Inițial am vrut să scriu cele ce urmează în continuarea topicului
Boiliesuri HNV dar cum era deja prea "diluat", am decis să deschid unul nou.
Cu ani în urmă vorbeam - într-o discuție privată - cu un producător autohton de nadă despre boilies-urile HNV. Îmi spunea că boilies-urile HNV se deosebesc de cele "normale" prin faptul că au proteină lactică.
Un alt producător din România afirma, tot cu ceva timp în urmă, că boilies-urile HNV nu sunt altceva decât boilies-urile normale în care doar se crește procentul de făină de pește.
Înainte să ajung la subiect, cu riscul de a plictisi, mai relatez o discuție pe care am avut-o cu un pescar afiliat al unei firme de nadă autohtone. Se întâmpla cam pe vremea când belachan-ul era noua "vedetă" pe piața nadelor de la noi. Îmi povestea cu convingere absolută cum una dintre echipele producătorului respectiv a câștigat locul întâi într-un concurs prin adăugarea a câteva picături de extract de belachan în mixul de boilies față de rețeta standard. Cum am spus, era pe deplin convins că acele picături adiționale au făcut diferența.
Din motive evidente, nu pot spune despre ce persoane și firme este vorba. Pot spune însă că respectivii și respectivele firme aveau și au simpatizanții lor (ca să-l parafrazez pe Horațiu din topicul amintit la început
). Cu alte cuvinte, surse de informare și cunoaștere pentru unii pescari (simpatizanți și clienți).
Ajungând la subiect, că tot s-a discutat despre preferințele peștilor și învățarea acestora cu un boilies care să facă legea pe anumite lacuri, fără să spun că sunt greșite observațiile celor au fost martori la evenimente de genul "nădeai cu boilies-ul casei, prindeai, nădeai cu alt boilies, nu prindeai sau prindeai mai greu", o să rezum modalitatea de testare și concluziile unor "oameni în halate albe" (ca să-l citez pe Horațiu
) în urma mai multor studii efectuate de echipe diferite și în locuri (țări) diferite.
Pe scurt: s-a folosit puiet de
grass carp (
Ctenopharyngodon idella, pe românește ten) din fermele piscicole care a fost crescut cu aceeași dietă până la vârsta de 3 luni (ajungând la o lungime de aproximativ 2,5cm). După această vârstă, puietul s-a separat în două grupe. Pentru următoarele 6 luni au avut diete diferite. Prima grupă o dietă predominant proteică (larve de țânțari). A doua o dietă predominant vegetariană (lintiță și frunze de salată verde). La vârsta de 9 luni, exemplarele din cele două grupe aveau dimensiuni între 6 și 9 centimetri. Prima observație: peștii din cele două grupe erau comparabili ca dimensiune.
A două observație este că în urma testelor cu diferite substanțe - în principal aminoacizi - rezultatele au condus la concluzia că, după cele 6 luni de dietă diferențiată, preferințele nu s-au modificat. Cu alte cuvinte, preferințele sunt de fapt ceea ce se știa, respectiv că sunt parte a codului genetic. Deci nu putem vorbi despre preferințe în sensul definiției, ca acțiunea de a alege dintre mai multe opțiuni.
Alte teste interesante, din punctul meu de vedere, au fost făcute înfometând peștii înainte de a le testa reacția la diferite substanțe sau în apă având temperaturi diferite. Dar cum pescuitul nu este știință, ci mai mult "credință", mă opresc pentru a nu fi acuzat de "erezie".