SEMNIFICATIA CAPTURII

Varlaam si-a facut aparitia intr-un moment de maturizare a pietei din Romania. Cu cinci ani in urma, un lac ca Varlaam ar fi avut un public restrans. Cu zece ani in urma, n-ar fi avut niciun fel de public. Cine era dispus sa astepte o trasatura cu zilele? Ce lac de genul asta ar fi fost rentabil? Mult timp, publicul a fost interesat numai de lacuri bazate pe densitate ridicata de crap si, implicit, pe frecventa capturilor. Pe asemenea lacuri, datorita densitatii, crapii tind sa stagneze sau sa piarda in greutate, dar clientii nu sunt preocupati de cresterea lor, cata vreme crapii sunt oricum mari si se prind relativ usor. Frecventa si densitatea de pe carpodromuri sunt cea mai buna reteta pentru a atrage atentia, lucru verificat pe lacuri din toata Europa. Carpodromurile sunt apele cele mai importante pentru dezvoltarea pietei, capteaza cei mai multi pescari, sustin cel mai bine industria pescuitului (producatori, magazine, presa). Dupa ce au absolvit scoala carpodromurilor, unii incep sa caute, insa, lacuri cu profil diferit - fie lacuri salbatice, necunoscute, unde faci munca de explorare, fie lacuri de mare intindere, unde prima problema e sa gasesti pestele, fie lacuri mici, cu crapi capitali, dar putini si foarte prudenti. Aici, pescuitul e mai dificil, dar sunt lacuri care combina perspectiva unor trofee memorabile cu o atmosfera speciala. Astfel de lacuri raman intotdeauna in minoritate fata de carpodromuri, dar cu cat piata locala e mai matura, cu atat publicul lor e mai substantial.

Eram convins ca Varlaam poate avea publicului lui. Vazusem in ultimii ani zeci de pescari pescuind cu tenacitate pe lacuri grele si multi erau interesati de ceea ce le puteau oferi aceste lacuri tocmai datorita dificultatii si eventual misterului lor, desi adevarul e ca, de multe ori, lacurile astea nu le ofereau nimic, doar iluzii, pentru ca fusesera golite de peste fara ca ei sa stie. Crapi mari, prinsi in conditii usoare, nu-i mai tentau. Era o experienta pe care o consumasera. La inceput, conteaza frecventa capturilor. Apoi, marimea lor. Dupa un timp, meritul capturii incepe sa conteze si el. Pentru anumiti pescari, poate ajunge sa conteze in primul rand. Varlaam avea ingredientele necesare pentru a da satisfactie si prin marimea capturilor, si prin faptul ca pestii nu erau usor de prins. In vara, cand bradisul de pe sectorul B urcase la suprafata si acoperise suprafete mari, ca un covor gros, era clar ca sectorul B e mai greu de pescuit decat sectorul A si ofera mai putin peste si totusi un mic grup de pescari prefera sa pescuiasca pe el, tocmai pentru ca punea problemele cele mai mari. Era impresionant sa-i vezi luptandu-se cu bradisul compact, stand cate trei-patru zile pentru un crap de nici 15kg, uneori fara sa prinda nimic si intorcandu-se dupa o saptamana ca sa o ia de la capat tot acolo, in timp ce la cativa pasi, pe sectorul A, pe locuri mai confortabile, se prindeau crapi mai mari cu o mai mare frecventa.

Regulamentul lacului starnise mici controverse inainte de deschiderea lacului, dupa cum banuiam, pentru ca era neobisnuit in anumite privinte. Administratia cerea fire cat mai groase, interzicea anumite modele de carlige si recomanda pescuitul plantat, iar pe sectorul B, in zonele cu bradis, folosirea barcii era obligatorie. Contrast total cu regulamentele altor lacuri, dar n-avea importanta. Regulile de la Varlaam aveau sens in raport cu specificul lacului si cu politica administratiei. Efectele acestor reguli s-au putut vedea cel mai bine prin starea de sanatate a pestilor. Dupa un sezon de pescuit intens, crapii sunt intacti. Multi arata ca si cum n-ar fi fost prinsi niciodata.