touareg scrie:
Victor,tu vorbesti mai mult din teste de laborator,unde este un mediu controlat,dar situatia pe balta este mult mai nuantata,aici sunt diferite semnale chimice care pot interfera cu semnalul transmis de nada.
Cu siguranță, condițiile de laborator diferă semnificativ de cele de pe baltă, așa cum pe baltă condițiile se pot schimba de la un minut la altul. Însă, ceea ce nu se schimbă este peștele (morfologic și fiziologic). Și în laborator și pe baltă peștele are aceeași fiziologie. Asta înseamnă că dacă în laborator s-a stabilit că nu poate (sau poate) detecta o anumită substanță, la fel se va întâmpla și pe baltă.
touareg scrie:
Poti sa ai profilul aminoacidic perfect ,daca nada ta se afla pe patul de nada al pescarului care a pescuit inaintea ta pe acelasi stand .Sau pe o colonie de chironomide! Si tot de parerea raman ca crapul nu poate detecta boilesul de carlig de pe patul de nada,pur si simplu nu are asa o acuratete:"hopa , bila asta contine cu 10% mai mult acid glutamic,doar pe asta am sa-l mananc!De fapt pestele detecteaza un flux de semnale chimice care-l fac sa consume nada noastra(sau nu) .
Având receptori care pot detecta aminoacizi în concentrație de 1:1.000.000.000.000.000.000, putem spune că are o acuratețe foarte bună. Apoi, chemoreceptorii nu sunt singurii care au rol în detecția hranei.
Cum am spus într-un mesaj anterior, fiecare interpretează și aplică așa cum dorește concluziile cercetărilor științifice. În ceea ce mă privește, la modul ideal, aș vrea ca primul lucru pe care crapul să-l investigheze de pe zona nădită să fie momeala. Pentru asta, prima condiție este ca momeala să se diferențieze, să iasă în evidență.
Pentru mine, efortul pe care trebuie să-l fac când discut și analizez nadele este să nu mă raportez la simțurile noastre și mediul în care trăim noi deoarece nu prea au legătură cu simțurile crapului și mediul acestuia. O comparație: dacă aș fi vânător și aș omorî o antilopă, probabil că primele lucruri pe care l-aș mânca ar fi mușchiuleți, cotlete etc. preparate la grătar. Dacă leul omoară antilopa, primul lucru pe care îl mănâncă este ficatul deoarece este cel mai bogat în nutrienți, leul fiind programat genetic în acest sens, instinctul de supraviețuire fiind cel mai puternic. Cu alte cuvinte, spre deosebire de leu, nu doar că nu aleg părțile cele mai nutritive dar mai și alterez din nutrienți prin prepararea termică. Revenind la crap, la fel ca leul, norocul nostru este că are în dotare tot ce-i trebuie pentru a detecta semnalele chimice din boilies, validându-l astfel ca sursă de hrană. De ce vorbesc despre noroc și de ce șansele sunt în favoarea noastră, a pescarilor? Deoarece, deși pare paradoxal, este mult mai greu la anii ăștia să faci un boilies care să nu prindă pește.
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
