NUTRITIV = ATRACTANT

Pentru pescarii de crap, lichidele nutritive sunt un subiect care poate fi gresit inteles incepand chiar cu numele lui. Stiu asta din experienta. Primesc frecvent tot felul de intrebari despre nade, de la diversi pescari, si mi se intampla uneori sa le recomand lichide nutritive pentru retete de boilies, acolo unde mi se pare ca ar fi utile. Nu o data, mi s-a raspuns: dom'le, sincer sa fiu, nu ma intereseaza povestea asta cu "nutritia", dati-mi ceva de atractie, vreau sa prind pestele, nu sa-l hranesc! De regula, incerc sa explic ca e vorba de o confuzie. Lichidele nutritive nu cauta sa hraneasca pestele, cauta sa-l atraga, atat ca o fac cu mijloace care tin de nutritie. Se va vedea imediat in cel fel. Acelasi lucru il fac si boiliesurile cu valoare nutritiva ridicata, alt subiect marcat de prejudecata ca "nutritia" ar fi ceva scump si sofisticat, fara mare legatura cu atractia si de care n-avem nevoie, mai ales in partide scurte. M-am intrebat de unde vine neintelegerea. E clar ca de la nume. Cum aud pescarii (unii dintre ei) ca un lichid ar fi "nutritiv", cum il si pun la index. Bun, dar cine e responsabil pentru terminologia asta, care induce publicul in eroare? Cine le-a spus lichidelor ca sunt "nutritive"? Acum ceva timp, recitind un articol mai vechi, am gasit raspunsul. Cred ca de vina sunt... eu.

Cu scuzele de rigoare pentru paranteza cu caracter personal care urmeaza, povestea e urmatoarea: in 2003, am inceput sa public in revista "Aventuri la pescuit" primele articole tehnice scrise de autori englezi, pe teme de nade, aparute vreodata in Romania. Nu erau orice autori englezi, erau autori esentiali in materie de nade - Townley, Paisley, Hutchinson, Gibbinson etc. Nu mai e cazul sa spun ca aceste articole au contribuit la schimbarea pescuitului la crap de la noi si ca erau la un nivel superior fata de articolele publicate in presa noastra de pescuit de pana atunci. E relevant de spus doar ca limbajul lor continea termeni care nu aveau echivalent in romana. Pur si simplu, se discuta despre notiuni pe care noi nu le cunosteam inca si, in unele cazuri, nu aveam nici cuvintele pentru ele. Erau lucruri absolut noi. Nu vorbise nimeni in anii 90 despre boiliesuri critic echilibrate, nadire extinsa, recunoastere nutritiva, teoria preocuparii si altele. Presa de la inceputul anilor 2000 avea inca neclaritati daca boiliesurile ar trebui sa se cheme si in romaneste tot boiliesuri, un neologism enervant, sau n-ar fi mai bine sa le spunem bulete, galusti, galuscute! Cum ar suna astazi un articol despre galuscute HNV? Simpatic. Asa ca am fost pus in situatia de a crea o terminologie care sa aiba sens pentru publicul larg si care sa poata intra in limbajul curent. Stiam ca articolele vor avea impact, nu se putea sa nu aiba, tinand cont de capitalul de noutate pe care il aduceau. Era esential ca termenii lor sa poata fi adoptati usor.

Unul dintre acesti termeni era liquid food. In traducere literala, hrana lichida. Ce era hrana lichida? Era o categorie de aditivi preponderent naturali pe care autorii englezi ne invatau sa-i punem in boiliesuri, in dipuri, pasturi sau seminte, in primul rand pentru mai multa atractie. Foarte important: pentru mai multa atractie. Unii autori ii numeau atractanti, pur si simplu, nu neaparat hrana lichida, dar atractantii puteau fi de diverse feluri, unii sunt sintetici, altii sunt naturali, si atunci era mai precis sa le dai un nume specific lor. Numele pe care l-am ales a fost "lichid nutritiv". La data aceea, termenul parea un castig prin precizie. Daca as fi banuit ca ar putea sa devina suspect si sa fie privit ca o notiune rupta de ideea atractiei, i-as fi spus lichid atractant. Atat si nimic mai mult. Francezii numesc aceste produse lichide atractante sau atractanti, italienii le spun aditivi lichizi, nemtii le spun - cu precizie nemteasca - lichide. N-am gasit pe nimeni care sa-si bata capul cu "nutritiv".