În prima parte a acestui articol, Boiliesuri de mare atracție (1), am vorbit despre culorile şi formele boiliesurilor de cârlig de mare atracţie, în culori vii, care se folosesc izolat. Insist asupra importanţei lor în obţinerea unui boilies care să fie constant eficace. Să trecem însă la alt aspect al acestei ecuaţii complexe.
Atractanţi
Majoritatea crapilor, când au de ales, îşi vor selecta hrana ţinând cont de aspect, aromă şi, în sfârşit, gust. Ca atare, gustul este elementul final în funcţie de care nada este fie acceptată, fie respinsă. Sunt destul de sigur că un crap are, într-o anumită măsură, capacitatea de a percepe gustul hranei înainte de a pune gura pe ea. Cu cât nada este mai solubilă, cu atât mai dezvoltată este această percepţie. Vechea idee că gustul unui boilies de cârlig de mare atracţie n-are importanţă, fiindcă peştele nu-l mănâncă, este greşită.
Pentru un pescar de crap, sunt multe de învăţat din comportamentul crapilor de acvariu, ca răspuns la diverse teste. Mulţi ani am avut acasă crapi de până la 2,5kg, într-un acvariu enorm. Unele teste au fost fascinante, chiar dacă se poate obiecta că ele dau o imagine falsă, având în vedere că peştele de acvariu nu e prins şi, deci, nu e supus la presiunea pescarilor. Obiecţia e irelevantă. Vorbim de gusturi şi preferinţe, atât şi nimic mai mult. Dintre lucrurile constatate, unele m-au ajutat să aflu care sunt aditivii care determină crapul să se hrănească.
Iată câţiva dintre ei: acid N-butiric, ciocolată albă produsă de Nestle (măcinată fin), ulei de pui (extras din făina de pui), turmeric, făină de ficat (versiunea pentru consum uman), extract de râme, Iso Eugenol, ulei de ceapă, extract de malţ, beta-caroten, nucă de cocos deshidratată, carofilă, stimulator Milk B, sare marină, miere, drojdie, betaină, pastă de anşoa, Ambio şi Minamino.
Sunt câteva dintre ingredientele faţă de care crapii au arătat un răspuns pozitiv clar şi pe care le-am folosit în diverse boiliesuri de atracţie, ca rezultat al acestor teste. Experimentând, poţi să descoperi rapid şi să eviţi aditivii care nu atrag sau chiar resping crapul, ceea ce te va scuti de mult timp pierdut pe baltă.
Arome sintetice
În lista de atractanţi de mai sus n-am inclus nicio aromă sintetică; voi vorbi despre ele separat. Când peştele a localizat momeala şi a decis s-o investigheze, semnalul de hrană emis de ea va fi deseori factorul decisiv în funcţie de care va fi acceptată sau nu. Aromele au rolul lor cert în atragerea crapului. În ultimii ani, se poate constata o tendință de îndepărtare a pescarilor de aromele sintetice. În definitiv, au fost folosite din greu multă vreme – unii ar spune chiar că s-a făcut abuz. Însă aromele sintetice încă funcţionează şi vor continua să funcţioneze întotdeauna. Aşa că, în ciuda tuturor eforturilor mele de a găsi atractanţi eficace care să fie mai naturali, cu toate avantajele care decurg de aici, încă nu am găsit niciunul care să fie la fel de bun, dacă nu mai bun, ca o nadă care are în compoziţie măcar un procent de aromă sintetică de cea mai bună calitate.
Fără discuţie, atracţia unui boilies care conţine aromă sintetică poate fi sporită adăugând ingrediente naturale, fie sub formă de lichid, fie sub formă de făinuri, însă ingredientele mixurilor utilizate la boiliesurile de cârlig viu colorate sunt de obicei proteine lactice, proteine de soia, făinuri de zer etc. Gustul şi mirosul natural al acestor ingrediente sunt fade, iar semnalul lor nutritiv e minim. Dacă sunteţi genul de pescar care nu agreează aromele sintetice, gândiţi-vă la acest aspect. Ştiu din experienţă că un boilies de cârlig de mare vizibilitate, dar lipsit de aromă, poate uneori să dea rezultate, dar în general merge prost.
Există o categorie de nade care lucrează bine fără arome artificiale – boiliesurile pe bază de făinuri de peşte. Obişnuiam să-mi fac propriul mix pentru boiliesurile de cârlig şi căutam doar făinuri deschise la culoare, cum sunt cele de cod, sardine şi peşte alb. Evitam făinurile de capelin şi anşoa, fiindcă sunt închise la culoare şi mixul devenea prea închis. Apoi am descoperit că, adăugând o doză substanţială de vopsea alb-fluorescentă, obţineam boiliesuri albe, cu conţinut de făină de pește şi o atracţie vizuală intensă. Boiliesurile acestea lucrau bine fără nicio aromă sintetică, dar, dacă le adăugam câteva arome sintetice şi câțiva aditivi, cum ar fi Squid Octopus Koi Rearer, Shellfish Sense Appeal, ulei de cambulă şi sare marină, deveneau extraordinare şi prindeau excelent şi iarna.
Mulţi ani am încercat să descopăr care ar putea fi numitorul comun al celor mai bune arome. Singurul ingredient care părea să se regăsească în toate era Iso Eugenol. Majoritatea celor mai eficace arome îl conţin. Am făcut rost de el şi l-am testat metodic. Şi concluzia a fost că da, are efect, însă dozele necesare sunt extrem de mici, altfel nu atrage peştele, ci îl respinge. Folosit în cantităţi minime însă, e foarte bun. Observaţiile mele arată cât de uşor se poate transforma un aditiv potenţial bun într-unul prost. Linia de demarcaţie între atracţie şi repulsie este foarte subţire. Până la urmă, m-am consolat cu ideea simplă că e suficient să ştii dacă o aromă e bună şi dă rezultate. „Mai mult de atât, ce-ţi trebuie să afli?”
Importanța pH-ului
Apoi a intervenit ceva care a introdus un element cu totul nou în căutarea acelor elemente care determină succesul unor arome şi aditivi în comparaţie cu restul – factorul pH. Avusesem intuiţia că semnalul transmis de aditivii lichizi din compoziţia unei nade e mai puternic dacă pH-ul lor este diferit de acela al apei în care pescuieşti cu ei. Când am făcut rost de aparatură profesionistă pentru stabilirea pH-ului şi mi-am verificat toate aromele şi toţi aditivii-cheie, am avut o revelaţie.
Un lucru care a ieşit în evidenţă a fost că aditivii şi aromele cu efectul cel mai rapid erau fie foarte alcaline (pH ridicat), fie foarte acide (pH scăzut).
Frank Warwick
Un lucru care a ieşit în evidenţă a fost că aditivii şi aromele cu efectul cel mai rapid erau fie foarte alcaline (pH ridicat), fie foarte acide (pH scăzut). De asemenea, am constatat că majoritatea aromelor şi aditivilor care se puteau folosi în doze mari fără efecte adverse asupra eficacităţii nadei aveau pH ridicat, de obicei de la 8,5 în sus şi mergând până la 11. Pe de altă parte, pentru a fi eficace, aromele acide trebuiau folosite în doze mai mici. Unele dintre cele mai bune arome aveau un pH de numai 3,2. Mi s-a părut limpede că trebuie să existe o relaţie între nivelul pH-ului şi dozajul optim, lucru pe care îl constatasem în mod empiric de-a lungul a mulţi ani de teste.
De exemplu, poţi să strici un boilies de cârlig de mare atracţie şi să-l faci să nu mai prindă nimic dacă mergi orbeşte pe calea excesului de aromă – cum ar fi dacă alegi o aromă acidă şi o foloseşti la un nivel ridicat, să zicem 5–10 ml pentru fiecare ou, când, de fapt, o doză de 0,5–1,5 ml ar fi mult mai bună.
În schimb, la o aromă alcalină poţi să lucrezi cu doze mult mai mari decât ai putea bănui, fără să cazi în exces. Am folosit aroma de Squid Octopus Koi Rearer de la Solar (al cărei pH este de 10,2–10,8) la un nivel de până la 25 ml pe ou în boiliesuri de atracţie. Rezultatul a fost că boiliesurile au prins mult mai bine decât dacă aş fi folosit o doză mai modestă şi aparent mai rezonabilă, cum ar fi de 4 ml pe ou.
Ce se întâmplă cu aromele şi atractanţii care au un pH neutru, în jur de 7? Din constatările mele, sunt mai puţin rapide ca atracție, însă prind peşte şi ele. Atât că s-ar putea să fie mai potrivite în boiliesuri nutritive, echilibrate, mai puţin stridente, pentru care aroma din compoziţie joacă doar rolul de etichetă olfactivă. S-ar putea, de asemenea, ca boiliesurile care conțin astfel de aditivi cu pH neutru să fie mai uşor de consumat în cantităţi mari.
Uleiuri esențiale
Cele mai multe combinaţii aromatice care au în vedere boiliesurile de cârlig de mare atracţie vor avea de câştigat prin adăugarea unui ulei esenţial. Prin natura lor, uleiurile esenţiale rămân în boilies şi constituie o sursă durabilă de atracţie cu mult după ce aroma artificială „s-a spălat” şi nu mai e eficace. Acest aspect poate fi un element important, în funcţie de apa pe care pescuieşti, mai ales în situaţia în care s-ar putea să trebuiască să laşi boiliesul de cârlig neatins pe vad mult timp, de exemplu pe apele mari, cu densitate mică de peşte, unde crapului îi poate lua destulă vreme până să o găsească. Sau pe apele întinse, în condiţii de furtună, când nu poţi să ieşi cu barca pentru a replanta, iar boiliesul rămâne pe poziţie câteva zile.
Dintre uleiurile esenţiale pe care le-am încercat, unele dintre cele mai bune sunt cele de bergamotă, ylang-ylang, usturoi, piper negru, nucşoară, ceapă, dafin şi uleiul RH1 produs de Rod Hutchinson. În cazul meu, niciunul n-a fost folosit ca sursă de atracţie principală, ci ca sursă de atracţie complementară. Vă sugerez să fiţi foarte atenţi cu ele, fiindcă sunt foarte puternice. Începeţi cu doze mici şi vedeţi cum răspunde peştele. Ca principiu de lucru (dar nu e o regulă), încercaţi 4 picături la fiecare ou. La uleiurile esenţiale foarte tari, cum sunt cele de ceapă şi usturoi, veţi avea nevoie de cantităţi mai reduse.
Pop-up sau wafter?
De câte ori vorbesc despre boiliesuri de cârlig de mare atracţie folosite izolat, multă lume presupune automat că mă refer la pop-up-uri. E aproape o idee preconcepută. În realitate, nu e deloc aşa. Aş zice că majoritatea boiliesurilor mele de acest tip sunt boiliesuri critic echilibrate (wafters). Cu alte cuvinte, boiliesuri care se scufundă încet sub greutatea cârligului şi monturii şi care se aşază uşor pe substrat sau aproape de el.
Wafters. Boiliesuri (de cârlig) care se scufundă încet sub greutatea cârligului şi monturii şi care se aşază uşor pe substrat sau aproape de el.
Frank Warwick
Pop-up-urile dau rezultate şi ele, însă fără discuţie că e mai bine să fii flexibil şi să verifici ce tip de prezentare are mai mult succes pe o anumită apă. Personal, urăsc să dau cu pop-up-uri exagerat de flotante, care au nevoie de una sau două alice ca să le ancoreze. Gândiţi-vă ce ineficient şi stângaci arată o montură cu asemenea accesorii greoaie. Parcă şi văd alicele lovindu-se de buza peştelui şi împiedicând cârligul să înţepe bine. Am mare grijă ca pop-up-urile mele să se scufunde cu o singură alică numărul 4 sau 6. Pentru asta, adaug în compoziţia boiliesurilor un mix HNV ceva mai greu, reduc flotabilitatea şi o reglez. Schimbând proporţiile, pot să obţin orice grad de flotabilitate vreau, de la boiliesuri care se scufundă încet la boiliesuri care se scufundă mai repede, boiliesuri echilibrate care se scufundă foarte încet şi aşa mai departe. Lucrez cu cantităţi mici, aşa-numitele „mixuri de un ou”, adică partea lichidă e compusă dintr-un singur ou, peste care pun atât mix cât e necesar ca să obţin coca de boilies. Îmi notez foarte precis dozajele şi etichetez fiecare tranșă de boilies. Dacă vreţi să adăugaţi greutate unui mix gata făcut, folosiţi în loc de ingrediente HNV un mix 50/50 simplu. În funcţie de cantitatea de mix folosită, veţi regla flotabilitatea boiliesurilor.
Aici se încheie subiectul boiliesurilor de cârlig viu colorate, de mare atracţie. În concluzie, presupun că am devenit unul dintre cele mai rele coşmaruri ale producătorilor de nade. De-a lungul anilor, am scris despre aceste boiliesuri, le-am promovat şi am încurajat pescarii să le încerce. N-am spus însă niciodată că ar trebui să renunţăm la boiliesurile de cârlig cu valoare nutritivă. Pescarii ar trebui să aibă în vedere tactica boiliesurilor de atracţie folosite izolat ca alternativă. Eu personal am întotdeauna la mine şi boiliesuri de cârlig nutritive, şi boiliesuri de cârlig de mare atracţie, pentru orice eventualitate.
- Traducere de Vlad Pavlovici
