Din moment ce discuția deviază spre "știință vs. credință", câștigătorul se cunoaște dinainte. Dacă pescarul este convins că un anume ingredient este eficient fie că a văzut la cineva în care are încredere, fie că a făcut "teste", nu mai contează că respectiva substanță nu este detectată de crap. Își va păstra convingerile și va inventa proprii explicații care contrazic știința, tocmai pentru a-și consolida credința.
Un lucru e cert: tot ce are miros în industria nadelor are priză la pescar. Și cu cât miroase mai puternic, cu atât are o atracție mai mare pentru cumpărător. Asta pentru că ne este greu (sau nu vrem) să acceptăm că noi mirosim aer, iar crapul "miroase" apă.
Chiar și în cazul în care o aromă este eficientă în a atrage crapul (a-l determina să investigheze), cel mai probabil compușii chimici pe care îi detectează (solubili în apă la temperatura 10-30 de grade Celsius și pentru care are chemoreceptori) nu sunt aceeași cu cei pe care îi percepe mirosul nostru (volatili).
La rafturile cu nadă în magazinele de pescuit, una dintre întrebările comune este "ce aromă merge cel mai bine primăvara/vara/toamna sau, mai general, pe apă rece/caldă?". Pescarul primește un răspuns, cumpără și merge pe baltă cu încredere.
Până la urmă este normal să fie așa, din moment ce știința este pentru "oamenii în halate albe", pe când aromele sunt pentru nasul pescarului.