Boiliesuri HNV

vlad-pavlovici.jpg Vlad Pavlovici

Vlad Pavlovici este unul dintre cei mai cunoscuti pescari de crap din Romania. 
A publicat sute de articole, traduceri si interviuri care au avut o influenta majora asupra scenei crapiste din tara. Este responsabil de introducerea pe piata din Romania a numerosi producatori britanici de echipamente si nada. 
Colaboreaza cu lacuri si firme de prestigiu in calitate de consultant. Realizator de emisiuni TV. 

Data: 08 februarie 2018 1 comentariu

TEORIA LUI WILTON

 

Fred Wilton este pescarul care inventat boiliesul. Anul exact al inventiei este 1966. Fara indoiala, Wilton era un geniu in raport cu epoca lui. O arata circumstantele in care si-a dezvoltat ideile despre boilies. Ar fi normal sa credem ca avea o mare experienta de pescar de crap, ca sa conceapa o nada atat de avansata. In realitate, se apucase de pescuit in 1964, vazuse pentru prima oara un crap in 1965 si, la momentul testarii primului boilies, inca nu prinsese niciunul. Era un om de stiinta? Nici asta. Era muncitor in docuri. Da, boiliesul a fost inventat de un tanar fara vreo pregatire stiintifica, dar pasionat de chimie si cu o intuitie iesita din comun, care incepuse sa pescuiasca abia de doi ani si nu prinsese pana la acea data nici macar un ciortan. Ideea i-a fost data de o fotografie dintr-un ziar de duminica. Fotografia infatisa zeci de iepuri adunati in jurul unor stalpi de lemn. Fusese facuta in Australia, unde iepurii erau considerati o specie invaziva, daunatoare, si unde autoritatile faceau mari eforturi sa scape de ei. Un savant australian descoperise ca iepurii erau deficitari in anumite saruri si, pentru a corecta deficienta, rodeau stalpi de lemn care fusesera impregnati cu substante bogate in sarurile respective. Dupa un timp, pe langa saruri, stalpii erau impregnati si cu otrava, pentru a omori iepurii care se obisnuisera sa ii frecventeze. Wilton s-a gandit ca si crapii ar putea, instinctiv, sa faca acelasi lucru: sa foloseasca nada primita de la pescari ca supliment pentru propriile deficiente. Daca pestele ar fi consumat aceasta nada pe termen lung si daca nada ar fi continut toti nutrientii care ii erau necesari, atunci poate ca ar fi ajuns sa prefere aceasta nada completa, in detrimentul celorlalte, nutritiv inferioare.

Retete_de_boilies_7

Aceasta intuitie formidabila l-a condus pe Wilton sa studieze clasele de nutrienti cu ajutorul carora sa produca nada suprema - proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine si minerale. Ingredientele din care si-a facut primele boiliesuri au fost amestecate cu ou, rulate sub forma de bile si fierte superficial, ca oul sa se intareasca la suprafata si nada sa reziste la atacul pestilor mici. A circulat ideea ca boiliesul a fost creat doar pentru a tine pestii mici la distanta, dar scopul lui era mult mai ingenios si profund. Fierberea boiliesurilor era doar un mijloc de prezentare. Dupa cateva partide ratate, boiliesurile lui Wilton au inceput sa prinda si, in cativa ani, au dus la o revolutie a nadelor. In jurul lui Wilton s-a format un grup de adepti care, inarmati cu retetele lui, au atacat lacuri din toata tara, ca niste echipe de soc, producand stupoare prin capturile fara precedent. Wilton si-a facut cunoscute ideile catre public la inceputul anilor 70, in revista cu circulatie restransa a BCSG (British Carp Study Group, Grupul Britanic de Studiu al Crapului), fiind privit cu mare scepticism de multi dintre expertii vremii, printre care si celebrul Dick Walker, detinator inca din 1952 al recordului national la crap (cu un exemplar de 44lb prins pe Redmire) si considerat - atunci si astazi - cel mai important pescar englez al secolului XX. De ce numele importante ale acelor ani au reactionat negativ la nada lui Wilton e usor de inteles. Era prea avansata fata de viziunea lor. Depasea complet momentul in care aparuse. Pescarii obisnuiti, insa, convinsi nu de teoriile pe care le citesc, ci de realitatea pe care o vad pe balta, n-au avut retineri in a adopta noile nade concepute de Wilton, al caror succes era dincolo de orice dubiu.

Ingrediente_de_succes_21

Nadele lui Fred Wilton au fost numite "boilies" (de la verbul "to boil", a fierbe), dar nu de el. Wilton nu le-a spus niciodata asa. Le-a spus High Protein Baits, nade bogate in proteina. Nade, nu boiliesuri. Accentul era pus pe compozitie, nu pe faptul ca erau fierte. Alternativ, un termen folosit in epoca si pastrat pana astazi este cel de High Nutritive Value Baits, nade cu valoare nutritiva ridicata. Pe scurt, HNV. Termenul de "boilies HNV" e o condensare a celor doua idei intr-o formula usor de vehiculat. Ceea ce descoperise Wilton, ca pescar incepator, nu era o numai notiune revolutionara in raport cu pescuitul de pana atunci, era un fapt pe care astazi il putem considera stiintific - faptul ca pestele, odata ce s-a hranit cu nada, are capacitatea de a evalua calitatile sau defectele ei. In absenta acestui instinct, numit in literatura de pescuit "recunoasterea valorii nutritive", n-ar sti ce sa manance si n-ar putea exista ca specie.

 

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Postarea unui mesaj inseamna acceptarea tacita a continutului acestui Regulament. Sunteti responsabili pentru continutul mesajelor pe care le postati. Mesajele pot fi moderate. Orice abatere de la Regulament va duce la stergerea sau modificarea mesajului postat. Mesajele vor fi publicate doar dupa aprobare.

1 comentariu Adauga comentariu

Valter

9 februarie 2018

Echilibrul poate ca e cuvantul de baza in boilies.Daca functioneaza si birdfood si HNV si cu proteine lactice,unele pe termen mai lung,altele pe termen mai scurt, solutia este gasirea unor combinatii ,in functie de temperatura apei si / necesarul de nutrienti din acea perioada a anului sau chiar a lacului.
Pe o apa rece ,proteinele lactice ,in cantitate moderata,''sustinute'' si de ceva fainuri de peste,cred ca sunt mai eficiente.Atractia ,de ex,in caseinatele de calciu,data de solubilitate, pot fi mai buna,nu neaparat mai mare.Nici atractia,daca e ridicata,nu e solutia..Atractia nu e data de aroma,ci chiar de caseinat.Iar cum cele mai bune sezoane in pescuit la crap,la noi ,sunt primavara si toamna,mai putin vara iar iarna,aproape deloc, proteinele lactice ,folosite in cantitati moderate ,repet,in combinatie si cu faina de peste si carbohidrati,reprezinta calea cea mai buna.

Magazin Pescuit MarelePescar Lacul Varlaam Baitshop 3 Lacul Paulesti Lacul Horgesti Okuma