CarpOnline.ro

Daca imi permiteti o idee, zilele trecute am intrat cu familia in-trun chiosc de ziare si reviste si am constatat ca revistele de pescuit lipsesc cu desaviirsire. Am intrebat vinzatoarea daca are ceva reviste de pescuit sau vinatoare si sa uitat putin ciudat la mine. Iam multumit si m-am facut intresat de auto.Se pare ca Vlad e un temerar care inca rezista pe on line. Felicitari Vlad pt efortul depus . Daca afara sint pe cale de disparitie despre ce mai putem sa vb la noi in tara?
Cred ca revista scrisa este la final de linie. Este mai la indemina pt ori si cine sa stea dimineata la o cafea sa citeasca de pe telefon decit sa dea banii pe o revista,chit ca eu asa m-am obisnuit. sa vad presa scrisa si sa fac teancuri de reviste.

Gusti, am scos mesajul tau din topicul despre fotografie si am facut un topic separat despre reviste.

Multumesc pentru felicitari, dar... nu le merit. O revista online nu necesita cine stie ce efort. Orice blog e o mica revista si sunt atatia oameni, inclusiv pescari de crap, care au bloguri. In viitor, cred ca numarul revistelor online va fi din ce in ce mai mare pentru ca, la fel ca firmele de nada, sunt usor de facut.

Dificultatea e sa produci un continut interesant si util. Aici se face diferenta intre cei care au ceva de spus si cei care n-au. Intre articole consistente si articole de trei randuri.

Declinul presei scrise e un fapt cert si probabil ireversibil, iar revistele online - chiar daca au costuri mici - nu si-au gasit inca un mod de a functiona eficient. Problema principala a revistelor online, din punctul meu de vedere, vine tocmai din faptul ca sunt usor de facut si sunt gratuite. Ne-am invatat sa nu platim nimic pentru informatie, dar informatia costa, nu se produce singura, cineva trebuie platit s-o produca.

In trecut, paradigma presei de pescuit era simpla - aveai presa, aveai clienti de publicitate (firmele din domeniu) si aveai un public cumparator. Banii veneau din trei surse: publicitate, abonamente si vanzari directe catre public. Acum publicul nu mai e cumparator, iar firmele au inghitit presa si au devenit producator de continut in locul ei.

Daca subiectul prezinta interes, il putem dezvolta...

_________________
http://carponline.ro

Sint curios cit mai rezista afara revistele de specialitate! La noi se vede clar care este directia din pacate.
Am incredere ca vei reusi Vlad sa gasesti o cale de a ramine multa vreme activ in bransa.

Cata vreme o revista livreaza continut interesant pentru public va rezista pe piata. Va gasi sponsori. Sau chiar abonati.

Ionut, ce spui tu e valabil doar teoretic. Practic, e din ce in ce mai greu, aproape imposibil.

O revista de crap tiparita e un mediu depasit. In Anglia, care e probabil cea mai importanta piata media pentru pescuitul la crap, revistele tiparite care inca rezista livreaza un continut bogat si online si, in general, fac mari eforturi sa gaseasca o formula de supravietuire. De Romania nici n-are sens sa discutam, cat timp nu am avut niciodata reviste de crap tiparite si nu avem - cu cateva exceptii - jurnalisti specializati in pescuitul la crap.

Dincolo de limitarile unei reviste tiparite in comparatie cu mediul online, mai exista un element care duce la moartea revistelor tiparite. Firmele din domeniul pescuitului au devenit principalul concurent al revistelor, iar autorii de continut (jurnalistii) au migrat de la reviste la firme.

Nici revistele online nu sunt scutite de dificultati, una dintre ele fiind publicarea unui continut cat mai interesant. Problema e ca informatia a devenit gratuita, in timp ce continutul costa! Daca vrei cele mai bune materiale, cineva trebuie sa plateasca pentru ele.

Realist vorbind, nu cred ca in momentul de fata se poate inventa un continut de pescuit la crap pe care publicul din Romania sa-l plateasca lunar (mai ales sub forma unei reviste de crap tiparite) si care sa fie un business viabil pentru cel care il produce.

_________________
http://carponline.ro

Vlad, cand am spus revista de crap, ma refeream la cele online. Toata presa tiparita e pe cale sa dispara. Sunt ele cartile in format clasic gata sa dispara! Recunosc ca, desi, pentru mine, nici un dispozitiv (care poate contine milioane de carti in format online) nu se compara cu cititul unei carti in format clasic, am ajuns sa detin si eu cateva sute de giga de carte.

Da, din pacate educatia vremurilor noastre (si educatia nu trebuie confundata si/sau redusa la invatamantul formal monopolizat de catre stat) ne conduce catre ideea unei inflatii de "drepturi pozitive", care numai bine nu face ideii celeilalte, anume ca nimic in lumea asta (informatia cu atat mai putin) nu e gratis. Generatiile tinere (ca cele de varsta noastra greu se mai pot auto-educa) sunt invatate de mici ca au o multitudine de "drepturi la ceva" (in fapt, acelea sunt privilegii).

In conditiile in care dreptul la viata, la sanatate, la pensie, la un loc de munca, la salariu, la casa decente (de parca nivelul de decanta se poate norma), la cresterea copilului etc sunt intelese ca obligatiiile altora de a ni le oferi si a plati pentru ele, e si de mirare ca n-a aparut inca (desi se poate discuta si aici) "dreptul la informatie gratuita".

Ramasese, in condintiile astea, doar ideea sponsorilor. Mi-a scapat insa din vedere aspectul pe care bine l-ai punctat, anume ca eventualii sponsori ai unei reviste de specialitate tind sa devina concurentii acesteia.

P.S. Postarea de fata nu se refera doar la Romania, tendinta e vizibila la nivel mondial.

Informația - cea de calitate din pescuit și nu numai - nu este gratuită. Plătim pentru ea, doar că (poate) nu ne dăm seama. Chiar dacă vizionăm gratuit filmele Korda Masterclass, plătim pentru ele.

Așa cum ai spus, cei care odinioară creau conținut pentru reviste, acum livrează conținut pentru firmele din domeniul pescuitului. Înainte îi plăteau revistele și costurile aferente jurnaliștilor se regăseau în prețul revistei. Acum i-au angajat și îi plătesc firmele de pescuit, costurile salariale regăsindu-se în prețurile produselor pe care le cumpărăm.

Există și o diferență importantă: fără revistă de pescuit pot să mă duc pe baltă, fără lansetă, mulinetă, nadă etc. nu pot să pescuiesc.

Singura variantă în care se poate produce conținut de calitate fără ca, direct sau indirect, pescarul să plătească este ca autorul să nu depindă (existențial) de veniturile obținute din eventuala remunerare a conținutului, respectiv să aibă venituri din altă activitate care nu îi consumă tot timpul și, totodată, să își permită să suporte costurile generării conținutului (de la minim a avea timp să scrie, până la a avea și bani pentru a cumpăra echipament audio-video, a merge pe baltă, a plăti un cameraman, a cumpăra echipamente pentru pescuit etc.).

Când vorbim despre online - și putem detalia până la 0 sau 1 - unii oameni - și cred că nu greșesc dacă aș spune mulți oameni - trăiesc cu falsa impresie că, de exemplu, Google și Facebook sunt gratuite, din moment ce nu plătesc pentru a le folosi serviciile. Primul pas spre a înțelege cum stau de fapt lucrurile este să realizăm că Google și Facebook sunt companii evaluate la miliarde de dolari. De unde vin banii ăștia? Nu toți vin din publicitate (vezi recentul scandalul Cambridge Analytica, iar asta este doar ce "transpiră" în public). Am putea discuta separat despre asta deoarece are implicații mai profunde decât cele materiale (că s-au vândut date personale).

Legat de publicitatea online, în final, tot noi consumatorii plătim bannerele pentru care Google și Facebook iau banii de la clienții de publicitate. Cum? Costurile aferente reclamelor de pe Google și Facebook se regăsesc în prețurile produselor și serviciilor pe care le achiziționăm atunci când dăm click pe reclamele respective.

Probabil că am sesizat cu toții că după ce am căutat pe Google, să zicem, cizme, când ulterior vom ajunge pe website-uri care conțin reclame Google, vom fi bombardați (dacă nu folosim un ad blocker) de reclame cu cizme, chiar cu cizme ale brandului care ne interesează. De aici și până la achiziție mai este un singur pas: dăm click pe banner, Google ia bani de la clientul de publicitate, ajungem în website-ul vânzătorului de cizme și cumpărăm produsul al cărui preț include și costul reclamelor Google.

Povestea cu "folosim ceva care este gratuit și suntem fericiți să dăm bani pentru asta" mi-a adus aminte de o replică a personalului Verbal (interpretat de Kevin Spacey) din "The Usual Suspects" (Suspecți de serviciu):În traducere: cel mai mare truc al diavolului a fost să convingă lumea că el nu a existat.

Eu nu vad cum ar putea o revista din Romania sa faca concurenta tuturor publicatiilor de afara. Doar ca exemplu, in varianta electronica un numar de zeci de pagini de la Carpology costa doar 20 de RON. Poate ca nu stiu toti engleza dar pentru mine este un punct de comparatie.

Mai important decât prețul este numărul cumpărătorilor, în cazul de față al celor din România. Din păcate, nu avem astfel de date. Nu știm câți din România cumpăra acea revistă.

Înclin să cred că o revistă - în format digital, că tipărită iese din discuție - în limba română va fi cumpărată de semnificativ mai mulți cititori români decât o revistă în limba engleză care are mai multe pagini, conținut superior calitativ și chiar preț mai mic.

Daca o sa apara acea revista in romana eu as cumpara acea revista si ca sustinere pentru efortul acelor persoane. Cum nu am gasit-o m-am multumit cu cea din UK