Cristian, pe baza celor citite despre crapi și a ceea ce am experimentat de-a lungul timpului pe diverse lacuri, încerc să răspund la întrebările tale.
În ciuda "folclorului" care îi atribuie abilități pe care nu le are, crapul "funcționează" simplu. Foarte pe scurt, receptorii crapului sunt legați direct la sistemul nervos central. Cu ajutorul receptorilor și organelor specializate, crapul detectează semnalele de hrană, de reproducere sau de pericol. Aceste semnale sunt esențiale pentru existența sa, deoarece sunt cele care asigură perpetuarea speciei.
În funcție de starea crapului de la un anumit moment, unele semnale au întâietate. Spre exemplu, dacă este în perioada de reproducere, "în bătaie", hrănirea trece în plan secundar. Similar, dacă "urlă foamea-n el", semnalele de hrană sunt prioritare față de cele de pericol. Ăsta este unul dintre motivele pentru care îi și prindem.
Dacă, în schimb, nu simte pericol, nu are nevoie de hrană și nici nu trebuie să se reproducă, atunci caută o zonă de confort, cum ar fi: - adâncimea la care, în funcție de presiunea atmosferică și hidrostatică, se simte cel mai bine - apă cu temperatură mai mică sau mai mare - apă mai bogată în oxigen - structuri care îl păzesc de pericole - substrat unde hrana naturală este la "botul calului".
Ca să rezum și să n-o mai lungesc cu teoria, crapii caută, sunt atrași de sau fug de ceva, reacționează la ce se întâmplă în mediul lor.
Legat de prima ta întrebare, crapii se hrănesc pe substrat, aspirând locurile care emit semnale de hrană, filtrând în cavitatea orală ce-au aspirat și mâncând ce validează papilele gustative ca fiind hrană. Hrana naturală include, în principal, proteine, deoarece asta găsește pe și în substrat (scoici, larve, raci etc.). Dacă lacul conține scoici care colonizează pe structuri tari (pietre, crengi etc.), atunci zonele tari pot fi surse de hrană. Dacă mâlul din lac sau din anumite zone este aerob (oxigenat), atunci, foarte probabil, conține și hrană pentru crap și, prin urmare, zonele cu substrate moale pot fi surse de hrană. Dacă nădim și nada transmite semnale de hrană detectabile de către crap, atunci zona nădită devine o sursă de hrană, indiferent că substratul acolo este tare sau moale. Ca să-l prindem, trebuie să plasăm montura fie în zonele unde crapul are hrană naturală, fie în zonele pe unde circulă, fie în zonele de confort, fie să sperăm ca va veni pe zona nădită. Pe lângă asta, mai este o condiție importantă: crapul să aspire montura și montura să funcționeze corect, respectiv, cârligul să rămână înfipt în gura sa.
În alegerea locurilor pentru plasarea monturii, substratul este unul dintre elementele importante, dar nu este întotdeauna factorul decisiv. Ideal ar fi un substrat care conține hrană naturală sau, cel puțin, unde nada și montura sunt prezentate corect. Pe lângă substrat, adâncimea la care plasăm montura poate fi cheia succesului unei partide. Degeaba am găsit un substrat care ni se pare locul ideal, dacă la acel moment crapii se simt confortabil la altă adâncime sau, pur și simplu, sunt în altă zonă a lacului.
Referitor la "Pesti mari, unde prefera sa se hraneasca mai mult?", crapii, mari sau mici, nu iau decizii pe baza preferințelor. Cum am scris mai sus, doar reacționează. Crapii se hrănesc acolo unde detectează hrană. În niciun caz nu "raționează" de genul "azi am poftă de chironomide, nu mănânc scoicile astea, că și ieri tot asta am mâncat". Detectează și mănâncă doar ce au fost "programați", prin codul genetic, să detecteze și să mănânce.
|