Marian Oprea scrie:
Ingredientele importante si scumpe (fainuri animale, extracte naturale etc) sunt greu de procurat direct de la producator. Ca idee, un singur sortiment de faina de peste norvegiana sau peruana are o cantitate minima in care poate fi comandat de 20 de tone. Daca va ganditi sa cautati intermediari, este altceva, adica altii care fac acelasi lucru ca si magazinele de pescuit: sparg cantitatile mari in altele mai mici, lucru care se reflecta in mod natural in cresterea pretului per kg.
La inceputul carierei mele, imi concepeam mixuri de baza din produse de la Plafar si din piata. Am realizat treptat ca uleiul de peste specializat nu poate fi inlocuit cu cel recomandat ca supliment alimentar, ca faina de peste furajera nu are nimic a face cu cea predigerata, ca soia degresata se comporta altfel decat cea de la Plafar, ca aromele de la marile firme de nada erau foarte diferite fata de cele alimentare.
Deci sa intelegem ca cei din urma au alte surse si fabrici de productie iar produsele care sunt destinate si consumului uman sunt mai proaste calitativ decat cele folosite in furajarea crapului.
Ma indoiesc sincer, nu are nici o logica.
Eventual niste baieti pescari destepti au ales din aceasta mare piata destinata furajarii si consumului uman cateva ingrediente care se potrivesc in industria nadelor si au facut un bussines din asta. Unul pe care cu totii il apreciem si carora le suntem clienti.
Parca suna mai plauzibil nu?