SARULESTI

Cititi AICI prima parte a acestui articol.

Cititi AICI a doua parte a acestui articol.

In aprilie 2001, am facut o partida de doua saptamani pe Sarulesti. Am ajuns pe vad la 1.00 noaptea - vadul era in apropierea unei stani. Am facut imediat cateva sondari cu pluta de marcaj, dupa care am aruncat 14 kilograme de boilies deasupra agataturilor, in zona din spatele lor si in partea stanga a vadului, care dadea spre vechea albie a raului. (N. trad. Aici, relatarea lui Tim Paisley este incompleta si cititorii nepreveniti ar putea crede ca asa trebuie inceputa o partida, sondand apa cu pluta de marcaj pe intuneric! In realitate, Tim ajunsese pe lac dupa lasarea noptii si optase sa se instaleze imediat, fara a mai astepta dimineata. Primise insa un sonar pe care nu l-a putut folosi. I se spusese ca locul are agataturi la aproximativ 90 de metri in fata, ca atare a folosit pluta de marcaj - din barca! - pentru a verifica daca spatiul dintre mal si agataturi e curat. Povestea apare in Memories of Carp.) Bun, mi-am spus, asta le va da ceva de facut pentru o zi, doua. M-am inselat! Am avut o trasatura la 3 dimineata - nici macar nu apucasem sa intind a treia lanseta. Nimeni nu-mi spusese ca zona era ticsita cu crapi de 5-10kg. Cat timp poate rezista orice strategie de nadire la un astfel de asalt?

Aveam la mine doua tipuri de boilies de la Mainline pentru toata partida, Fruit-tella sub forma shelf-life, cu aroma puternica si cu valoare nutritiva moderata, si Grange Red in versiunea deshidratata, o nada nutritiva de buna calitate, cu care prinsesem crapi comuni mari pe mai multe ape. Proviziile de Grange Red erau limitate, ca atare le-am dat in amestec cu boiliesuri shelf-life. Primele doua zile au fost agitate. 13 bucati in prima zi, intre care o splendida „oglinda" de 20,7kg. 22 de bucati in a doua zi, incluzand un nou record personal la crap comun, 20,95kg. Era limpede ca pestii fusesera in zona de la bun inceput, dar am continuat sa nadesc ca sa tin o parte dintre ei pe loc si sa-i atrag si pe cei in trecere. Crowy (N. trad. Simon Crow) ma prevenise ca nu era un vad bun pentru peste mare, dar faptul ca in primele doua zile prinsesem doua exemplare de peste 20kg m-a facut sa raman pe loc. Apoi am avut o serie de crapi de peste 15kg si o multime de pesti mai mici, insa crapii mari ramaneau inaccesibili, dupa cum prevazuse Crowy. Un al doilea crap comun de 20,9kg, prins dupa o saptamana, m-a tinut pe vad.

Pescuiam inspre o zona cu agataturi, dar nu eram tocmai multumit de locurile incercate. Aveam nevoie sa repozitionez cele doua lansete din stanga pe zone mai interesante. A zecea zi a partidei a cazut de 1 mai. Am iesit pe apa cu sonarul de la prima ora - pe la 6 dimineata - in cautare de locuri noi. Pana atunci, in partea stanga a vadului, plasasem monturi in jurul vechii albii a raului. Apa adanca nu produsese. Luasem doi pesti la 8m adancime, dar nimic substantial sau constant. Si atunci am avut noroc. Am descoperit ca aveam un sant pronuntat care facea un unghi catre stanga mea, inspre marginea albiei raului. Faptul ca prinsesem pesti de diverse marimi si tipuri imi daduse impresia ca ma aflam pe o ruta de patrulare sau pe un drum de legatura dintre doua parti ale lacului. Santul pe care il gasisem putea fi drumul de legatura. Aveam un kilogram de boiliesuri taiate, amestecate cu alune tigrate sparte. Din boiliesurile Grange Red abia daca imi mai ramasese cate ceva. Am pus o farfurie de mancare in sant, la aproximativ 3m adancime. Spre stanga, santul urca la apa mai mica si am plasat montura in el, la o distanta de aproximativ cinci metri de farfurie. Apa avea acolo 2,5m. Apoi am imprastiat ceea ce imi mai ramasese din pretioasele boiliesuri Grange Red de-a lungul santului, de o parte si de alta a farfuriei. Mi-a luat cam doua ore sa aranjez toate astea si eram incantat de noul loc. Aveam motive sa fiu. La 11.20, in dimineata aceea, a produs un crap comun urias, de 33,4kg! Nu pot aprecia cat de mare a fost rolul nadirii extinse in acest caz, dar cautarea permanenta a unui loc potrivit si plasarea farfuriei de mancare in acel loc sunt convins ca au fost decisive. Ca detaliu, in partida de la Sarulesti, fiind in situatia de a combina boiliesuri readymade si boiliesuri nutritive, am avut la mine 30kg de Fruit-tella si 15kg de Grange Red. Din a treia zi, toate momelile erau numai Grange Red. Eram sigur ca pestii mari vor alege nadele superioare sub raport nutritiv, facand din ele sursa lor de hrana preferata, si le-am folosit ca atare. In a zecea zi a partidei, cand am prins crapul cel mare, mai aveam cam jumatate de kilogram de Grange Red!