CarpOnline.ro

Poate detalia puțin acest subiect? Cum anume își "dezvoltă" chemorecepția? Apar chemoreceptori noi (inclusiv unii care pot detecta substanțe pe care nu le putea detecta când avea, să zicem, 19.9kg)? Apar alte conexiuni între chemoreceptori și sistemul nervos central?

Imi cer scuze este înafara topic prietenul meu a citit pe forum s-a amuzat teribil despre discuția noastră. Redau mesajul lui:
Crapul comun are 4 zone principale senzoriale plus un "creier" (a zis sa-l definim asa) unde semnalele sunt primite, prelucrate și retransmise:
1. nările crapului
2. mustățile
3. lângă opercul
4. in jurul ochilor
Crapul oglinda mai are încă o zone senzoriale în epiderma ceea ce-l face mai evoluat din punctul acesta de vedere, de aceea el creste mai mare.
Cu cât pestele creste mai mare acest "creier" se mărește și poate prelucra mai repede si precis datele primite. Mai mult, dacă niște semnale se repeta de foarte multe ori pe parcursul vieții lui 'crapul mare" își va crea niște automatisme de care se poate profita
A citit despre tabelul cu cei 10 aminoacizi principali, aceștia nu au nici o treaba cu atracția peștelui este un "sumar" necesar folosit în creșterea intensiva a crapului în mediu controlat datele au evoluat intre timp. Nu poate sa ne ajute pentru ca el trebuie sa selecteze/crească rapid crapul în mediu controlat (după care ajunge mâncare de câini și pisici)
Despre crap bătrân sau tânăr: după ce a trecut un an pentru el exista crap viu sau mort
Bila perfecta părerea lui:
1. este un fel de onanie mentala
2. dacă se poate face nu are nici o treaba cu ingredientele pe care le folosim ar trebuie sa fie un dispozitiv care sa elimine enzime ca sa "păcălească" creierul

Prietenul tau priveste lucrurile din perspectiva piscicultorului,care nu are treaba cu pescuitul,el vrea sa creasca crapii cat mai repede,intr-un mediu controlat ,cu costuri minime.

Bogdan, nu gasesc nimic interesant in chestia asta. Nu cred ca are sens sa ne consumam timpul cu asa ceva.

Daca inginerii piscicoli ar putea face boiliesuri mai bune decat stiu sa faca pescarii, i-ar astepta incasari mai mari decat cele din piscicultura. In realitate, inginerii piscicoli se pricep la piscicultura si atat. Nu se pricep la pescuit si, cu foarte rare exceptii, nu se pricep nici la administrarea lacurilor de pescuit. Ceea ce e normal, sunt domenii de competenta diferite.

In Romania, nu exista cursuri de formare academica in domeniul administrarii lacurilor de pescuit. Daca vrei sa angajezi pe cineva care sa-ti administreze un lac de crap deschis in sistem catch & release, nu exista oameni calificati. Nimeni nu e calificat. Nimeni nu poate veni cu diplome in domeniu, asa cum vin oamenii in alte profesii. Toata lumea lucreaza dupa ureche.

Prin comparatie, in Anglia exista studii universitare de "fisheries management", cu precizarea ca termenul de "fishery" nu inseamna ferma piscicola in acceptia noastra, adica un lac care produce peste pentru consum. Inseamna lac de pescuit. Exista si lacuri specializate in productia de crap pentru popularea altor lacuri, dar sunt exceptii. Majoritatea lacurilor de tip "fishery" sunt lacuri deschise la pescuit.

Administratorii lor sunt in mod normal angajati pe baza de diplome de studii, experienta prealabila, referinte etc. E o distanta uriasa fata de ce se intampla in Romania, unde lacurile sunt administrate de oameni fara pregatire, care in cel mai fericit caz se califica la locul de munca.

_________________
http://carponline.ro

Prietenul care s-a amuzat teribil pe seama discuțiilor noastre de pe topicul "Atractie lichida" (viewtopic.php?f=7&t=3524) este același care afirma că pestele creste si trăiește la "infinit" moartea survine atunci când nu mai poate sa-si asigure cantitatea de oxigenul (viewtopic.php?f=7&t=3524&start=100#p28980)?

Tot prietenul enumeră cele "4 zone senzoriale" ale crapului:Mi se pare ciudat că această listă nu include, de exemplu, buzele și organul palatal.

Apoi, explicația prietenului la rugămintea mea de a-și argumenta afirmația Crapul mare (de la 20kg in sus) își dezvolta mult mai mult "chemoreceptorii" pentru a detecta hrana care-i oferă energia necesara cu efort minim este următoarea:Deși nu mai menționează nimic legat de greutate, ci folosește aproximarea grosieră "cu cât pestele creste mai mare", afirmă că pește își dezvoltă creierul prelucrând mai repede și mai precis datele primite. Poate prietenul, fiind în domeniu, are acces la lucrări științifice mai noi (foarte noi) care contrazic ce se știa până acum, respectiv că peștii răspund la semnalele din mediul lor într-o manieră reactivă și nu-și pot schimba - a se citit nu-și pot îmbunătăți - acest comportament. Într-un mediu controlat, cum este piscicultura, într-adevăr, peștii pot fi "antrenați" pentru o anumită dietă dar asta nu schimbă modul în care au fost programați genetic.

Dacă nu au nicio treabă cu atracția, atunci înseamnă că putem concepe nade eficiente - care să atragă peștele și să-l facă să se hrănească - fără să includem aminoacizi?

Plecând de la această ultima afirmație a prietenului, m-am gândit să mai adaug la final niște informații care poate îl vor amuza și mai tare.

Ne păcălim singuri dacă vom crede că păcălim crapul cu nada, respectiv că-i aruncăm râme de plastic și el se va hrăni cu ele. Probabil că următoarea întrebare pe care o să mi-o adresezi o să fie: "păi atunci cum de prindem crap la plastice?". Există explicații pentru asta dar este un alt subiect pe care îl putem discuta cu altă ocazie.

Spre deosebire de noi - că tot comparăm de foarte multe ori crapul cu omul - crapul nu poate "decide" azi "țin post" sau "fac o pauză de proteine, încep o cură detoxifiere". Crapul nu mănâncă junk food, își spune "ce bună a fost" și data viitoare va alege tot hrana cu valoarea nutritivă mică și plină de chimicale în locul uneia naturale și nutritive. Spre deosebire de om care poate mânca fără să se hrănească, în mediul natural al crapului acest lucru nu se întâmplă.

Că tot suntem la chemorecepție, chemo-atracția și chemo-stimularea au ca rol principal localizarea hranei. Folosesc și în luarea decizie dacă hrana respectivă este într-adevăr comestibilă (validă din punct de vedere nutritiv) dar "decizia" finală se ia atunci când hrana ajunge în gura crapului.

Crapul are sute de papile gustative pe milimetrul pătrat în mustăți, buze și organul palatal. Ca să revin la comparația cu omul - am mai spus - noi avem între 2.000 și 8.000 de papile pe toată limba.

Noi simțim mirosurile prin moleculele care circulă prin aer detectate de receptorii noștri. Pentru a putea mirosi o substanță (gazoasă, lichidă sau solidă), aceasta trebuie să fie volatilă. Prin urmare, la om, mediul prin care se transportă moleculele pe care le mirosim este aerul. La crap "aerul" este apa. Detecția substanțelor chimice se face de receptorii programați să simtă moleculele care circulă prin apă. Asta înseamnă că substanța respectivă trebuie să fie solubilă.

Putem face următorul experiment: avem două camere care nu comunică. În prima cameră este deschis un recipient care conține un ulei esențial, iar în a doua cameră un recipient cu un aminoacid. Intrăm în prima cameră și vom simiți mirosul, asta pentru că uleiul esențial este volatil. Intrăm în a doua cameră și nu mirosim nimic, asta pentru că aminoacidul nu este volatil. Legat de asta, o întrebare: oare câți pescari ar cumpăra boilies-uri care nu miros a nimic?

În apă lucrurile stau exact invers: moleculele de ulei nu călătoresc prin apă deoarece uleiul nu este solubil. Am putea spune că uleiul se deplasează "peste" apă. În schimb, aminoacidul este solubil în apă, prin urmare moleculele sale vor circula prin apă și vor fi detectate de receptorii crapului.

Putem deschide un subiect deparat despre uleiurile esențiale sau neesențiale dar chimia și ce am citit despre chemorecepție îmi spun că sub aspectul atracției, uleiurile sunt inerte.

În ceea ce privește aromele, primul lucru la care trebuie să ne gândim este că receptorii crapului au fost programați și adaptați de-a lungul timpului să detecteze semnalele care există în mediul său natural ca surse de hrane, pericole, reproducere etc. Dacă, să presupunem, la un moment dat ar începe să crească banane, căpșuni, prune etc. pe fundul lacului, atunci ne-am putea aștepta ca în zeci, sute, mii de ani, crapul să-și dezvolte receptori pentru aceste substanțe.

Mai trebuie făcută o precizare: distincția dintre aroma naturală și cea sintetică. Dacă deschidem o sticluță care nouă ne miroase a căpșună, nu înseamnă că la originea acelei esențe se află fructul, ci, cel mai probabil, avem de-a face cu esterii pe care creierul nostru îi asociază cu căpșuna. Mai mult, pentru a reproduce pe cale sintetică mirosul unei o arome naturale, se combină de regulă zeci (poate chiar sute) de substanțe chimice.

Dacă substanța respectivă (aroma) este volatilă (o putem mirosi), nu este obligatoriu să fie și solubilă (detectabilă de crap). Partea bună pentru pescari este că multe dintre aceste arome conțin acizi organici care sunt detectați de crap. Deci nu ceea ce ne miroase nouă a cocos, ciocolată, prună, coacăze, banane, căpșuni etc. are un rol de atracție, ci alte chimicale pe care s-ar putea să nu le distingem atunci când mirosim aroma sau nada.

De ce i-am mai dat motive prietenului să se amuze scriind aceste lucruri? Pentru a arăta că în pescuit avem alte obiective decât în piscicultură și ne interesează (și) alte aspecte.

O observație de ordin general: o diplomă și faptul că lucrăm într-un anumit domeniu nu ne fac automat competenți și fără de greșeală în profesia respectivă. Deși, dacă luăm de bună vorba "întotdeauna mortul e de vină", înseamnă că da, medicii nu greșesc niciodată.

Dacă prietenul lui Bogdan are studii în biochimie și lucrează în piscicultură, asta nu îl face specialist în nade. Altfel, aș putea să mă duc la un chirurg pe creier să-i cer opinia cu privire la măseaua care mă doare, că doar este medic, chiar dacă nu stomatolog.