Harti batimetrice

victor-costache.jpg Victor Costache

Victor Costache este un pescar specializat in pescuitul crapilor mari. Prefera lacurile cu un anumit grad de dificultate. Pasionat de aspectele tehnice, stiintifice ale pescuitului. Autor de articole pe diverse teme de pescuit la crap. Realizator al seriilor de filme "Pescuitul crapului" si "Produse sub lupa", in colaborare cu magazinul MarelePescar.

Data: 16 ianuarie 2018 0 comentarii

VIZUALIZAREA 2D

 

Din moment ce foloseam un sonar Humminbird si nu eram dispus sa renunt la el si sa trec la un sonar Lowrance, am fost nevoit sa renunt la ReefMaster si sa achizitionez aplicatia Autochart Pro, comercializata de Humminbird. Spre deosebire de ReefMaster, la Autochart nu exista o versiune demo. Asa ca am cumparat aplicatia bazandu-ma doar pe ceea ce citisem si vazusem in materialele video de prezentare. La oprima vedere, Autochart mi s-a parut un pas inapoi fata de ReefMaster. Aceasta impresie mi-a creat-o interfata "spartana" pentru utilizator. Ulterior, pe masura ce ma acomodam cu aplicatia si invatam s-o folosesc, imi dadeam seama ca interfata simpla era in realitate un avantaj prin faptul ca mai toate operatiile necesitau unul sau doar cateva click-uri de mouse. Din punct de vedere tehnic, in procesarea datelor inregistrate de sonar, nu am simtit diferente fata de ReefMaster. Nici in privinta rezultatului final nu am sesizat diferente. Hartile 2D (adancimi si duritatea substratului) si vizualizarea 3D erau similare cu ce vazusem la ReefMaster. In schimb, diferenta esentiala era ca puteam folosi hartile in sonar, exportarea realizandu-se foarte usor.

Desi initial poate parea complicat, sunt necesari doar cativa pasi pentru a genera harta batimetrica. Se importa in aplicatie datele salvate de sonar pe cardul de memorie. Dupa ce au fost importate, se poate trece direct la generarea hartii. Trebuie sa ne asiguram ca am compensat eventualele diferente de adancime intre scanari, diferente date de variatiile nivelului apei sau de adancimea la care s-a aflat sonda. Totodata, exista situatii in care sonarul inregistreaza valori eronate, cum ar fi adancimi foarte mari sau foarte mici care nu exista in realitate. Toate aceste ajustari si corectii se pot realiza prin editarea individuala a seturilor de date. Din experienta, pot spune ca aceasta operatiune - pe care as numi-o normalizare - este cea care necesita cel mai mult timp. Cu toate astea, recomand sa se faca normalizarea daca dorim sa avem harti conforme cu realitatea.

Harti_batimetrice_4

Asa cum spuneam, la importarea datelor trebuie sa acordam atentie parametrului numit gain. Valoarea acestui parametru este specifica fiecarui sonar in parte. Determinarea valorii este un pas important pentru interpretarea corecta a duritatii substratului. Cu alte cuvinte, daca vrem sa fim siguri ca reprezentarea vizuala a duritatii substratului reflecta realitatea, va trebui sa facem o "normalizare" si in cazul datelor inregistrate de sonar specifice duritatii substratului (DS). In acest caz, normalizarea inseamna practic o scalare a valorilor DS, gain-ul fiind de fapt un factor de scalare (supraunitar sau subunitar). Cum fiecare sonar - chiar si la modele identice - are un gain specific, nu putem sti dinainte valoarea factorului de scalare. Mai mult, este foarte posibil ca datele sa fie inregistrate cu  sonare diferite (modele si generatii diferite). De aceea, trebuie sa ne asiguram ca in harta finala substratul dur este reprezentat la fel, indiferent de sonarul care a cules datele. Altfel, fara scalarea valorilor DS, putem avea intr-o zona a hartii un substrat figurat ca fiind moale, dar care in realitate este dur. Ca o concluzie a celor de mai sus, trebuie sa ne asiguram ca pentru fiecare set de date importat in aplicatie substratul cel mai dur are valoarea 100. Acest lucru se obtine in doua etape, fiecare incluzand cativa pasi. Prima etapa: se seteaza in setarile aplicatiei valoarea 1 pentru parametrul gain, se importa in aplicatie setul de date inregistrat de sonar (in cadru acestei operatii, datele sunt convertite din format "sonar" in format intern Autochart), se deschide in aplicatie fisierul cu setul de date convertit la pasul anterior, se genereaza harta (click pe butonul corespunzator), se afiseaza stratul cu duritatea substratului (click pe butonul corespunzator), se da click pe butonul Find Depth Range, se noteaza valoarea maxima din dreptul legendei (barei de culori) duritatii substratului. Calibrarea pentru gain - factorul de scalare - se calculeaza impartind 100 la valoarea maxima din legenda. Astfel, daca valoarea maxima este 40, gain trebuie ajustat la valoarea 2,5 in setarile aplicatiei. Dupa ce s-a actualizat parametrul gain, se trece la etapa a doua care este practic prima parte a etapei precedente: se reimporta setul de date inregistrat de sonar (acelasi de la etapa anterioara), se deschide in aplicatie fisierul cu setul de date convertit in format Autochart (la reimportare se va genera din nou acest fisier, tinandu-se cont de noua valoare a parametrului gain, ajustat acum la 2,5), se genereaza harta, se afiseaza duritatea substratului, se da click pe butonul Find Depth Range. In acest moment, valoarea maxima a legendei (barei de culori) care reprezinta duritatea substratului va avea valoarea 100. De retinut ca acest proces care include cele doua etape trebuie repetat pentru fiecare set de date importat in aplicatie.

Harti_batimetrice_5

Chiar daca scanarea zonei si inregistrarea datelor s-au facut minutios si organizat, cel mai probabil nu am adunat informatii despre fiecare centimetru din substrat. Aplicatia software foloseste un algoritm de interpolare prin care aproximeaza (estimeaza) valorile care lipsesc. De exemplu, daca in setul de date avem un punct in care adancimea este de 3m si un alt punct aflat la 10m distanta in care adancimea este de 2m, algoritmul va genera punctele lipsa figurand o panta cu diferenta de nivel de 1m. In realitate, insa, este posibil ca intre cele doua puncte sa avem o groapa sau substratul sa coboare brusc - un prag - de la 3m la 2m. De aceea, cu cat traseele pe care navigam cand achizitionam datele sunt mai apropiate, cu atat aplicatia va face mai putine aproximari si, in consecinta, harta va fi mai precisa. Tot pentru a avea o reprezentare exacta a substratului - adica sa se vada clar forma si dimensiunea structurilor atat in vizualizarea 2D, cat si 3D - achizitia datelor trebuie sa se faca navigand in zigzag. Erorile de aproximare generate de algoritmul de interpolare vor fi mai mici daca zona este impartita in patrate mici - navigand in zigzag - decat daca am naviga doar dus-intors, pe o singura directie. Pentru vizualizarea hartii, sunt disponibile diverse optiuni. Se poate alege paleta de culori, de la nuanta care indica adancimea cea mai mare pana la nuanta care indica adancimea 0. Se poate opta pentru afisarea contururilor (curbelor de nivel) care indica adancimea. Se poate stabili la ce interval sa se afiseze contururile, de exemplu din metru in metru sau din jumatate in jumatate de metru. Se pot afisa valorile adancimilor pe curbele de nivel.

 

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Postarea unui mesaj inseamna acceptarea tacita a continutului acestui Regulament. Sunteti responsabili pentru continutul mesajelor pe care le postati. Mesajele pot fi moderate. Orice abatere de la Regulament va duce la stergerea sau modificarea mesajului postat. Mesajele vor fi publicate doar dupa aprobare.

0 comentarii Adauga comentariu
Magazin Pescuit MarelePescar Lacul Varlaam Baitshop 3 Lacul Paulesti Lacul Horgesti Okuma