doze ridicate de arome și alți atractanți, pentru a mări nivelul atracției. Dacă folosiți această metodă, țineți cont că nadele și boiliesurile de cârlig trebuie să aibă aceeași culoare intensă.
Culori și lacuri
Lumea mă întreabă deseori care este cea mai bună culoare la pescuitul cu boiliesuri de cârlig izolate. E o întrebare la care nu există răspuns. Depinde de la o apă la alta, de la un anotimp la altul și de la un sezon la altul. Ce pot spune cu toată încrederea este că boiliesurile de cârlig albe sunt cele mai bune pe întuneric sau acolo unde sunt rareori folosite, dar dacă sunt folosite intens își pierd atracția destul de repede. Verdele este o alegere extraordinară pentru boiliesuri de cârlig și, fiindcă veni vorba, dacă vă faceți boiliesurile singuri, încercați să colorați o parte dintre ele în verde. Puteți revitaliza o nadă obosită. Ar fi o mișcare tactică specială și vă veți deosebi cu totul de cei ce pescuiesc cu aceleași boiliesuri maronii toată viața.
Boiliesurile de cârlig albe sunt cele mai bune pe întuneric sau acolo unde sunt rareori folosite, dar dacă sunt folosite intens își pierd atracția destul de repede.
Frank Warwick
Să dai cu boiliesuri albastre e un act de curaj. Ca să le folosești corect, trebuie să ai încredere în ele și să le acorzi timp. Rod Hutchinson a scris că albastrul se vede mai bine la apă adâncă și e corect. Când am încercat pentru prima oară boiliesuri albe, la începutul anilor ’80, erau fantastice, dar când eficacitatea lor a scăzut am trecut pe boiliesuri albastre, de culoarea cerului. Imediat, rezultatele s-au îmbunătățit, a fost o revelație – de fapt, a fost mult mai bine decât mă așteptam. Unui om, boiliesurile albastre pur și simplu nu-i sugerează ceva de mâncare și de asta nici nu le folosim. De fapt, singura problemă reală este să găsești un magazin care ține vopsea albastră!
Nu știu de ce, dar boiliesurile roșii sunt foarte bune pe ape bogate în vegetație. E un lucru pe care mi l-au confirmat mai mulți prieteni, care au avut rezultate majore cu ele, și asta e și concluzia mea.
Trebuie să spun că boiliesurile galbene au prins peste tot, mai ales acolo unde pescarii folosesc cânepă și porumb și unde peștele e învățat să găsească hrana sub forma unor particule mici și galbene. Pe o astfel de apă, am rulat boiliesuri de 10mm și le-am aplatizat ca să imite porumbul, având însă avantajul atractanților din compoziție. Am avut rezultate ieșite din comun, în timp ce boiliesurile rotunde mergeau mult mai greu.
Mărimea sau forma boiliesurilor
Cu asta ajung la o caracteristică a boiliesurilor de atracție, în general. Lucruri foarte simple, cum ar fi schimbarea formei sau a mărimii, pot avea efect imediat. În anumite situații, ai mult de câștigat dacă reduci diametrul boiliesurilor de cârlig la 8-12mm. La fel, dacă în loc să mergi pe boiliesuri rotunde mergi pe unele cilindrice, cubice sau sub formă de disc.
Boiliesurile de cârlig portocalii pot fi printre cele mai bune opțiuni și, în general, dau randament pe majoritatea apelor. Am întotdeauna la mine boiliesuri portocalii și, acolo unde se poate da cu trei lansete, las cel puțin una pe ele. E o culoare pe care mulți pescari o trec cu vederea, fiindcă li se pare prea evidentă, dar e printre cele mai productive.
S-a scris mult despre boiliesurile de cârlig roz, care constituie specialitatea mea – și pe bună dreptate, sunt excepționale! O parte din succesul lor inițial s-a datorat faptului că, multă vreme, am fost printre puținii pescari din țară care aveau vopseaua potrivită pentru a obține acel roz absolut țipător, fluorescent, care mă interesa. Când am dat pentru prima oară cu ele, peștele nu mai văzuse așa ceva și nu le-a asociat cu pericolul. Și mai vorbim de aspectul vizual! Unii dintre cei care m-au văzut folosindu-le au avut comentarii destul de stranii, cineva mi-a zis: „Cred că nu ești serios!” Același lucru l-au spus și niște prieteni din Belgia, dar și-au schimbat imediat părerea când au văzut ce încep să prindă pe un lac local, unde boiliesurile de cârlig viu colorate nu mai fuseseră folosite.
- Traducere de Vlad Pavlovici
