Vlad Pavlovici scrie:
Problema e ca informatia a devenit gratuita, in timp ce continutul costa! Daca vrei cele mai bune materiale, cineva trebuie sa plateasca pentru ele.
Informația - cea de calitate din pescuit și nu numai - nu este gratuită. Plătim pentru ea, doar că (poate) nu ne dăm seama. Chiar dacă vizionăm gratuit filmele Korda Masterclass, plătim pentru ele.
Așa cum ai spus, cei care odinioară creau conținut pentru reviste, acum livrează conținut pentru firmele din domeniul pescuitului. Înainte îi plăteau revistele și costurile aferente jurnaliștilor se regăseau în prețul revistei. Acum i-au angajat și îi plătesc firmele de pescuit, costurile salariale regăsindu-se în prețurile produselor pe care le cumpărăm.
Există și o diferență importantă: fără revistă de pescuit pot să mă duc pe baltă, fără lansetă, mulinetă, nadă etc. nu pot să pescuiesc.
Singura variantă în care se poate produce conținut de calitate fără ca, direct sau indirect, pescarul să plătească este ca autorul să nu depindă (existențial) de veniturile obținute din eventuala remunerare a conținutului, respectiv să aibă venituri din altă activitate care nu îi consumă tot timpul și, totodată, să își permită să suporte costurile generării conținutului (de la minim a avea timp să scrie, până la a avea și bani pentru a cumpăra echipament audio-video, a merge pe baltă, a plăti un cameraman, a cumpăra echipamente pentru pescuit etc.).
Când vorbim despre online - și putem detalia până la 0 sau 1 - unii oameni - și cred că nu greșesc dacă aș spune mulți oameni - trăiesc cu falsa impresie că, de exemplu, Google și Facebook sunt gratuite, din moment ce nu plătesc pentru a le folosi serviciile. Primul pas spre a înțelege cum stau de fapt lucrurile este să realizăm că Google și Facebook sunt companii evaluate la miliarde de dolari. De unde vin banii ăștia? Nu toți vin din publicitate (vezi recentul scandalul Cambridge Analytica, iar asta este doar ce "transpiră" în public). Am putea discuta separat despre asta deoarece are implicații mai profunde decât cele materiale (că s-au vândut date personale).
Legat de publicitatea online, în final, tot noi consumatorii plătim bannerele pentru care Google și Facebook iau banii de la clienții de publicitate. Cum? Costurile aferente reclamelor de pe Google și Facebook se regăsesc în prețurile produselor și serviciilor pe care le achiziționăm atunci când dăm click pe reclamele respective.
Probabil că am sesizat cu toții că după ce am căutat pe Google, să zicem, cizme, când ulterior vom ajunge pe website-uri care conțin reclame Google, vom fi bombardați (dacă nu folosim un
ad blocker) de reclame cu cizme, chiar cu cizme ale brandului care ne interesează. De aici și până la achiziție mai este un singur pas: dăm click pe banner, Google ia bani de la clientul de publicitate, ajungem în website-ul vânzătorului de cizme și cumpărăm produsul al cărui preț include și costul reclamelor Google.
Povestea cu "folosim ceva care este
gratuit și suntem fericiți să
dăm bani pentru asta" mi-a adus aminte de o replică a personalului Verbal (interpretat de Kevin Spacey) din "The Usual Suspects" (
Suspecți de serviciu):
Citat:
The greatest trick the devil ever pulled was convincing the world he didn't exist.
În traducere:
cel mai mare truc al diavolului a fost să convingă lumea că el nu a existat.