TOWNLEY VS LAGABBE

In partidele de mai sus, n-am nicio indoiala ca as fi putut prinde acelasi peste si cu alte boiliesuri, dar nu stiu daca l-as fi prins si cu alte strategii de nadire. De aici ideea ca felul in care nadesti e mai important decat nada. 

Nadirea pentru fiecare peste in parte nu e un concept nou, e o tehnica veche si bine definita. Poate da rezultate spectaculoase in unele cazuri. In mai 2003, Ken Townley si Philippe Lagabbe, au facut o partida de doua saptamani pe Sarulesti, incheiata cu un numar mare de crapi frumosi, dar niciun trofeu major. Folosind cantitati aparent mari de boilies (peste 200kg in total, dar pentru doi pescari intr-o partida de doua saptamani, pe un lac cum era Sarulesti in 2003, nu e mult), au aplicat o nadire extinsa, acoperind cu nada suprafete de marimea unui teren de fotbal si plasandu-si monturile in puncte fierbinti alese cu grija. Dupa cateva luni, in septembrie, s-au intors pentru o noua partida. Ken a folosit din nou nadirea extinsa, care daduse rezultate in mai. Philippe si-a schimbat abordarea si a preferat pescuitul economic, nadind punctual cu portii mici de boilies. Avea nada suficienta la dispozitie, dar nadirea pentru fiecare peste in parte i se parea mai buna pentru crap mare, in conditiile in care lacul era frecvent bombardat cu nadiri grele, care atrageau mult peste, nu neaparat si exemplarele cele mai importante. In final, Ken a avut in jur de 70 de capturi, dar numai un singur crap de peste 18kg (pentru englezi, pragul de 40lb), in timp ce nadirea „zgarcita" i-a adus lui Philippe mai putin peste, dar mai mare, intre care cinci exemplare de peste 20kg.

La originea nadirii economice si punctuale sta faptul ca, pe unele lacuri occidentale pescuite intens, chiar si pe lacuri mari, pestele poate ajunge sa nu mai raspunda la paturile de nada. Dupa mai multe sezoane in care nadirile grele dau rezultate, se observa o scadere a eficientei lor. Daca totusi nadirile grele produc mult peste, e mai ales peste mic.