MODE SI TENDINTE

Seria de articole Misterele boiliesurilor pe care am publicat-o cu ani in urma s-a bucurat de o primire entuziasta si multi pescari au urmarit fiecare articol cu mare interes, lucru care m-a luat putin prin surprindere. Motivul principal este ca mi-am dedicat viata de pescar cautarii Sfantului Graal al boiliesurilor, nadei absolute, ingredientului divin pe care, daca il vom descoperi, va depasi chiar si inventarea monturii cu fir de par in ceea ce priveste capacitatea de a prinde crapi enormi la nivel mondial. Fiind insa realist din fire, trebuie sa recunosc ca, desi nu e imposibil sa existe ingrediente exceptionale inca necunoscute, pe mine ma multumeste pana si faptul ca n-au fost inca descoperite - si asta ma face sa le caut in continuare.

Firmele de nada primesc mereu diverse mostre de ingrediente, unele dintre ele fiind insotite de elogiile producatorilor, care ne promit rezultate iesite din comun. Le includem in retetele noastre si le testam, insa niciodata nu dau rezultate mai bune decat ingredientele pe care le cunoastem deja. Uneori, nici nu se compara. Si atunci ce concluzii putem noi, producatorii de nada, sa tragem de aici? Pe scurt, concluzia e ca nu e nimic nou in pescuitul la crap, la ora actuala, iar daca va uitati la produsele de pe piata veti observa rapid ca domeniul nadelor pentru crap este condus oarecum de niste tendinte, la fel ca industria muzicii sau a modei. Exista o recirculare constanta a produselor, de-a lungul timpului, si lucruri iesite din uzul curent se intorc si ajung sa fie din nou la moda - cum e cazul recent al aromei de sirop de artar (maple). Vechiul meu prieten Geoff Bowers mi-a prezentat cu ani in urma viziunea lui unica asupra industriei nadelor, cand discutam despre obsesia complet nejustificata a pescarilor din acel moment pentru nadele pe baza de chironomide (bloodworm). "Prietene, mi-a spus Geoff, clientii sunt la fel ca si pestii. Ii lovesti bine de tot cu ceva (cum ar fi nadele cu chironomide) si, dupa ce s-au saturat si nu mai pot, ii lovesti bine de tot cu altceva."

Ironia situatiei pe care o discutam era ca puteai gasi la fel de multe chironomide in produsele obisnuite pe baza de chironomide ca si pe fundul unei cutii de bere. N-ar fi rau ca autoritatile sa arunce un ochi asupra industriei nadelor, pentru ca se intampla unele lucruri care intrec orice imaginatie! Zeci de firme de nada au aderat imediat la povestea cu chironomidele cand publicul era innebunit dupa chironomide si clientii se intepau pe mijlocul buzei de jos in timp ce fugeau cu banii in mana spre casa de marcat, ca sa cumpere noua "nada-minune". Intrebarea este: dupa ce trece valul, cat dureaza pana vine din nou? Trebuie sa se alinieze anumite astre, sa se creeze niste conditii unice? Tocmai am depasit moda enzimelor si a nucilor de cocos si pariez ca urmatorul val va fi intoarcerea vechiului squid. Vi se pare ca sunt cam cinic? Poate ca sunt, dar daca cititi acest articol, e posibil sa va fi "ars" de cateva ori cu nade-minune si ati devenit mai educati si mai experimentati si, ca atare, mai dispusi sa va faceti boiliesurile singuri. Geoff Bowers avea dreptate, nu-i asa? Te ridici de jos, te scuturi, castigi experienta si e putin probabil sa te mai lasi pacalit din nou. Vestea buna este ca, daca vrei sa inveti, trebuie sa platesti pentru asta. Cealalta veste buna este ca NU EXISTA NIMIC NOU IN DOMENIUL BOILIESURILOR.