Salut Marian,
Dacă oamenii se plictisesc citind cele scrise de mine, sunt liberi să citească altceva. Dacă te dor degetele încercând să convingi că testul propus de tine este concludent, ne te pot ajuta. Dacă ți-au trecut prin mână tone de făină de pește, nu înseamnă că ai căpătat automat calificare în standarde de testare și cercetare. Dacă vom continua să vorbim despre tine și despre mine, oamenii vor reține "cearta" dintre Marian și Victor, nu concluzia dezbaterii, respectiv dacă metoda propusă de tine este validă sau nu.
Din tot ce ai scris până acum, un singur lucru am reținut ca fiind important și la obiect: "exista o diferenta clara intre anumite produse , se vede cu ochiul liber". Da, cele trei recipiente ne arată că avem de-a face cu trei produse diferite. Este singura concluzie certă. În ceea ce privește analiza calitativă (ce substanțe și în ce proporții), dacă testele atât de simple ar fi concludente, nu ar mai fi fost necesare cromatografele, kiturile de test specializate pe categoriile de substanțe și procedurile complexe de testare.
Ca să-mi dau seama că trei făinuri de pește sunt diferite, nu am nevoie să le pun în apă și să le las 24 de ore. Este de ajuns să fac trei grămăjoare și să le pun pe o hârtie albă. Analiza organoleptică (văz, miros, gust, pipăit) va fi suficientă (și nici nu am nevoie ca în prealabil să-mi fi trecut prin mână tone de făină de pește). Altfel, degeaba văd în apă că una se solubilizează mai mult decât alta, dacă nu știu care sunt ingredientele solubile și în ce proporție. Un compus care conține 15% sare, 15% zahăr și 10% proteină solubilă se va solubiliza mai mult decât altul care conține doar 20% proteină solubilă.
Concluzia mea bazată pe argumentele prezentate în mesajele anterioare este că metoda de testare propusă de tine este neconcludentă. Util dar nu neapărat concludent pentru cei care citesc acest topic ar fi fost să știe care sunt produsele din cele trei recipiente.
Dacă metoda de analiză "paharul cu apă" ar fi fost validă (de necontestat), cei care umblă cu "făină vopsită" ar fi fost în culpă, deci nu ai fi avut de ce să-ți fie teamă de reacția lor și, mai mult, ai fi putut chiar să sesizezi autoritățile.
Dacă aș lua mostre de la trei vânzători de ingrediente și m-aș duce cu ele la un laborator de analiză, nu aș avea nicio problemă în a face publice rezultatele, mai ales dacă nu ar fi conforme cu fișa tehnică a produsului.
O întrebare:
Sefer Marian scrie:
...toate loturile vin insotite de buletin de analiza direct de la producator .
Buletinul de analiză este pus la dispoziția cumpărătorilor la fiecare achiziție? Cu alte cuvinte, atunci când cumpără făină de pește de la BaitShop, știu că procentul de proteină solubilă este de, să zicem, 18% sau 32%?
Ca să închei, dezbaterea de față nu are ca scop ca tu să mă convingi pe mine (cu argumente de genul "clar ca lumina zilei", "practica este de n ori mai relevanta decat teoria" și "prin a mea au trecut cel putin 10 tone") că metoda propusă de tine este concludentă și nici ca eu să te conving pe tine că testul prezentat de tine este invalid (pe baza argumentelor pe care le-am adus). Mă gândesc doar la cititorii care vor raționa astfel: "dacă proprietarul unei firme care comercializează ingrediente pentru boilies căruia i-au trecut prin mână zeci de tone de făină de pește folosește acest test pentru a măsura calitatea făinii de pește, înseamnă că metoda trebuie să fie corectă".
Dacă pescarul care a câștigat nenumărate concursuri de pescuit ne spune că o mulinetă tocmai apărută pe piață este fiabilă, înseamnă că așa trebuie să fie. Dacă cineva care a rulat tone de boilies ne spune că uleiul esențial este solubil în apă, înseamnă că așa trebuie să fie. Dacă ne uităm la un
time-lapse cu un cer senin plin de stele și vedem cum tot universul se învârte în jurul pământului, înseamnă că așa este (clar ca lumina... lunii).