MOCHETA DE BRADIS

Am facut cunostinta cu cele doua lacuri de la Varlaam in iunie 2013. Lacurile inca nu aveau niciun nume si nici nu eram sigur ca urmau sa fie deschise ca lacuri separate. Exista si posibilitatea de a sparge digul dintre ele si de a le transforma intr-un singur lac, dar asta urma sa decidem mai tarziu. Pentru moment, le-am botezat Sectorul A si Sectorul B, doua nume lipsite de imaginatie, dar simple si practice. Sectorul A avea ape curate, fara niciun fir de bradis, in timp ce Sectorul B era acoperit in mare parte cu un covor de bradis atat de gros incat, pe jumatate din lac, nu vedeai apa. Vedeai un fel de mocheta verde, presarata cu flori si broaste. O puteai traversa cu barca, dar numai la vasle. Motorul nu se putea folosi, elicea se bloca in bradis. Privita de la distanta, mocheta de bradis nu parea atragatoare, dar ascundea locuri interesante. Vaslind pe deasupra ei, gaseai ochiuri de apa atat de limpede, incat ti se parea ca plutesti deasupra unui acvariu. Le observai doar cand ajungeai deasupra lor. Brusc, in bradisul negru isi facea aparitia un luminis cu substrat alb, de piatra. Pe zonele cu substrat curat, fara bradis, la o adancime de 1,5m, puteai urmari bancurile de rosioare trecand pe sub barca si puteai numara pietrele de pe fundul lacului. Cand am inceput sa pescuiesc pe Sectorul B, cautam aceste locuri curate, tapetate cu pietris, in care vedeam exact cum se aseaza montura si cum cade nada deasupra ei. Printre oglinzile apei, bucatile de nada usoare - mai ales semintele mici, cum sunt graul si canepa - coborau spre fund ca intr-un film derulat cu incetinitorul. Transparenta apei filtrate de bradis era ireala. Si mai avea un avantaj pe care l-am descoperit rapid: iti permitea sa verifici daca ai avut peste pe locurile pescuite. Pur si simplu, te uitai daca nada a fost mancata. Porumbul forma un covor galben, usor de observat. Frecvent, gaseam locurile curatate pana la ultima boaba de porumb, insa monturile ramaneau neatinse.

La apogeul verii, in iulie si august, mocheta de bradis devenea atat de groasa, incat parea eterna. Nu-ti imaginai ca ar putea sa dispara vreodata. Fiind atat de compacta, putea opri vantul. Valurile veneau in viteza pe intinderea de apa libera si se blocau la marginea bradisului, ca si cum s-ar fi lovit de perete. Pe ochiurile de apa curate din interiorul mochetei nu vedeai niciun val, era ca si cum ai fi turnat ulei peste apa. Privita de sus, dintr-un foisor de paza asezat pe marginea lacului, intinderea de iarba acvatica arata ca un desen cu zeci de nuante de verde si galben care se intersectau.

Pescuitul pe Sectorul B era dificil. Lacul parea sa aiba mai putin crap decat Sectorul A, care n-avea nici el prea mult, si puteai sa astepti zile in sir fara sa vezi nicio trasatura. Era in schimb foarte mult caras mare, de 1-2kg, din cauza caruia am ajuns sa folosesc monturi cu distante de 4-5cm intre carlig si momeala. Bradisul te obliga sa pescuiesti doar in micile locuri curate, nu aveai cum sa cauti pestele pe toata intinderea lacului, ca pe Sectorul A. Capturile erau insa iesite din comun - nu prin dimensiuni, prin culoare. Datorita apei limpezi, toti crapii aveau culori inchise, de camuflaj. Unii erau aproape negri. In vara aceea, n-am prins niciun crap mai mare de 15kg si am intrerupt testele dupa cateva partide, fiindca mi se parea ca nu progresez, dar m-am intors la sfarsitul lui octombrie, intr-o saptamana cu vreme calda. Bradisul incepuse sa cada pe fundul apei si lacul era mai usor de traversat cu barca, insa problema gasirii locurilor curate ramasese aceeasi. Intre timp, fusesera terminate primele standuri si m-am asezat pe standul de langa cabana, B4, care era mai larg si oferea o perspectiva foarte buna. Pescuiam impreuna cu un prieten, Brad Radulescu, care avea sa devina unul dintre administratorii lacului. In prima noapte, am prins un crap si cativa carasi, iar a doua zi dimineata tocmai faceam o cafea cand unul dintre avertizori a scos un "bip" scurt. Trebuie sa fie un caras. Swingerul s-a miscat slab. Inca un "bip" anemic. E clar, avem un caras. Ne ocupam de el mai tarziu, dar pentru moment, ca sa nu ne deranjeze, am scos firul de pe avertizor. In timp ce beam cafeaua, tamburul s-a pus in miscare si pestele a inceput sa ia fir. Asta nu mai e caras! am zis amandoi si am pus mana pe lanseta. Pestele s-a parcat in bradis, Brad a iesit cu barca si l-a scos pe zona curata a lacului, iar eu am facut drilul. La minciog, ne-am trezit cu un crap voluminos de 19kg. Era primul exemplar substantial prins pe Sectorul B. In primavara urmatoare, aveam sa-l prind din nou, la 21,2kg. Era prima captura de peste 20kg a lacului. Cine si-ar fi imaginat ca, pana la urmatoarea, aveau sa treaca nu mai putin de trei ani?