În sezonul rece, crapii se hrănesc mai puțin și mai rar în comparație cu sezonul cald.
Pe măsură ce apa se răcește, activitatea crapului tinde să scadă. Când temperatura apei coboară spre 12 grade Celsius și sub această valoare, momentele de hrănire pot deveni mai scurte și mai puțin frecvente. (Temperatura nu este singurul factor care determină o hrănire slabă. Alți factori pot fi condițiile meteo, presiunea atmosferică și variațiile temperaturii apei). Putem avea zile cu una sau două trăsături sau fără nicio trăsătură. Chiar și lacurile cu densitate mare de crap devin mai grele în sezonul rece, ca să nu mai vorbim de cele cu densitate mică sau medie de crap. De aceea nadele pentru sezonul rece trebuie gândite diferit față de cele folosite vara.
Ce căutăm la o nadă pentru apă rece? Dimensiuni mici și o digestibilitate bună, iar în cazul boiliesurilor, ingrediente solubile și o cantitate redusă de ulei.
Ce nade sunt recomandate pentru sezonul rece? Nada vie dă rezultate excelente, dar nu se potrivește în orice situație (de exemplu, nu se potrivește pe lacurile cu mult pește mic care poate să o consume), iar unele lacuri nu acceptă folosirea ei. Dintre nadele permise pe aproape orice lac comercial, cel mai des folosite sunt semințele și boiliesurile. Alunele tigrate pot prinde bine, dar sunt mai tari și mai greu de procesat decât semințele mici sau unele boiliesuri. Pe multe lacuri, nici nu sunt permise.
Alte nade, de exemplu pelete sau groundbait, pot fi eficiente, dar au dezavantajul că se dizolvă și nu pot „aștepta” peștele. Merită încercate, cu amendamentul că pot fi mâncate ușor de pești mici sau se pot dizolva înainte de venirea crapilor. Peletele pentru acvacultură, în special, sunt o nadă cât se poate de utilă pe lacurile pe care se nădește intensiv cu pelete (cum ar fi Iannis, Orlat, chiar și Varlaam) și se topesc mai încet când apa e rece.
„Sezonul rece”
Înainte de a vorbi despre nade, merită făcută o precizare legată de ceea ce numim „sezonul rece”. E un termen generic, care se referă la perioadă lungă și inegală, care începe în octombrie sau în noiembrie, în funcție de zonă (unele zone sunt mai reci decât altele), și ține până la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie. De ce e inegală? Pentru că, la crap, ceea ce contează e temperatura apei, nu perioada din calendar. Putem avea o zi de noiembrie cu apă de 13-14 grade Celsius, în care crapii se hrănesc bine, și o zi de martie cu apă de 7-8 grade Celsius, în care crapii se hrănesc slab. Ambele zile fac parte din sezonul rece, dar partidele făcute în aceste zile pot fi diferite din cauza temperaturii apei. Strategia de nădire și nadele folosite pot fi diferite și ele.
Noțiunea de „rece” se referă mai mult la apă decât la aer. La orice partidă, e bine să știm ce temperatură are apa. În sezonul rece, cu atât mai mult. În funcție de ea, ne putem gândi unde să căutăm crapii și ce nadă să folosim. Temperatura apei ne spune (în linii mari) cât de activ e peștele și e unul dintre factorii care dictează strategia de pescuit.
Porumbul fiert
Porumbul e nada cea mai comună și cea mai ieftină pe care o putem folosi în sezonul rece. Se prepară prin înmuiere și fierbere. Îl putem prepara fără alte ingrediente (nici măcar sarea sau zahărul nu sunt neapărat necesare). Dacă porumbul e de calitate, va avea boabele mari după preparare pentru că, atât în faza de înmuiere, cât și după fierbere va absorbi lichid. După fierbere, porumbul trebuie să rămână acoperit cu apa în care a fiert. E posibil ca apa să se albească și să se îngroașe în câteva zile din cauza amidonului care iese din boabele fierte.
Pentru cei care vor să-și pregătească singuri porumbul, metoda de prepare e simplă.
- (1) Porumbul se pune la înmuiat în apă cel puțin 24 de ore. Apa trebuie să-l acopere complet. De avut în vedere că porumbul se va umfla pe măsură ce trage apă.
- (2) Porumbul se fierbe cel puțin 30 de minute în apa în care a stat la muiat. Timpul de fierbere variază în funcție de vechimea porumbului și de timpul de înmuiere. Cele 30 de minute de fierbere trebuie luate ca un reper, nu ca o garanție că orice porumb fiert 30 de minute e suficient de bine preparat. Înainte de folosire, boabele trebuie să fie bine hidratate și suficient de moi. Ca să reducem timpul de fierbere, putem să ținem porumbul la înmuiat 36-48 de ore.
- (3) Imediat după fierbere, porumbul continuă să se umfle. Trebuie pusă apă peste el, dacă e cazul. E necesar ca porumbul să aibă tot timpul apă deasupra lui.
Cu ani în urmă, am publicat în revista „Aventuri la pescuit” rețetele lui Ken Townley de preparare a porumbului și a altor semințe și pescarii s-au orientat după ele. Ken Townley recomanda adăugarea de arome la prepararea porumbului și lucrul ăsta a declanșat o tendință de a produce porumb cu arome, care continuă până astăzi. Am pescuit mult cu porumb fiert aditivat cu diverse ingrediente, de la arome sintetice la lichide atractante concepute pentru prepararea semințelor (un exemplu în acest sens e John Baker Particle Punch, care conținea și el o aromă sintetică). N-am observat ca aromele sau lichidele atractante să mărească în mod clar eficiența porumbului. Singura situație în care am observat un efect incontestabil a fost când am folosit o aromă concentrată într-o doză mai mare decât ar fi trebuit. Porumbul a fost prea aromat și n-am prins nimic cu el.
N-am observat ca aromele sau lichidele atractante să mărească în mod clar eficiența porumbului. Recomand oricui să facă teste și să tragă propriile concluzii.
Vlad Pavlovici
Evident, observațiile mele asupra folosirii aromelor în porumb sunt empirice și pot fi greșite. Recomand oricui să facă teste și să tragă propriile concluzii.
Porumbul fermentat
Porumbul preparat poate fi păstrat mult timp dacă e ținut în lichid, de preferat în apa în care a fiert. La câteva zile după fierbere, porumbul va intra în fermentație. Fermentația are loc mai repede sau mai încet în funcție de temperatura la care se desfășoară, dar nu durează mult, se încheie în câteva zile. După ce porumbul a fermentat, dacă e păstrat în continuare, va începe să facă o crustă de mucegai la suprafața lichidului, care se îngroașă treptat. Dacă dai crusta la o parte, porumbul de sub ea poate fi folosit. Va avea un miros puternic, însă peștele îl va mânca.
Am descoperit că porumbul poate fi folosit și după câteva luni când mi-a rămas niște porumb preparat de la o partidă de noiembrie. L-am lăsat într-o magazie la răcoare, cu gândul că-l voi folosi peste câteva zile la următoarea partidă. Dar următoarea partidă a fost în martie! Porumbul a stat la rece (nu la congelator) patru luni. Când am desfăcut găleata, am descoperit că arăta bine sub „capacul” de mucegai și avea un miros înțepător. Am prins bine cu el.
Asta nu demonstrează că metoda e sigură și n-aș vrea ca experiența mea să fie luată ca o recomandare de a păstra porumbul fiert luni întregi la temperatura ambientală. Știu că porumbul fermentat e eficient (ingredientele produse prin fermentare au de multe ori o putere de atracție sporită, de exemplu belachanul sau sosul de pește), dar dacă e păstrat prea mult porumbul fermentat ajunge să se strice. Pescarii pot să nu deosebească porumbul care a fermentat și poate fi folosit de porumbul alterat, care trebuie aruncat la gunoi. Fermentarea și alterarea nu sunt același lucru. Pentru surplusul de porumb fiert, cea mai prudentă soluție este congelarea sau păstrarea la rece și folosirea lui într-un interval de timp scurt.
Porumbul dulce
Porumbul dulce e o varietate de porumb cu un conținut ridicat de zahăr. E recoltat când boabele sunt încă moi, în lapte, și e folosit în alimentație cu boabele întregi, spre deosebire de alte sortimente de porumb care sunt recoltate după ce boabele s-au uscat și sunt măcinate. E unul dintre cele mai atractive tipuri de porumb pentru crap și, din experiența mea, una dintre nadele foarte eficiente în sezonul rece. E mai moale și are boabele mai mici decât alte tipuri de porumb, cu excepția porumbului de floricele, care e și el foarte bun.
În sezonul rece, când vrem să folosim nade mici și moi, porumbul dulce e potrivit. Îl găsim sub formă congelată sau conservată. Se folosește direct din conservă, nu are nevoie de preparare. E mai scump decât alte sortimente de porumb, dar în sezonul rece nu avem nevoie de cantități mari. Se poate combina cu alte semințe cum ar fi cânepa și amestecurile de semințe mici. Pe lângă crap, alte specii de pești pașnici, cum sunt babușca, roșioara, carasul sau plătica, sunt atrase și ele de porumbul dulce, dar în sezonul rece sunt mai puțin active. Pe lacurile care conțin mai ales crap, fără multă concurență pe hrană din partea altor specii, ne va fi mai ușor să pescuim cu porumb dulce și va fi cu atât mai eficient.
Cânepa
Cânepa e o nadă extrem de utilă în sezonul rece. Semințele de cânepă sunt uleioase și sunt apreciate de crap pentru gustul lor. În sezonul cald, cânepa preparată se alterează repede dacă nu e ținută la rece, dar când e frig afară o putem păstra fără probleme câteva zile fără să se strice.
Desfacerea semințelor are loc în urma fierberii. Unii pescari spun că semințele de cânepă desfăcute sunt încolțite. În realitate, semințele fierte nu pot încolți.
Vlad Pavlovici
Cânepa preparată conține atât semințe închise, cât și semințe parțial desfăcute, care expun un miez alb. Desfacerea semințelor are loc în urma fierberii. Unii pescari spun că semințele de cânepă desfăcute sunt încolțite. În realitate, semințele fierte nu pot încolți. Cele pe care le vedem desfăcute au coaja crăpată în urma fierberii și își expun miezul.
Nu toate semințele se desfac la fiert. Uneori procentul celor care nu se desfac poate fi destul de mare. Asta poate însemna că semințele sunt vechi sau că au fost tratate să nu germineze. Semințele care se sparg elimină ulei. O cânepă cu un procent mare de semințe desfăcute e mai uleioasă, dar semințele de cânepă pot fi utilizate ca nadă și fără să se deschidă.
Câteva lucruri ne pot ajuta să obținem mai multe semințe sparte în urma fierberii. Să lăsăm semințele uscate la înmuiat cel puțin 12 de ore, dar le putem lăsa și 24 de ore. Să punem o lingură de bicarbonat pe kilogramul de semințe uscate în faza de înmuiere. Și să NU punem sare. Sarea întărește coaja semințelor și le face să se spargă mai greu. Dacă vrem să punem sare pentru gust sau cu rol de conservant, o vom adăuga după fierbere. Ca și la alte semințe, cu cât timpul de înmuiere e mai lung, cu atât timpul de fierbere e mai scurt. La cânepă, 15-20 de minute de fierbere sunt de obicei suficiente.
Unii pescari prepară cânepa cu condimente. Cele mai uzuale sunt usturoiul și boiaua iute sau fulgii de ardei iute. Boiaua iute și fulgii de ardei iute se pot pune din faza de înmuiere. Usturoiul e mai bine să fie pus după fierbere.
Nădirea cu cantități medii sau mari de cânepă dă în general rezultate mai bune decât nădirea cu cantități mici, care s-ar putea să fie mâncate de alte specii înaintea crapilor.
Vlad Pavlovici
La nădirea cu cânepă, putem folosi cantități mai mari decât la alte semințe pentru că semințele de cânepă sunt mâncate și de alte specii de pește pașnici din lac. Prin comparație cu alte semințe, un kilogram de porumb pus pe o montură în sezonul rece poate fi o cantitate mare, în timp ce un kilogram de cânepă pus pe o montură poate fi o cantitate mică. Peștii mici, de exemplu plătica, babușca sau roșioara, vor începe să mănânce cânepa imediat. De aceea, pe un lac cu mult pește mic, cantitatea de cânepă necesară pentru nădire poate fi surprinzător de mare chiar și în sezonul rece. Nădirea cu cantități medii sau mari de cânepă dă în general rezultate mai bune decât nădirea cu cantități mici, care s-ar putea să fie mâncate de alte specii înaintea crapilor.
Apa rămasă de la prepararea semințelor de cânepă are un miros puternic și poate fi folosită la hidratarea altor nade, cum ar fi boiliesurile. Dacă ne-a rămas cânepă preparată la sfârșitul partidei, o putem congela. Spre deosebire de porumbul fiert, care poate fi păstrat la temperatura ambientală, cânepa preparată trebuie păstrată la congelator.
Cânepa se poate prepara și într-o ladă izotermă. Se toarnă apă fiartă peste semințe, se închide lada și se lasă câteva ore, de exemplu de seara până dimineața. E o metodă rapidă, care poate fi folosită când nu avem timp să înmuiem și să fierbem cânepa, dar nu e cea mai bună metodă. Prin înmuiere și fierbere, semințele vor fi mai bine preparate.
Amestecurile de semințe mici
Principalul dezavantaj al semințelor de cânepă e prețul. Cânepa e destul de scumpă. O alternativă bună și mai ieftină sunt amestecurile de semințe pentru porumbei. Amestecurile de semințe includ semințe mici, cum ar fi grâu, orz, ovăz, in sau mei și semințe mai mari cum ar fi mazărea sau porumbul. Se găsesc gata preparate sau uscate. Se prepară simplu, prin înmuiere și fierbere. Se pot prepara și prin înmuiere cu apă clocotită într-o ladă izotermă, la fel ca și cânepa. Ca și la cânepă sau porumb, amestecurile de semințe mici pot fi condimentate cu boia iute și fulgi de ardei iute sau cu usturoi.
Boiliesuri
Boiliesurile pentru apă rece trebuie să fie mici, moi și ușor digerabile. De obicei, se folosesc boiliesuri de tip birdfood sau pe bază de făină de alune tigrate. În trecut, boiliesurile recomandate pentru sezonul rece erau cele pe bază de proteine lactice, dar au ieșit din folosirea curentă din cauza prețului ridicat.
În paranteză fie spus, am observat că mulți pescari nu știu exact ce este un boilies de tip birdfood și fac o confuzie cu boiliesurile pe bază de făinuri cerealiere. Cuvântul birdfood înseamnă în engleză „mâncare pentru păsări”. Birdfood-urile sunt formate din mai multe ingrediente, se folosesc pentru hrana porumbeilor și a păsărilor de colivie și nu sunt ieftine. Unele birdfood-uri pot să fie mai scumpe decât făinurile de pește. Haith’s Robin Red, Red Factor, Nectarblend, Prosecto, PTX sau Sluis CLO sunt birdfood-uri. Grișul, mălaiul sau soia sunt făinuri cerealiere simple. Faptul că și ele se pot folosi pentru hrana păsărilor nu le face birdfood-uri în sensul dat de pescarii de crap englezi acestui termen. Boiliesurile pe bază de făinuri cerealiere, care formează probabil cea mai ieftină categorie de boiliesuri, nu sunt boiliesuri de tip birdfood.
La pescuitul pe apă rece, se pot folosi și boiliesuri pe bază de făină de pește dacă au o compoziție neuleioasă și ușor digerabilă. Complex-T, unul dintre boiliesurile cu care am pescuit de multe ori pe apă rece, conține făină de pește, dar are o textură deschisă, aerisită și multe elemente solubile. E util și faptul că e un boilies moale. Un boilies tare se desface mai greu în apă și poate fi mai puțin potrivit dacă vrem ca peștele să poată consuma și asimila rapid nada.
Multe boiliesuri gata făcute sunt moi tocmai pentru a fi cât mai atrăgătoare, dar le putem înmuia și mai mult cu lichide. Ca diametru, în sezonul rece prefer boiliesurile de 12mm. Se pot folosi și boiliesuri de 15mm, eventual tăiate pe jumătate ca să fie mai mici.
Boiliesurile pot fi transformate în spărtură de boilies care poate fi o nadă utilă pe apă rece dacă lacul nu are mult pește mic care să o consume. Spărtura se poate umecta cu un lichid atractant sau cu zeama de la semințe.
Alegerea nadei pentru pescuitul pe apă rece trebuie făcută în funcție de tipul lacului. Dacă lacul e un carpodrom, adică are o densitate ridicată de crap, și dacă pescuitul e unul de frecvență, cu multe trăsături pe zi, putem folosi și nade cu dizolvare rapidă, cum sunt peletele neuleioase și groundbait-urile. Dacă lacul are o densitate mică de crap sau dacă apa e foarte rece și pescuitul e unul de așteptare, cu trăsături puține, e bine să folosim o nadă care să rămână pe locul nădit măcar 24 de ore. Pentru asta, semințele și boiliesurile sunt ideale. O combinație de porumb dulce, cânepă și câteva boiliesuri mici sau spărtură de boilies formează o nadă atrăgătoare și la temperaturi scăzute.
- Articol ilustrat cu fotografii realizate de Cristian Bunda.
