STILUL LOCULUI SI STILUL DE PESCUIT

Vlad Pavlovici: E clar ca pescarii straini prezinta riscuri mai mici decat pescarii locali, insa paza unui lac nu se refera numai la pescari, dupa cum stim foarte bine.

Madalin Barnea: Prioritatea data pescarilor straini e un aspect care protejeaza lacul de furt, dar stim cu totii ca, in Romania, fara paza serioasa, cele descrise mai sus nu ar fi suficiente. Poate ca oamenii sunt mai corecti decat noi. Poate ca au mai mult respect unii fata de altii. Eu privesc lucrurile prin prisma oamenilor si intamplarilor din Romania si imi este destul de greu sa inteleg cum de nu se fura. La Pelagicevo, gardurile caselor au un metru inaltime (nu 3m, ca la noi), oamenii isi lasa masinile deschise, lacul are pesti imensi, ei sunt destul de saraci si totusi nu se fura.

O sa povestesc o intamplare de la ultima partida pe Pelagicevo, care poate fi o parte din raspunsul la intrebarea "cum de nu dispar pestii". E o poveste care poate parea greu de crezut pentru anul 2017, dar e reala. Intr-una din serile petrecute pe malul lacului, am avut parte de o petrecere tinuta in unul din satele din imediata apropiere a lacului. Aveam mai tarziu sa aflam ca era o nunta. Toate bune si frumoase, muzica data la maxim, stim foarte bine ce inseamna sa auzi o nunta din satul vecin cand esti la pescuit, te simti ca si cum ai participa.... La un moment dat, in toiul muzicii, se aude o rafala de arma automata. A durat 10-15 secunde, probabil pret de un incarcator. Prietenii mei si cu mine eram stransi pe unul dintre standuri si initial ne-am mirat, dupa care am inceput sa glumim... ha-ha-ha... hi-hi-hi... Dupa un sfert de ora, alta rafala. S-a tras cu mitraliera pana spre dimineata. Se pare ca un nuntas (sau mai multi, nu stiu exact cum e obiceiul locului) si prietenul lui AK-47, zis si Kalasnikov sau AKM, se distrau de minune. Am inteles ca localnicii au pastrat multe arme din razboi. Si nu numai atat, dar gasesti si munitie si e chiar ieftina! Punand lucrurile cap la cap si lasand gluma la o parte, cred ca oamenii sunt mai corecti decat noi. Dar mai cred ca este vorba si de FRICA. Daca vrei sa intri in casa cuiva sau sa furi ceva, nu cred ca sta nimeni sa te intrebe ce cauti acolo. S-ar putea sa vorbesti direct cu prietenul AKM. In multe tari chiar foarte civilizate, povestea asta cu frica functioneaza: frica de politie, frica de amenzi sau, in cazuri extreme, frica de AKM...

Vlad Pavlovici: Care este stilul de pescuit pe care l-ai practicat la Pelagicevo si ce rezultate ai obtinut? Ce informatii despre locuri, nade, strategii sau monturi le poti da celor care nu cunosc lacul?

Madalin Barnea: O sa creionez fiecare partida in parte, iar la sfarsit o sa incerc sa trasez cateva idei generale, in viziunea mea, despre pescuitul la Pelagicevo, dar nu numai. Trebuie sa precizez ca, la Pelagicevo, se pescuieste aruncat din mana. Eu, in perioada 2011-2016, am pescuit doar plantat. Prin urmare a trebuit sa-mi completez  un pic echipamentul (nu mai aveam lansete si mulinete de marker si spod, care sunt indispensabile pescuitului de pe mal, imi trebuiau accesorii pentru nadit si asa mai departe). De asemenea, imi trebuia un minim de antrenament de casting. Pelagicevo nu este un lac pe care se  pescuiesti la distante extreme, iar pescuitul din mana este ca mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata, dar tot iti trebuie un pic de timp de acomodare.

Prima partida am facut-o in aprilie 2016 impreuna cu un grup de sapte prieteni. Perioada calda, vreme stabila, iar lacul, plin! Se pescuia pe aproximativ 20 de standuri. Cand  se nadea, era un adevarat bombardament. Stiam ca se nadeste destul de mult si am venit pregatit cu aproximativ 30kg de boiliesuri de 20mm (Meat & Fish si Belachan de la Select Baits) si 20kg de seminte preparate (porumb si canepa tot de Select Baits). Strategia urma sa o fac pe balta, dupa ce vedeam ce am in fata. Fiind mai multi, puteam culege ceva informatii destul de repede. Am stat pe standul 24, unul dintre prieteni statea pe standul 25 (eram pozitionati oarecum in centrul lacului), iar ceilalti erau asezati spre capetele lacului.

Aveam la dispozitie sapte zile de pescuit si am inceput partida ca la carte. Am dat cu markerul si am periat zona pe care urma sa o pescuiesc. Am gasit un platou interesant, cu substrat tare, pietros, dar nu foarte mare,  la circa 45-50m de mal, spre extremitate stanga a standului. Pe platou aveam 2,5m adancime, iar in rest in jur de 3,5m. In spatele platoului, aveam ca o groapa de pana la 4,5m adancime. In rest apa era constanta, doar duritatea substratului era diferita - erau zone intinse cu un strat de mal si, din loc in loc, erau niste limbi tari de piatra, dar fara diferente de adancime.