Enescu Bogdan scrie:
1. sunt 10 aminoacizi principali care pot fi obținuți din partea solida, lichida sau amândouă. Nu știu care aminoacizi sunt mai buni cei din partea solida sau cei din partea lichida
2. Eu urmăresc când fac bilele de nadit sa obțin minim 25% proteina, 25% carbohidrați, maxim 10% grăsimi, un pic de fibre plus toți aminoacizii. Cu greu depășesc la carbohidrați 20%
În primul rând ar trebui să facem distincția și să evităm confuzia între atracție și nutriție. În ceea ce privește nutriția, lucrurile sunt clare în urma studiilor efectuate de-a lungul timpului (necesarul în procente de proteine, carbohidrați, lipide, vitamine etc.). Tot studiile au arătat care este profilul aminoacizilor pentru a asigura necesarul nutrițional.
Nu îmi dau seama la ce te referi când spui "aminoacizi mai buni". Ceea ce contează este în ce proporții sunt (care este profilul) și cât de ușor/greu sunt extrași din boilies odată ajuns în apă, astfel încât să fie detectați de crap (dacă vorbim despre ingrediente hydrolizate, proteine solubile etc.). Lichidele sunt absorbite de (sau amestecate în) ingredientele solide din mix. Tratamentul termic - vorbim de bilele fierte - face ca extracția compușilor chimici în apă să facă la o altă rată (viteză) decât absorbția (amestecarea) în timpul malaxării, în special din pricina ingredientelor (compușilor) de legătură (ex. albumină, WPC).
Când spui "10 aminoacizi principali" bănuiesc că te referi la cei esențiali. Aceștia sunt esențiali sub aspectul nutriției dar în ceea ce privește atracția, ar trebui să ne îndreptăm atenția în special spre aminocizii care au rol de atracție, aceștia fiind în special neesențiali (ex. acid aspartic, acid glutamic). Mai mult, parte din acizii esențiali au chiar efect invers, respectiv de respingere. Apoi, dacă discutăm și despre polaritatea aminoacizilor, lucrurile se complică și mai mult.
O altă aplicabilitate a profilului aminoacizilor din nadă ar fi atunci când, de exemplu, vrei să ții sub control - la valori cât mai mici - acei aminoacizi care sunt preferați de peștii carnivori, cum ar fi somnul care ne deranjează când pescuim la crap.
Enescu Bogdan scrie:
3. la bilele de cârlig (încerc sa prind pești mai mari si sa evit peștii mici am dreptul la utopia mea)urmăresc 40% proteina, 20% carbohidrați, maxim 10% grăsimi 0% fibre
4. Bila mea de cârlig care a prins peștii cei mai mari avea 52% proteina 3% carbohidrați 9% grăsimi 0% fibre era extrem de "neatractivă" a fost o dialelă cu icre negre dar nu îmi mai permit
Suntem liberi să credem ce vrem și să tragem propriile concluzii pe baza celor observate pe baltă. Legat de asta, sunt oamenii care sunt convinși și încearcă să-i convingă pe alții că pământul este plat argumentând, printre altele, că toate imaginile din spațiu sunt "făcături".
În ceea ce mă privește, n-am identificat nicio diferență la nivel fiziologic și morfologic care să separe - când vine vorba de hrană - un crap de 5kg de unul de 20kg (de exemplu). Prin urmare, nu mi-am propus să explorez cum aș putea să selectez peștii strict din compoziția boilies-ului. Mai degrabă aș încerca să fac selecția din mecanica monturii. Legat de asta, mai mult de dragul științei, m-aș putea gândi să fac niște boilies-uri foarte dense (deci grele) care vor putea fi aspirate doar de exemplarele mari, prin faptul că au o forță de absorbție mai are. Totuși, dacă mi-aș propune așa ceva, în loc să umblu la compoziția mixului, aș putea pur și simplu lesta montura (alică de plumb sau pastă de tungsten).
Enescu Bogdan scrie:
5. Habar nu am ce se întâmplă/transforma mixul după fierbere, in ce se transforma proteina/carbohidrații pot sa combin o parte solida cu una lichida care sa creeze un dezastru chimic, mai ales ca sunt multe componente hidrolizate
6. Nu știu cat aminoacizi pierzi prin fierbere
Deși proteinele și aminoacizii sunt în aceeași oală la fierberea boilies-ului, nu mai sunt în aceeași "oală" când vine vorba despre degradarea în funcție de temperatură. Aminoacizii sunt mult mai stabili la temperaturi înalte, spre deosebire de proteine care încep să se desfacă chiar și la 50 de grade Celsius. Degradarea aminoacizilor se produce la temperaturi sensibil mai mari decât temperatura de fierbere a apei, deci nu ar trebui să ne îngrijoreze acest aspect.