DRUMUL CU SERPENTINE

In cei cinci ani de cand s-au deschis pentru public, lacurile de la Varlaam au parcurs un drum diferit. Sectorul A n-a avut ezitari, a mers drept si a crescut incet de la un an la altul. Lacul era terminat in momentul deschiderii, iar proiectul gandit pentru el s-a confirmat fara sincope. Pentru Sectorul B, drumul a fost plin de serpentine. A inceput prin a fi o balastiera in lucru, cu aspect de santier pe zonele indepartate, s-a extins, si-a schimbat topografia, si-a schimbat profilul prin disparitia bradisului si aparitia ciortanilor. Fiecare schimbare putea sa aiba efecte neasteptate, cum s-a si intamplat. Nimeni n-a anticipat cresterea ciortanilor din generatia 2014, care au ajuns la 20kg in trei ani si au transformat lacul. Treptat, Sectorul B s-a maturizat, malurile pustii au fost acoperite cu cortine de stuf, in jurul standurilor au aparut palcuri de plopi si salcami, iar apa s-a limpezit din nou. Lacul are acum sute de crapi mari, iar ritmul de crestere pare sa continue.

Doar malul de nord mai e in lucru, dar are deja un drum pietruit, ca o sosea cu doua benzi, si va avea si standuri amenajate, la fel ca si celelalte maluri. Anul trecut, era salbatic si aproape inaccesibil. In primavara lui 2017, am coborat cu echipamentul in spate faleza abrupta de langa el si m-am asezat pe un loc pe care nu mai pescuise nimeni. In fata mea, se intindea zona cea mai noua a lacului, ultima zona exploatata inainte de terminarea lucrarilor. Voiam sa verific daca locurile nou create atrag pestii mai mult decat locurile vechi. Din experienta Sectorului B, s-ar fi putut spune ca da, insa noutatea nu tine mult. Locurile bune sunt bune dintr-un cumul de factori, nu doar pentru ca sunt noi. Era foarte cald, zilele erau luminoase, cu nori albi alergand pe cer, si pestele tocmai se pregatea sa intre in bataie, asa ca partida n-a fost un test reusit. De pe varful falezei, vedeam crapii plimbandu-se in grupuri la suprafata, cautand locurile cu apa mica pentru depunere. Nada nu-i prea interesa. Am prins totusi cativa crapi - cel mai mare fiind un exemplar de 20kg mai mult lat decat lung, probabil din generatia 2014.

Pe langa ideea de a testa un loc nou, ma asezasem pe malul salbatic al Sectorului B si dintr-o nostalgie fata de balastierele pe care pescuiam cu ani in urma si care n-aveau niciun fel de amenajari, asa cum nu avusese nici Sectorul B. Faptul ca trebuia sa iti transporti bagajele pe stand fara masina, sa iti faci singur un loc de cort sau sa iti defrisezi culoare de trecere prin stuf sau sa improvizezi un loc de acces la apa, prin care poti iesi cu barca sau sa scoti pestele, toate astea nu erau comode, insa aveau un anumit farmec care se pierde cand pescuiesti pe un lac pus la punct in cele mai mici detalii. Am pescuit mult pe balastiere neamenajate si mi-au placut intotdeauna pentru apele lor transparente si pentru pestii lor impecabili si foarte puternici. E adevarat ca unele balastiere nu mai aveau pesti impecabili si puternici, fiindca nu mai aveau niciun peste. Pastrasera insa o atmosfera care te captiva... In curand, malul salbatic al Sectorului B avea sa se transforme si sa se urbanizeze, la fel cum se transformase tot lacul: standuri largi, drumuri pietruite, panouri de curent la fiecare stand. Facilitatile obisnuite ale unui lac comercial. Locul pe care ma asezasem avea cioate de stuf taioase, pamant denivelat pe care nu stiai cum sa-ti pui cortul si o portie de noroi la marginea apei. Asa fusese tot Sectorul B cu doar cativa ani in urma - o aventura in necunoscut. Acum stateam pe ultimul petec de teren neamenajat, ultima bucata de lac care ramasese neatinsa, de cand incepusem proiectul Varlaam, cu cinci ani in urma. Parcat la vreo 200 de metri, un buldoexcavator galben astepta sa curete locul si sa-l niveleze.