Arhip Andrei scrie:
Inainte de toate trebuie sa sti ca proteina este principalul factor de atractie dintr-un boilies...
Aș spune că discuția este puțin mai nuanțată aici împărțind atracția în două: ce îl face pe crap să investigheze zona (prima etapă) și ce îl determină să se hrănească (a doua etapă). Principalul factor de investigare este pH-ul, respectiv variația de pH din zona respectivă. Cea mai la îndemână este folosirea acizilor organici cât mai puternici (ex. acid citric sau, ceva mai slabi dar într-o concentrație mai mare, cum ar fi acidul acetic sau butiric). E drept, și unii dintre aminoacizi pot influența pH-ul local, cu mențiunea că cei mai mulți au pH neutru. La asta se mai adaugă și faptul că nu toți aminoacizii sunt polari ca să le permită să se combine cu moleculele de apă (deci slab solubili sau chiar insolubili în apă).
Într-adevăr, când vine vorba despre elementele care îl determină pe crap să se hrănească, aminoacizii sunt factorii determinanți, chemoreceptorii fiind programați (conectați direct la sistemul nervos central) să "citească" aminoacizii.
Dacă ne interesează să tragem concluzii obiective, nu să ne autosugestionăm rezultatele, problema principală cu testele pe baltă este că, lăsând la o parte peștele care este un "parametru" pe care nu îl putem controla, mediul natural este caracterizat de o sumă de variabile (temperatura apei, pH, presiune, densitate, duritate, turbiditate, curenți, microorganisme etc.) care toate influențează modul în care se extrag substanțele din boilies odată ajuns în apă.
În măsura în care sunt miscibile cu apa și în funcție de compoziția chimică după fierbere, lichidele pot genera atracție rapidă, de regulă, pe termen scurt. Prin urmare, în ceea ce privește atracția, se justifică folosirea lichidelor, cu mențiunea că dispersia în apă este influențată și de ingredientele solide din boilies, respectiv dacă sunt hidrofile sau hidrofobe.