CAPTURA

Cu cat ma gindeam mai mult la ce spunea Leroy, cu atat mi se parea ca metoda putea sa dea rezultate si pe Conningbrook, pentru ca nu exista niciun peste care ar fi putut sa manance painea, in afara de crap. Am fugit imediat la micul magazin de langa Tackle Box, am luat cateva paini si le-am dat prin blender. Am testat nada rezultata in chiuveta, arata perfect. Prima oara cand am folosit-o, am pus painea sfaramata in saci solubili legati cu sistemul Korda Funnel Web. Nick Helleur scrisese deja despre tehnica betisorului compact de nada construit cu ajutorul plasei solubile. Pe masura ce plasa se dizolva, nada produce un efect de nor si obtii o zona destul de larga de atractie. Ei bine, in cazul painii, zona de atractie era mult mai mare. Nu-mi venea sa cred ce dispersie poate avea un simplu betisor de 10cm. Nu se putea sa nu mearga. La prima partida pe Conningbrook cu acest tip de nada, am schimbat doua sau trei vaduri. Nu ma puteam hotari cu ce momeala sa dau. Cu o saptamina in urma, un tip daduse cu porumb si pestele sarise ca nebunul pe zona nadita, dar el nu vazuse nicio trasatura. Asta m-a facut sa nu prea am incredere in porumb, desi ceva imi spunea ca porumbul ar putea fi o momeala buna, in combinatie cu painea. In fine, in partida aia n-am prins decat un tipar amarat, asa ca m-am hotarat sa mai caut si alte momeli.

Acum chiar ca trebuia sa incerc porumbul. Intre timp, imi imbunatatisem si reteta de paine. Adaugasem chilli, niste casteri, putin porumb dulce, ba chiar luasem si cativa melci mici din lac, ii sparsesem si ii amestecasem cu painea, poate vor da o doza de atractie in plus. M-am dus la partida urmatoare si m-am asezat ca de obicei pe unul dintre cele trei vaduri. In dimineata urmatoare, chiar inainte sa ma apuc sa strang ca sa plec la serviciu, am avut o trasatura si am scos un crap de 10,8kg. Pestele asta a insemnat momentul de cotitura, mi-a dat incredere ca tactica functioneaza. Si chiar asa a si fost. In saptamanile urmatoare, ori de cate ori am reusit sa ma asez pe unul dintre cele locuri, am luat un crap de Conningbrook de fiecare data! Punctul culminant a fost in dimineata zilei de 29 august, cand l-am prins pe Two Tone si, cu ocazia asta, am batut recordul national la crap.

Vlad Pavlovici: Sase ani pe urmele unui crap capital! Ce implicatii a avut aventura asta in viata ta?

Lee Jackson: Two Tone m-a costat, printre altele, 12.000 de ore de pescuit si o casnicie ratata. Au fost zile in care am urat lacul ala. Au fost nopti de iarna in care m-am trezit inghetat in cort, din pricina frigului. Am avut o partida in care a plouat fara oprire 48 de ore si apa aproape ca m-a luat cu totul. Intr-un an, furtunile mi-au facut praf trei corturi. Dar erau si dimineti linistite de primavara, cand deschideam ochii si vedeam rasaritul pe un cer colorat intens in roz si portocaliu si totul parea ca-mi zambeste. Azi o sa-l prind, imi spuneam. Intr-o asemenea dimineata, care-ti taia rasuflarea cu frumusetea ei, am numarat pe apa 78 de lebede.