PERIOADA DE STAGIATURA

If you lose don't lose the lesson. Daca pierzi, nu pierde lectia, spun englezii. Partida nu fusese pierduta, dar invatasem o lectie pe care balta avea s-o repete, in fiecare anotimp si indiferent de loc. In primavara, am avut confirmarea. Am stat pe acelasi vad, alaturi de un prieten pe care l-am lasat sa abordeze locul fara sa-i spun nimic. Eram curios ce-o sa iasa. Si el era curios. A pescuit de pe mal ca la carte: sondare cu markerul, nadire cu spodul, aruncari la punct fix cu pungi solubile, monturi anti-eject fine etc. Atat ca dadea pe mijlocul apei, privind si el peste palcul de stuf din fata. Grigore si cu mine am scos primul crap din bordura inainte sa fi pus macar de-o cafea. Prietenul meu n-a vazut o trasatura mai bine de 36 de ore. Pana la urma, s-a convins ca pierde vremea (era limpede pentru mine ca nu e o intamplare, pescuitul pe larg n-avea sanse) si Grigore i-a plantat o montura la nici 15 metri in fata, direct in agatatura de care se temea. Cum era de asteptat, i-a tras imediat. A pierdut pestele, l-a pierdut si pe urmatorul, dar de aici incolo era simplu si, dupa cateva ajustari ale echipamentului a inceput sa scoata crapii pe mal.

Prin iunie, am facut o campanie de nadire de doua saptamani, pe unul dintre locurile consacrate: coada de lac, margini de plaur, un canal care intra in adancul cociocului, adancimi diferite, zone de rezidenta, de hranire, de tranzit. Tot ce ti-ai putea dori ca pescar. Era un vad pe care scria CRAP cu majuscule. De data asta, nadirea a avut efect, pentru ca o nimerisem chiar pe masa din sufrageria pestelui, si urmatoarele saptamani au fost efervescente. Intr-o noapte ploioasa (cand am ramas fara lanterna si am pescuit intr-un intuneric total, pe bajbaite, neavand nici macar un chibrit) am luat si unul dintre crapii salbatici ai baltii. Nu mai vazusem un asemenea exemplar de ani buni. Formidabil de lung, cu spatele negru si solzi aramii. Privindu-l in minciog, parea sa bata spre 15kg. Cantarul ne-a aratat insa 9kg. L-am cantarit de trei ori, cifra era corecta. Un pachet de muschi, cu stomacul lipit de sira spinarii. Pe cantar, nu facea impresie, dar acest crap din filonul original, autentic al lacului, care ne amintea de trecut, era pentru noi ca un premiu. 

Cu asta, am incheiat o perioada de stagiatura, la sfarsitul careia ne lamurisem asupra alegerii locului, nadei, monturilor si stilului de pescuit. Au trecut doi ani pana la urmatoarea partida. Era aproape vara, la sfarsit de mai, si am facut iarasi o nadire preliminara, pe un loc nou. Ca nada, foloseam boiliesuri dintr-un mix rulat doar cu ou, fara lichide nutritive, arome si aditivi de atractie. Mixul era suficient de bun ca sa fie atragator pentru peste si sa-l faca sa revina pe zona nadita.  Adaugam pelete de cambula si nadeam cu cate 4-5kg de pelete si boilies din trei in trei zile. Portia de nada li se va parea unora mica, iar altora, exagerata. Din experienta multor sezoane pe Caldarusani si avand in vedere talia si densitatea de crap, as spune ca era o nadire moderata, nu intensa, a carei eficienta urma sa se vada in timp.